74 matches
-
găsește mai sus (de unde și denumirea locală de "Jgheabul cu gaură"). Peștera este dezvoltată în conglomerate cretacice superioare, depuse în faza a treia de sedimentare a chiuvetei Tulgheș și constituite din majoritatea rocilor mai vechi din fundament (calcare jurasice si cretacice inferioare, gresii dure silicioase, jaspuri precum si fragmente de cristalin). Predomină însă elementele calcaroase, în special calcarele de tip Stramberg. Date extinse de certitudine despre cartografia peșterii aduc, începând cu anul 1966, N. Valenciuc, I. Ion și M. Harea de la Universitatea
Peștera Toșorog () [Corola-website/Science/327577_a_328906]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (în bazinul superior al "văii Caselor") de un deosebit interes geologic (formațiuni de blocuri de piatră carbonatice, calcaroase, marnoase, argiloase de vârstă cretacică), floristic (floarea-reginei, urechelniță, vulturică, clopoțel de munte, usturoi sălbatic), faunistic (urs, cerb, jder, râs, lup, vulpe, cocoș de munte) și peisagistic.
Moara Dracului () [Corola-website/Science/327169_a_328498]
-
și Terțiar, constituind un reper sigur stratigrafic. Concentrația lor mare (de câteva zeci de ori mai mare decât conținutul mediu al lor din scoarța terestră) se explică prin aportul adus de asteroidul care a produs catastrofa planetară de la finele epocii cretacice, acum 65 milioane de ani. Stratul de argilă se mai numește și ""Anomalia Iridiu"".
Metale Platinice () [Corola-website/Science/308477_a_309806]
-
Volga, 147 km nord-est de Saratov. Populația - 64 347 persoane (pe baza datelor din 2015). Din anul 2015 poartă numele Orașul de Gloria Muncii. Geografia Climatul orașului Volsk - temperat continental. Relieful orașului este neobișnuit, deluros. în orașul Volsk frumusețea munților cretacici din jur este păstrată, aproape din orice parte a orașului munții de cretă sunt vizibili, care în unele locuri sunt împăduriți. Există oportunități pentru o vacanță pe plajă de vară pe malul Volgăi și o vacanță de schi de iarnă
Volsk () [Corola-website/Science/305515_a_306844]
-
de sud fiind mai ridicat). Aceasta ar explica întorsătura Răutului spre est, până la Bălți curgând în direcția sud-est. Însă, ultimile studii demonstrează absența vreunii rupturi tectonice în scoarță, atât la nord de linia Răuțel-Răut cât și la sud depozitele siluriene, cretacice și saramațiene au aceeași înclinație spre sud, de 1-1,5 m la distanța de 1 km. Condițiile seismice ale teritoriului sunt determinate de focarul Vrancea situat la o distanță de aproximativ 250 km de oraș. După regionarea seismică a Moldovei
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
ramificațiilor care coboară lateral deasupra văilor principale. Din punct de vedere geologic reprezintă o uriașă cută anticlinală (situată în prelungirea nordică a masivului cristalin al Leaotei). Masivul Postăvarul este alcătuit din calcare de vîrstă jurasică și din conglomerate și gresii cretacice. Prezența calcarelor în partea înaltă a masivului explică aspectul piramidal al Vârfului Postăvarul și semeția Muchiei Cheii care domină împrejurimile prin creasta sa zimțată ca o lamă de ferăstrău. În capătul sud-vestic al Muchiei Cheii au fost sculptate Cheile Râșnovului
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
unui horst alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). În partea sudică a munților apar roci vulcanice neogene, sub forma unor măguri dispuse în lungul Someșului Mare. Rocile sedimentare, de vârstă cretacică și paleogenă (marne, gresii conglomerate și calcare) care înconjoară masivul, au fost afectate de mișcările stirice și imprimă reliefului trăsături caracteristice. Din întregul lanț carpatic oriental, Munții Rodnei păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari. Acești munți prezintă numeroase circuri
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
află în comuna Moroeni, județul Dâmbovița. În arealul parcului sunt incluse rezervațiile naturale: Abruptul Bucșoiu - Mălăiești - Gaura (1.634 ha), Locul fosilifer Plaiul Hoților (arie protejată de tip paleontologic întinsă pe o suprafață de 6 ha, cu formațiuni de flișuri cretacice stratificate alcătuite din roci argilo-marnoase, conglomerate tilloide, blocuri de calcare și șisturi marno-argiloase cu inserții de calcit; cu bogate depozite de faună și floră fosilă), Turbăria Lăptici (mlaștină oligotrofă cu o suprafață de 14,90 ha, aflată în lunca stângă
Parcul Natural Bucegi () [Corola-website/Science/313455_a_314784]
-
turistic, Cabana Babele este situată sub vârful cu același nume și este punctul de plecare central în drumețiile din munții Bucegi. Babele sunt „martori de eroziune”, formate prin erodarea eoliană diferențiată a diferitelor strate geologice în care sunt sculptate (conglomerate cretacice) și se găsesc în imediata vecinătate a cabanei cu același nume. Accesul este posibil cu telecabina Bușteni-Babele din Bușteni sau cu piciorul de la Bușteni pe Valea Jepilor sau pe creasta Bucegilor de la cabana Piatra Arsă. Din Bușteni pornește poteca marcată
Vârful Babele, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/300906_a_302235]
-
cuvertură de roci sedimentare așezate pe fundamentul cristalin al Platformei Moldovenești. Fundamentul se află la adâncimea de 380 - 400 m sub nivelul mării, grosimea stratul sedimentar fiind de peste 600 m. Stratul sedimentar este compus de roci de vârstă cambriană, ordoviciană, cretacică, neogenă și cuaternară pe care s-au format solurile actuale. În văile râurilor la suprafața comunei apar argile stratificate, iar masivele de dealuri sunt alcătuite din argile, argile nisipoase, marne etc. Din punct de vedere seismic Hlinaia se află în
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
con - "Muntele Bolondoș" (, 1084 m), se află spre nord-vest. Este relaționată cu grupa vulcanilor "Ciomatu-Puturosu" - cea mai tânără formațiune vulcanică a Munților Harghita. Apăruți în Neogen, ei au avut ultimele erupții în Pleistocen. De-a lungul faliilor create în sedimentele cretacice carpatice, lava andezitică a dezvoltat intruziuni și efuziuni care au antrenat materiale sedimentare. Andezitele cu biotit și amfiboli au suferit alterări masive, explicație - de exemplu, a prezenței caolinului în zonă (la nivelul unui abrupt de lângă "Peștera Puturoasă"). Văile pâraielor bazinului
Balvanyos () [Corola-website/Science/330030_a_331359]
-
Orientali). Altitudiea maximă a acestei grupe muntoase este de 1.793 m, atinsă în Vârful Hășmașul Mare. Structura geologică a Munților Hășmaș (cunoscuți și sub denumirea de "Hăghimaș" sau "Curmătura") este alcătuită la bază din șisturi cristaline, calcare jurasice și cretacice, șisturi argiloase și straturi calcaroase (între Piatra Singuratică și Platoul Ocsem), andezite, dolomite și calcare (stâncăriile din Hășmașul Mare), șisturi cu mică albă (Piatra Singuratică), roci microcristaline (Hășmașul Negru), grohotișuri, gresii și conglomerate, cu o mare varietate de forme reliefale
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
ul sau perioada cretacică derivat din latinescul "creta" (cretă), abreviat de obicei K de la traducerea germană "Kreide" (cretă), este o perioadă geologică care a durat 79 de milioane de ani (între acum 145 de milioane de ani și 66 de miloane de ani în
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
Oceanul Indian și Atlanticul de Sud apar în această perioadă. La nord de Africa, marea Tethys continuă să se retragă. Mările largi și puțin adânci din centrul Americii de Nord și din Europa s-au retras la sfârșitul acestei perioade. La vârful transgresiunii cretacice, o treime din suprafața actuală a Pământului era scufundată. În perioada Berriasiană s-a manifestat o tendință de răcire, care a continuat tendinței din ultima perioadă a Jurasicului. Există dovezi că au fost ninsori frecvente la latitudini mai mari și
Cretacic () [Corola-website/Science/304552_a_305881]
-
denumirea de "Tazlău". Din punct de vedere hidrografic, regiunea are, pe lângă cele două râuri, numerose pâraie, iar stratul acvifer este sărac și la mare adâncime. Substratul geologic al regiunii este constituit din fliș carpatic, alcătuit în mare parte din formațiuni cretacice și paleogene, dispuse în pânze ce se desfășoară de la vest la est. În cea mai mare parte, valea Tazlăului este recentă: pleistocen-cuaternar, formată din depozite aluvionare. Solurile din zona dealurilor subcarpatice sunt predominate de soluri brun-podzolice și solurile podzolico-argilo-aluvionare. Solurile
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
la contactul Munților Pădurea Craiului cu Depresiunea Vadului. Ca urmare a acestei așezări, structura geolocică a zonei este complexă, fiind reprezentată prin roci sedimentare de natură și vârste diferite. Munții Pădurea Craiului sunt alcătuiți preponderent din calcare triasice, jurasice și cretacice, întâlnite la zi în defileul sculptat al Crișului Repede. Pe teritoriul comunei aceste formațiuni apar dispuse sub forma unor benzi orientate SV-NE. În partea de vest se găsesc formațiuni jurasice superioare reprezentate prin calcare masive și stratificate, peste care
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
dată de către Othniel Charles Marsh în 1872, după locul descoperirii sale, din apropiere de râul Smoky Hill, din Kansas. Astfel, este una dintre primele păsări care a primit o denumire științifică. datează aproape de la terminarea epocii dinozaurilor, la sfârșitul perioadei cretacice. Hesperornis avea înălțimea de cel puțin 1 metru, iar, după unele estimări, ajungea chiar la înălțimea unui adult bine-făcut, 1,8 metri. Pare ciudat că, după milioane de ani de dezvoltare a zborului la păsări, în general, Hesperornis își pierduse
Hesperornis () [Corola-website/Science/325710_a_327039]
-
emisfera vestică, unii Sfinți ai Zilelor din Urmă presupun că separația continentelor nu s-a produs după Potop și că această abordare ar fi consistentă cu forma super-continentului Pangea. În timp ce geologii consideră că separația continentelor s-a produs în perioada Cretacică, unii sfinți ai zilelor din urmă și alți Creștini indică către relatarea Genezei care afirmă că Pământul nu era "divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla Scumpă"" ce este publicată de biserică, este afirmat că erau
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
până în sud la Platforma Valahă (partea nordică a Platformei Moesice), de care o separă falia pericarpatică. Deși ocupă suprafețe foarte mici și acestea la contactul cu zona cristalină, cele mai vechi formațiuni geologice ale Subcarpaților Argeșului par a fi conglomeratele cretacice (Conglomerate de Bucegi) care apar la Nămăești pe dreapta Argeșelului și pe dreapta Văii Dâmboviței la Stoenești (Colții Doamnei), ele fiind alcătuite din pietrișuri rotunjite de cuarț, granit, șisturi cristaline, calcar și marne, cimentate de un material nisipos-calcaros puțin cloritos
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
coboare uniform până sub Dealul Perilor. Caracterul de interferență carpato-subcarpatică a regiunii cuprinse între Dâmbovița și Argeșel este dat de mozaicul litologic în care întâlnim depozite oligocene de marne, argile și șisturi argiloase ce dau forme cu pante domoale, depozite cretacice de conglomerate calcaroase și gresii spre valea Dâmboviței, oligocene la Suslănești și Boteni și eocene la Lăicăi-Oncești. Versantul dinspre Argeșel are o pantă prelungă și uniformă până la nivelul de 800m de unde începe aliniamentul de izvoare care fragmentează versantul în mici
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
zona stâncoasă. Cu toate că preferă locurile mai uscate, el este întotdeauna găsit în proximitatea apei (pârâu, baltă, lac). Gușterul vărgat dobrogean populează viroagele și râpele colinelor și dealurilor dobrogene, cu sol de loess depus peste aflorimentele de rocă (calcare triasice, sarmațiene, cretacice sau șisturi verzi paleozoice) care ies la suprafață din loc în loc, formând zone de stâncărie. Poate fi întâlnit pe unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
recepție -943 km2, căderea - 95 m, panta medie - l,0%, maximă - 4,5% la primii 2 km. Suprafeței bazinului variază de la 287,6 m în partea superioară pînă la 150 m în partea inferioară. La baza acesteia se află depuneri cretacice și terțiare (calcare, marnă, nisipuri, luturi), acoperite de o cuvertură loes-soidală de vârstă cuaternară. La suprafață apar argilele loessoidale, pe care s-au format cernoziomuri. Suprafața bazinului este valorificată sub terenuri arabile și numai în partea superioară se întâlnesc păduri
Râul Cubolta () [Corola-website/Science/317414_a_318743]
-
de la vest spre est toate tipurile de unități tectonice ale acestuia, parțial suprapuse. Se dezvoltă aici 5 pânze de șariaj edificate succesiv ca fâșii longitudinale cu orientare nord-sud, de lățimi variabile (de la 1-2 km la peste 20 km). Stratigrafic rocile cretacice care sunt caracteristice în general în partea de vest, se continuă în ariile centrală și de est cu roci paleogene. Pânzele de Ceahlău, Teleajen și Audia aparțin Cretacicului, cea de Tarcău și Vrancea - Paleogenului (respectiv perioadelor Eocen și Oligocen cea
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
descoperit un aven de 26 m adâncime în fundul căruia un lac plin cu bușteni împiedica înaintarea (Avenul de la Vânătare) Rezervatia este formată din calcare masive de varsta jurasic superioară. La vest și est se întâlnesc conglomerate, gresii, marne și marnocalcare cretacice (straturi de Brădesti), în vest interpunându-se o fâșie de bazalte mezozoice. 5 ha.
Vânătările Ponorului () [Corola-website/Science/309430_a_310759]
-
și Masivul Vlădeasa; masive calcaroase în alternanță cu conglomerate și gresii în Munții Bihor; calcare și dolomite în platoul Padiș; gresii și șisturi cristaline în Bazinul Padiș - Cetățile Ponorului; calcare în Platoul Carstic Padiș și pe văile acestuia; calcare triasice, cretacice și jurasice în Munții Bihorului și Munții Pădurea Craiului; șisturi cristaline și depozite permiene în depresiunile Zarandului și Beiușului și în Munții Codru-Moma; precum și magmatite laramice în Munții Gilăului și Bihorului. Parcul Natural Apuseni reprezintă o zonă montană cu forme
Parcul Natural Apuseni () [Corola-website/Science/323660_a_324989]