431 matches
-
baruri și cafenele. Este o trupă formată din 10 artiști, care oferă spectacole atât la evenimente religioase, cât și la petreceri. La spectacolul lectură „Orb de mină” vei remarca două lucruri la autorul Csaba Székely: „ascuțimea de bisturiu cu care crestează în problemele secuimii din Transilvania și umorul sănătos sub care camuflează arma «crimei». Problemele se radicalizează. Corupția și naționalismul contaminează tot, până la omul cel mai simplu. Personajele fură, mituiesc și sunt mituite cu nonșalanță. Alcoolul și naționalismul prost înțeles fac
Cimpoaie, circ, muzică ţigănească şi dans [Corola-blog/BlogPost/97726_a_99018]
-
în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare mereu spre-apus Ploaia-i prefăcută în bucăți roșii de stânci În cădere lasă pământului răni atât de-adânci Fulgii albi au ascuțișuri zimțate și crestează....... Carnea pământului ce balansează-ntre doi poli Ce-s plini de aere date în putrefacție fără culori O bucată de cer s-a răsturnat într-un pustiu Unde-n mișcare umblăcu-n picior argintul cel viu Îs împrumutată grotescului din viață
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
juru-i și dansând în pragul porții, Știu că taina lumii din vise e desprinsă!... Când ei se-nvârt în semnul roții și ceasul stă, Tăcut și uimit de spiritul viu ce-i ascuns În pauza de timp, în care clipe crestă La margini reci de lume, unde culmi n-au ajuns... La răscruce de zile iarăși se întâlnesc, Printre perdele-nvăluind realitatea Iluzii vechi și noi, ce gânduri mereu hrănesc, Îmbrățișând strâns în ele eternitatea... Deasupra orizonturilor neștiute, Brusc plutesc în neant
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
o vârstă, când se schimbă învelișul celebral, (sic!)/ și clipele frumoase se adună/ ca un ecou al frumuseții.// Ochi fugit între oceane, străin între anotimpuri/ înger sălbatic rătăcit în alfabetul zăpezii,/ Caută un loc, litera de gheață/ care să-i cresteze timpul,/ căldura trupului care se preumblă în mintea ta/ Ca o negație implorând esențele".
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
ideea unui templu indian sau a unei pagode din Asia... în țara porților de lemn, o tradiție artistică păstrează în ea curenții marilor civilizații stinse, rătăcind după legile lor obscure, pe întinsul planetei, ca semnul astral al Soarelui-roată-de-car și Rombul-incaș crestat pe stâlpii caselor din Maramureș. (Reportaj, 1970) Spiritul bucureștean (1964) Inexplicabil cum până acum critica nu a observat în lirica poetului care reclama, odinioară, teribil, libertatea de a trage cu pușca, o trăsătură ce-l caracterizează structural: spiritul tipic bucureștean
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
deloc prolix, și n-ar fi putut fi lansat de pe o altă rampă decât firește, cea anticomunistă. Entuziasmat este C. Coroiu de jurnalul, de fapt, jurnalul de creație, al lui Marin Preda, o carte sugestiv caracterizată încă din titlu "care crestează sufletul". Răsfoindu-i carnetele de atelier, criticul constată că romanul Delirul l-a preocupat pe scriitor mai bine de un sfert de veac, nu așa cum s-a crezut, că a fost o operă comandată. Urma să scrie și un al
Un comentator colocvial by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8135_a_9460]
-
și a țâșnit de lângă mine). Nici eu nu pun întrebări, deci nu sunt lă murită în legătură cu inima ei. În grădina din spatele blocului, pe sub bolta de vițăde-vie și pe sub cei câțiva corcoduși, Laila o să-mi devină frate de cruce. O să ne crestăm brațele drepte și o să ne amestecăm sângele. Pentru tot deauna. Nu, nu avem cuțit pentru asta. Avem câte o jumătate de lamă Gillette. Bălmăjesc ceva despre vată și spirt. Nu insist, căci momentul e solemn. Iar atitudinea mea nu e
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare. Fusta i se zbătu înfiorată-n vânt, izbucnire zburătăcită de aripi. Un luceafăr îi înflori în ochi, altul îi crestă gura mușcată de vânt, ca o rană vie. Un zgomot de crengi rupte și bolovani rostogoliți vesti de departe trecerea Cerbului. Boncăluitul lui răscoli pădurea. Cerboaica tresări, cu inima sărindu-i din piept: "Așa nu se mai poate! Trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu cumva îi tăiaseră nasul sau limba sau, pur și simplu, îi crestaseră chipul din tâmplă în tâmplă, cum făceau adesea maurii cu femeile păcătoase, hulindu-le, astfel, frumusețea. Nu ajungea, însă, niciodată să-l atingă. Nu reușea decât să redeschidă șuvoiul dureros dintre coaste pe care-l simțea gâlgâind din vreme în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sute patruzeci și două de vise. Toate sunt la fel. Lambriul umflat din dreptul scării și a doua treaptă de sus în jos care scârțâie și pata de pe tavan, de când am trasat cu vârful bradului o dungă subțire ca o crestă tură proaspătă pe un obraz alb și proaspăt și „ce faci?“ mi-ai spus și te-ai încruntat și eu am râs și tu ai râs și copilul râdea și te-am luat în brațe cum am să te iau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ratase deșteptarea dată de natură, dar se trezi odihnită și chiar binedispusă. Se întinse pentru a-și dezmorți mușchii și atinse din nou, cu mâna caldă, lama foarte ascuțită și rece a cuțitului. Scoase un țipăt scurt când acesta îi crestă pielea subțire. Nu era o tăietură adâncă, dar sângele țâșni imediat prin rană. „- Mi-ai vrut sângele și nu te-ai lăsat până nu l-ai obținut, chiar și foarte puțin. Îți eram datoare, nu?” Ținea cuțitul în mâna dreaptă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de furie din casă; L-în noroc pe mă-sa de Stelian, pînă aici i-a fost!" Astea au fost ultmele cuvinte ale eroului supraviețuitor din Spania. Trei cuțite i-au intrat în piept, iar un al patrulea i-a crestat "steaua lui David" pe frunte. "Răzbunarea sioniștilor!" a strigat Stelian care venise în vizită la camaradul Caraeni. Apărut ceva mai tîrziu, judecătorul i-a spus lui Stelian, după ce l-a examinat pe profesor, că, din cîte știa, sioniștii nu credeau
Steaua din frunte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8042_a_9367]
-
lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai terifiante, abia atunci poate aduna ca Într-un mojar binele și răul, amestecându-le cu bucurie, după pofta inimii. Copilăria Îi vine În minte ca o rușine. Își aduce aminte de tatăl despotic, de ziua În care i-a crestat cu briceagul obrazul sau Își aduce aminte cum era Închis ore În șir În cămara mirosind a mere uscate și ierburi de câmp, Își aduce aminte de paltonul croit din mantaua de soldat a bunicului, și de nasturii metalici lucioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
disperare o scăpare din situația aceea oribilă. Și care ar fi fost aceasta? Șiretenia țărănească a trupului. Când cineva îți pune cuțitul la gât, trebuie să stai nemișcat, ăsta e lucrul cel mai important. Să stai liniștit. Altfel te poate cresta de nervi sau pentru că ar interpreta greșit cea mai mică mișcare, așa că nu uita să stai liniștit! Fața profesorului, apropiată de a mea, era în plină metamorfoză. Parțial, îmi dau acum seama, din cauza eșecului minții mele, din cauza acestui colaps de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
găsi o sumedenie de tipuri de fluiere de lut, pe care le cumpără mai mult femeile măritate și fără copii sau cele care doresc să aibă mai mulți. Jucăriile de lut din ținutul Xun sunt realizate manual, de regulă, și crestate cu bețișoare. Decorarea în culori diferite se face după uscarea în aer liber. Culoarea de fond este negrul, pe care se aplică roz, galben, verde deschis și alb. Acest tip de jucării păstrează atât coloritul, cât și formele străvechi moștenite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acele fotografii brute, Vaughan îmi imortalizase îmbrățișările nesigure din zilele când îmi aruncasem corpul rănit în primele întâlniri sexuale de după accident. Îmi surprinsese mâna întinzându-se peste tunelul de transmisie al mașinii sport a soției mele, porțiunea interioară a antebrațului crestată de maneta cromată a schimbătorului de viteze, încheietura învinețită a mâinii apăsându-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al Renatei, ridicându-i sânul din bluză în timp ce părul îmi cădea pe marginea geamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe spinări și pe obraji, râdeam, aveam șampanie în pahare cu picior, mă îmbrățișau două în rochii cu spatele gol. Nu, murea prea ușor nenorocitul, ceva chinuri ar fi cazul... Să-l leg de un scaun în bucătărie, să-l crestez peste tot cu briceagul, să pun sare, să torn gaz lampant pe el dup-aia și s-arunc bricheta aprinsă? Ar fi... Să-l îngrop de viu, lăsându-i numai un căpețel de lumânare și-o oglindă? Nu, înapoi. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe toți, îl vedeai dintr-odată lângă tine și te lua de gușă, ți-o răsucea între degete, te străfulgera durerea. - De ce mi-ați crestat bostanii? Am găsit și harbujii cu țencușe-n ei! - Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Zagan-bolovan-coadă-de-curcan... Fugeam care încotro, mai ales că avea și-un ochi de sticlă pe care nu putea să-l închidă niciodată. - Ăsta și când doarme se uită la tine... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Brusc ne găsim În inima unui alt oraș, cam prin anii douăzeci și opt, tânărul are pe șapca de liceu Însemnul VIII, Își lăsase mustăcioară. (Mustăcioara asta o va avea toată viața. O singură dată și asta nu prea demult, și‑o crestase din neatenție, și‑atunci și‑a ras‑o. Privindu‑l, m‑a podidit plânsul; părea cu totul alt om. În acel plâns am trăit o clipă sentimentul nelămurit de cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare care Îi umezea trupul cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nimerise în centrul palmei. Ca la un semn, toate lumânările și lampioanele electrice se sting fără vreo aparentă intervenție; doar vagi dâre de lumină se strecoară printre cadrajele ce partiționează vitraliile. Acest spațiu obscur este deodată străpuns de două arcuri crestate de lumină, ce se închid în formă de aripi și izbucnesc din umerii unui tânăr enoriaș. Apoi se destind în două săgeți strălucitoare ce penetrează pe rând trupurile tensionate ale celor cinci bandiți, deghizați în monahi. Săgețile se întorc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se numise o vreme Vasile Roaită, iar Între cele două războaie, purtase numele poetei Carmen Sylva, regina care Întemeiase la București Așezămîntul orbilor Vatra Luminoasă. Acolo, la Vatra Luminoasă, Împotriva tuturor așteptărilor, aveam să ajung și eu, prin 1978, să crestez pe răboj Munci și zile, predîndu le tinerilor orbi limba În care poeta scrisese Les pensées d’une Reine. De la vîrsta de unsprezece ani, așadar, de o jumătate de veac, trăiesc Într-o lume imaginară... Poate nu tocmai Închi puită
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]