288 matches
-
cu greu că grupul nu era unul de spioni germani și, în cele din urmă, fugarii au fost lăsați să treacă. În acea noapte, evacuații s-au odihnit în satul Therisso. Aici, suita regală a întâlnit un grup de pușcăriași cretani, eliberați din închisoare de germani. Se pare că patriotismul a fost mai puternic decât recunoștința datorată germanilor, care îi eliberaseră, și decât sentimentele antimonarhice. Suita regală a putut astfel să-și continue drumul. În ciuda faptului că oamenii regelui au trebuit
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
militare australiene a numărat aproximativ 5.000 de morminte germane în regiunile Maleme-Suda Bay, Retimo și Heraklion. Davin consideră că această cifră include și un număr important de morți din cauze naturale, de boală sau uciși în timpul luptelor cu partizanii cretani. Printre germanii căzuți la datorie în timpul luptelor se află numeroși ofițeri, printre ei numărându-se generalul maior Wilhelm Süssman, comandantul Diviziei a 7-a aeriană, care a murit pe 20 mai într-un accident aviatic, generalul maior Eugen Meindl, comandantul
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
ocupației ce a urmat. Germanii au pretins că partizanii au mutilat cadavrele militarilor căzuți în luptă, dar MacDonald (1995) consideră că a fost vorba mai degrabă de efectul temperaturilor ridicate asupra trupurilor decedaților sau de acțiunea păsărilor de pradă. Istoricii cretani au afirmat că germanii au ucis 593 bărbați, 1.113 femei și 869 copii. Documentele germane dau o cifră de 3.474 de civili executați prin împușcare. Atacurile avioanelor de bombardament germane, în special Ju-87 și Ju-88, au dus la
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
restabilit ordinea. Cu toate acestea, a urmat și intervenția britanică și franceză. După alte presiuni europene, Sultanul a acceptat să numească un guvernator creștin în Liban, a cărui candidatură urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene. Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori: eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și dorința cretanilor de unire cu Grecia. Insurgenții au preluat controlul asupra întregii insule, cu excepția a cinci orașe în
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
au fost trimiși pe insulă. Până la începutul lui 1869 insurecția a fost înăbușită, dar Poarta a oferit unele concesii, acordând insulei autonomie și drepturi mai multe pentru creștinii de acolo. Asediul mănăstirii Moni Arkadiou, când aproximativ 150 de bărbați greci cretani însoțiți de aproximativ 600 de femei și copii au fost asediați de musulmani cretani susținuți de soldați turci, a devenit cunoscut în Europa. După o bătălie sângeroasă cu multe victime de ambele părți, grecii s-au predat după ce au rămas
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
Poarta a oferit unele concesii, acordând insulei autonomie și drepturi mai multe pentru creștinii de acolo. Asediul mănăstirii Moni Arkadiou, când aproximativ 150 de bărbați greci cretani însoțiți de aproximativ 600 de femei și copii au fost asediați de musulmani cretani susținuți de soldați turci, a devenit cunoscut în Europa. După o bătălie sângeroasă cu multe victime de ambele părți, grecii s-au predat după ce au rămas fără muniție, dar au fost uciși pe loc. Un efect important al insurecției cretane
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
cretani susținuți de soldați turci, a devenit cunoscut în Europa. După o bătălie sângeroasă cu multe victime de ambele părți, grecii s-au predat după ce au rămas fără muniție, dar au fost uciși pe loc. Un efect important al insurecției cretane, și mai ales al brutalității cu care a fost ea înăbușită de turci, a fost creșterea atenției publicului european, și mai ales a celui britanic, în problema oprimării creștinilor din Imperiul Otoman. „Oricât de mică era atenția dată de poporul
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
eliadistul” Cezar, Înființînd la Pitești orchestră Baad și-a asumat calvarul christic: „! cine vrea mă scuipa,/ scuipa cine vrea/ eu mereu tot urcu/ urc pe Golgota”. Într-un splendid portret (Maître de la clarté, În „Contemporanul ideea europeană”, măi, 2010), Gabriela Cretan vorbea despre iluminarea prin suferință și iradierea „de fascinație și tremendum”, Întreținute de răzvrătitul poet. Așadar, poetul-trubadur (baladeur), experimentalist, certat cu lumea, dar angajat ființial, scria „pe creier” și voia să ia În posesie conștiința, asumîndu-și destinul. Sondează, cu efort
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
inclusiv preoții considerați capii răscoalei, a fost executat. În ciuda represiunilor dure, elenii nu au cedat și sultanul Mahmud al II-lea a fost forțat să ceară ajutorul vasalului său, Muhammad Ali al Egiptului, căruia i-a promis stăpânirea asupra pașalâcului cretan. Pe 28 mai 1822, o flotă egipteană de 30 de vase de război și 84 de transport sub comanda ginerului lui Mhemed, Hasan Pașa, a intrat în portul Souda. După debarcarea trupelor, Hasan Pașa a trecut imediat la represalii sângeroase
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
mobilizat 3.000 de oameni la Gergeri pentru a-i înfrunta pe soldații lui Hussein. Cretanii au fost înfrânți de otomanii mai numeroși și mai bine organizați în bătălia de la Amourgelles de pe 20 august 1823. Până în primăvara anului 1824, rezistența cretanilor fusese restrânsă la câteva zone montane izolate.. În vara anului 1825, gurupuri de cretani care au însumat între trei și patru sute de oameni, s-au reîntors pe insulă, după ce luptaseră împotriva otomanilor în Peloponez. Aceștia au dat un nou imbold
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
incapabli să conducă țara. Ei au căutat un lider politic experimentat, preferabil un antimonarhist, care să nu fi fost legat de vechiul sistem politic elen. Persoana care a corespuns criteriilor de selecția a ofițerilor a fost Eleftherios Venizelos, un politician cretan remarcabil, care avusese conflicte cu regentul insulei, prințul George, confirmând prin acestea poziția antimonarhistă și liberală. Odată cu sosirea lui Venizelor, Liga a încetat să mai aibă o poziție importantă pe scena publică, iar politicianul cretan a ajuns să domine rapid
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
fost Eleftherios Venizelos, un politician cretan remarcabil, care avusese conflicte cu regentul insulei, prințul George, confirmând prin acestea poziția antimonarhistă și liberală. Odată cu sosirea lui Venizelor, Liga a încetat să mai aibă o poziție importantă pe scena publică, iar politicianul cretan a ajuns să domine rapid viața politică elenă. Guvernul condus de el a pus în practică o serie de reforme, prea multă vreme întârziate, inclusiv proclamarea unei noi constituții în 1911. El a stabilit însă o relație strânsă cu regele
Schisma Națională () [Corola-website/Science/320749_a_322078]
-
mai tarziu, promovând extinderea cetățeniei române către toate orașele Italiei și stabilind "echitatea" că o nouă forță în politica română. Gaius, însă, a amenințat serios proprietatea Senatului, iar în rezultat Senatul a acționat împotriva sa cu forța armata, angajând mercenari cretani să-i masacreze pe el și adepții săi în timp ce retraseră pe Dealul Capitoliului și se baricadaseră înăuntru. O reacție conservativa a adus puterea înapoi Senatului, insă proastă administrare a Războiului iugurtin în 112 - 105 î.Hr. deasupra unui al doilea război
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
cărora și-ar fi putut reveni. O altă familie de teorii analizează situația din Knossos. Erupția din Thera a avut loc în această perioadă, la 60 km de Creta. Unii istorici cred că un tsunami din Thera a distrus orașele cretane. Alții afirmă că poate un tsunami a distrus marina cretană în port, lucru care a dus la pierderea unor bătălii navale de importanță crucială, astfel încât, în jurul anului 1450 î.Hr., orașele din Creta au fost distruse, iar civilizația miceniană a preluat
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
bronzului la epoca târzie a bronzului, și nu sfârșitului epocii bronzului; dar ar putea să fi provocat instabilitatea care a dus la prăbușirea întâi a Knossosului, și apoi a întregii societăți a Epocii Bronzului. O asemenea teorie privește rolul științei cretane de a administra imperiul, după Thera. Dacă această știință era concentrată în Creta, atunci e posibil ca micenienii să fi făcut unele greșeli politice și comerciale cruciale în administrarea imperiului cretan. Descoperirile arheologice recente, inclusiv cele de pe insula Thera (cunoscută
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
a Epocii Bronzului. O asemenea teorie privește rolul științei cretane de a administra imperiul, după Thera. Dacă această știință era concentrată în Creta, atunci e posibil ca micenienii să fi făcut unele greșeli politice și comerciale cruciale în administrarea imperiului cretan. Descoperirile arheologice recente, inclusiv cele de pe insula Thera (cunoscută astăzi sub numele de Santorini), ar indica că centrul civilizației minoice în momentul erupției se afla pe această insulă, nu în Creta. Unii cred că aceasta este cunoscuta Atlantida (o hartă
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
1574-1577, de-a lungul pereților laterali și un amvon realizat de Giovanni Grapiglia din 1597. În fața amvonului se află cenotaful arhiepiscopului Gabriele Seviros de Filadelfia, care a murit în 1616, o lucrare timpurie a arhitectului Baldassare Longhena din 1619. Pictorul cretan Mihail Damaskinos a pictat cea mai mare parte a iconostasului și cupola bisericii în frescă cu "Judecata de Apoi" (1589-1593), în timp ce Emanuele Tzane-Buniales, preot și hagiograf din insula Creta, a pictat frescele sfinților Simeon și Alipie, pustnici ascetici, deasupra pilaștrilor
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
veche icoană păstrată în biserică. Iconostasul a fost realizat de meșterii Kyprios, Tommaso Bathas, Benedetto Emporios și Mihail Damaskinos. El conține decorațiuni de marmură, iar majoritatea picturilor (sfinții și cele douăsprezece praznicuri împărătești de pe arhitravă) au fost realizate de pictorul cretan Mihail Damaskinos. Iconostasul este surmontat de un "Hristos Pantocrator" al unui anonim bizantin, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea și amplasat în centru și de o serie de picturi ale școlii grecești din secolul al XVIII-lea de o
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
iar spinarea pare de broască țestoasă.” Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariție a acesteia este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă. În afară de Hesiod și Herodot, pasărea Phoenix este evocată și în alte opere. O tăbliță cretană indică o pasăre solară asemănătoare grifonului venerat în civilizația miceniană, atribuindu-i numele de „ponike”.
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
în timpanele pereților: Adormirea Sfântului Efrem, Lapidarea Sfântului Ștefan și Corabia creștinătății. Prima scena apare la Muntele Athos, în Mănăstirea Dochiariu, unde ocupă un perete întreg, într-o formă iconografică complexă, alături de Apocalipsă, dar este frecventă mai ales în pictura cretană. Originile Lapidării Sfântului Ștefan trebuie căutate tot într-o mănăstire athonită, la Xenofont, unde apare la 1554 în naosul catholiconului. Corabia creștinătății, scenă alegorică, apare pentru prima data în pictura românească, fiind o invenție monastică în spiritul athonit și fiind
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
acțiuni. "VoxPublica" este o platformă de comentarii, bloguri și opinii, pe site-ul "Realitatea TV". Printre autori se numără Coști Rogozanu, Mihai Goțiu, Alin Fumurescu, Cristian Teodorescu, Monica Macovei, Remus Cernea, Stelian Tănase, Adriana Săftoiu, Nicușor Dan, Andrei Panțu, Constantin Cretan și Dorin Tudoran. Website: http://voxpublica.realitatea.net/ La data de 1 noiembrie 2007 a fost lansat postul de radio Realitatea FM, cu emisie în București, Sibiu, Cluj-Napoca, Sulina și Focșani. A fost relansat la data de 20 octombrie 2008
Realitatea TV () [Corola-website/Science/302435_a_303764]
-
2000 de peltaști sub comanda lui Socrate Boețianul, 25,000 de falagiți înarmați cu sarise sub comanda lui Andromachus Aspedianul și Ptolemeu, fiul lui Thraseas, 8,000 de mercenenari greci sub comanda lui Phoxidas Aheul și 3,000 de arcași cretani și neo-cretani sub comanda lui Cnopias din Allaria și a lui Philo Cnossianul. Deasemeni, el mai avea 3,000 de libieni sub comanda lui Ammonius Barcianul și 20,000 de egipteni sub comanda ministrului său principal, Sosibus, ce fuseseră antrenați
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
avea în total 70,000 de infanteriști, 5,000 de călăreți, precum și o forță de 73 de elefanți nord-africani. Flancul stâng ptolemaic era ocupat de Polycrates alături de cavaleria de sub comanda sa. Între el și falaga din centru se aflau arcașii cretani, aflați lângă cavalerie, și hypaspiștii, ce asigurau extrema stângă a falangei. Falanga din centru începea cu mica unitate de libieni în stânga, grosul trupelor greco-macedonene în centru și cei 20,000 de egipteni în dreapta. Flancul drept continua apoi cu mercenarii greci
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin. Literatura greacă modernă este scrisă în greaca modernă și își trage originile din operele bizantine ale secolului al XI-lea. Poezia renascentistă cretană "" este fără îndoială capodopera acestei perioade în literatura greacă. Este o baladă cavelerească în versuri scrisă pe la 1600 de (1553-1613). Ulterior, în perioada iluminismului grecesc (Diafotismos), scriitori ca și au pregătit Războiului de Independență (1821-1830). Principalele figuri literare ale Greciei
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
atrocităților războiului cretano-egiptean între 1821 și 1828. În cele din urmă, musulmanii au fost alungați în fortificațiile orașelor de pe coasta de nord și numeroși dintre ei au pierit de boli și foame în acest timp. În același timp, și creștinii cretani au suferit pierderi umane importante. Ascensiunea Salonicului și a altor centr urbane din Macedonia grecească a coincis cu renașterea culturală și politică a Greciei. Idealurile și cântecele patriotice ale lui Regas și a altora asemeni lui au făcut o puternică
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]