73 matches
-
Vai, Sticlete, Ce ne facem, mă’ băite?... Prea veniră multe fete... - Bag de seamă că-ți e teamă!? Mă Dovlete, Ești orbete!... Doar nu-s toate pentru tine...” - Atunci, cum facem, Mărine? - Ca să mă-nțelegi pe mine, Mergi în urma mea, cretine! Dacă m-am oprit la una... Tu, salut-o pe vecina. Mâna dacă am să-i pup; Faci la fel, ai priceput? * Și Mărin porni grăbit - Urmărit de troglodit. Prima fată ce-ntâlni, Îi zâmbi și îi vorbi: - Dacă-ai
DUPĂ FETE CU MARIN STICLETE (DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351961_a_353290]
-
la fete. Ion îi spuse: - Vai, Sticlete, Ce ne facem, mă’ băite?... Prea veniră multe fete... Că-mi e teamă! - Ești orbete!... Doar nu-s toate pentru tine...” - Atunci, cum facem, Mărine? - Ca să mă-nțelegi pe mine, Mergi în urma mea, cretine! Dacă m-am oprit la una... Tu, salut-o pe vecina. Mâna dacă am să-i pup; Faci la fel, ai priceput? Și Mărin porni grăbit - Urmărit de troglodit. Prima fată ce-ntâlni, Îi zâmbi și îi vorbi: - Dacă-ai
DE „ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354990_a_356319]
-
cele mai bune, nu-i așa? Din nou tăcere. -Te cheamă Rosana, sau am greșit eu salonul? se alarmă el ipocrit. Îl privi gânditoare și se decise să-l umple de respect. Dacă o consideră cretină, atunci va face pe cretina. Deși nu avea nici un chef, începu să își ascută unghiile și să înfrunte și ziua asta, care nu promitea prea mult. - Nu ați greșit, mă numesc Rosana și vă rog să nu luați în seamă proasta mea dispoziție! Detest să
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
Ion îi zice: Vai, Sticlete, Ce ne facem, mă’ băite?... Prea veniră multe fete... Bag de seamă... îmi e teamă - Ești orbete!... Doar nu-s toate pentru tine...” - Atunci, cum facem, Mărine? - Ca să mă-nțelegi pe mine, Mergi în urma mea, cretine! Dacă m-am oprit la una, Tu, salut-o pe vecina... Mâna dacă am să-i pup; Faci la fel, ai priceput? Și Mărin porni grăbit - Urmărit de troglodit. Prima fată ce-ntâlni, Îi zâmbi și îi vorbi: - Dacă-ai
ÎN ZIUA DE DRAGOBETE, DUPĂ FETE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343503_a_344832]
-
care-și împart cu o dragoste de bulangiu de penitenciar, jumătăți de țigară cumpărate din banii sorei care muncește câte două schimburi sau din cei șterpeliți de mama lor de la un soț mai mult decât binevoitor. Spun bancuri atât de cretine, încât nu râde nici mă-sa gâdilată la el. Se aruncă ocheade, fiecare vrând s-o aibă pe nevasta celuilalt, dacă se poate fără investiții majore, chiar dacă-i mai șleampătă decât a lui. Nu c-ar avea potența fizică necesară
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
a cifrei ce-o aduni la numărul iubirilor ce-ndată pe socoteli fluflue vor fi, abject, stăpâne Mă răzvrătesc când știu c-a ta trecere străină doar uitătura-mi va arunca, din mers, când voi vedea iubirea-mi sfântă devenind cretina că simpla gravitație stupida a acestui vers Mă îngrozesc fiindcă aceeași lege kepleriană mă va goli și ție alte-atracții-ți va aduce, cu mâna-mi ridicată ca-ntr-o ruga indiană sper părăsirea ta, puterea-mi să educe: căci tu, prea
SONET 49 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374181_a_375510]
-
medium cu adevăratul dar al clarviziunii. Sun-o pe Morna. Dedesubt era un număr de telefon și deodată m-a cuprins o agitație vecină cu nebunia. Primește răspunsuri de dincolo. Am rămas țintuită locului în mijlocul trotuarului, declanșând o miniambuscadă. —O cretină, a zis cineva. —O turistă, a zis altcineva. (O insultă mult mai gravă.) —Scuze, am zis. Îmi pare rău. M-am adăpostit de valul de oameni în pragul unei clădiri, mi-am scos mobilul din geantă și, cu degetele tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
știi foarte bine, e că, după opinia ei, faptul că ești tânără și frumoasă și talentată nu înseamnă că ești și inteligentă. Lucru extraordinar la Butch e că nu este doar... M-am oprit. — Ai ghicit, nu? — Ce? — E o cretină, spuse Fielding. Lucru extraordinar la Butch e curul ei. Salut, Celly. Ia loc și simte-te ca acasă. John? Unde e băutura aia? Douăzeci de minute mai târziu, în timp ce Celly se îmbrăca iar (semăna cu un desen animat pornografic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era al meu ci al Annei), așa că iar am rămas cu sticla în mână. Nu mai aveam ce să fac și nici unde să mă duc. Am pus recipientul în chiloți. Sticla era rece, iar eu mă simțeam ca o cretină, dar am făcut câțiva pași, iar sticla a rămas bine ancorată. Misiune îndeplinită! începusem să mă simt destul de bine. Asta până când mi-am surprins imaginea mentală, iar în imaginea aia ceva nu era în regulă. Cum de ajunsesem în halul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Waterford te-au auzit foarte bine“. M-am simțit bătrână și obosită, deranjată de idealismul tinerei recepționere. Probabil că se gândea că nici într-o mie de ani ea n-o să ajungă la Cloisters și că eu fusesem cu-adevărat cretină dacă lăsasem să mi se întâmple așa ceva. Tânără și proastă. Crezusem că tragediile vieții nu mă pot atinge. Crezusem că sunt destul de deșteaptă ca să nu las să mi se întâmple ceva rău. M-am așezat la locul meu și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și ție. E un om bun, dar nu întotdeauna și un părinte bun. Am simțit o furie sălbatică ridicându-se în mine împotriva mamei. Ce vacă bătrână și crudă, m-am gândit cu amărăciune. Mă făcuse să mă simt o cretină neîndemânatică toată viața. Nu era de mirare că toate relațiile mele fuseseră dezastruoase. Nu era de mirare - am încercat eu să mă leg de idee - că fusesem nevoită să iau așa de multe droguri! — Deci pot să dau vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut-o pe Misty, Francie a chițăit ușor, după care a țipat: —O’Malley, ce faci aici, alcoolico? —Francis, cretino, a replicat Misty încântată, zâmbind pentru prima dată după aproape o săptămână. Fac ce faci și tu. S-a dovedit că Misty și Francie mai fuseseră la Cloisters împreună cu un an în urmă. Făcuseră parte din promoția anului o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am citit În viața mea Dickens. Vocea Îmi tremură din ce În ce mai tare și, fără voia mea, scot un suspin uriaș. O, Doamne, Lissy. Ai avut dreptate. Mă simt așa o... cretină totală. N-a făcut decât să se folosească de mine, chiar din prima clipă. Nu l-a interesat nici un gram cu adevărat persoana mea. Pentru el, eu eram doar... un proiect de cercetare de piață. — N-ai de unde să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată. Ei, mie mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu, nu am omorât-o eu pe Linda. Am un alibi. Nici polițiștii nu mă suspectează, OK? Și dacă aș fi ucis-o eu, n-aș fi alergat de colo-colo, ca să descopăr cine e vinovatul. Nu sunt chiar atât de cretină. Mi-aș ține capul la cutie până aș face cârcei la gât. Încercarea mea de a glumi avusese totuși un rezultat bun, anume Îi mai calmase furia lui Janice. Roșeața pielii i se mai atenuase. Tenul ei, de obicei alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vocea, ce te interesează pe tine, urlă el, până la urmă, de ce vorbești cu mine, iar eu mă fac roșie ca focul și mă duc să mă așez lângă Udi, întorcându-i spatele. Îl aud chemând-o pe asistentă, dobitoaca asta cretină nu mă lasă în pace, mă hărțuiește, dați-o afară de aici. Când asistenta ajunge la noi, pe chipul ei se poate citi aceeași expresie de politețe, mă grăbesc să mă dezvinovățesc, ca și când ar fi o profesoară venită să despartă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte: mai taci dracului, franțu’ naibii! Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
banca din față În ultimul an și probabil că-l sîcÎiseși cu mici răutăți, nu ți se mai Întîmplase să moară cineva atît de apropiat... Și toată povestea asta cu soba și gazele neevacuate ți se părea extraordinar de absurdă... cretină, să mori așa, din nimic... O moarte simplă, un eveniment neremarcabil... dar În esență tot atît de cumplit... Oare cum s-or simți părinții lui? A fost o noapte În care neliniștea pîcloasă și fără conținut de care sufereai la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la nimic, dă bine ca impresie sau expresie intelectuală, cu asemenea labilități va accede, aflui, concor..., mă rog, vă scutesc de trimiterile la maximele hitiților, va putea ajunge corespondent indigen al unei gazete de peste hotare. Și, indiferent de cât de cretine vor fi comentariile sale, acestea vor avea cu mult mai multă credibilitatedecât ne închipuim. Uneori, profesionalismul gazetarilor neautohtoni intuiește fapte și întâmplări care, dacă nu au șansa de a fi și reale, impun prin limbă, paginație și caracterul literelor. Apoi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai civilizezi, să le mai stilezi, să le mai înveți maniere și, când colo, ele-ți trântesc mucii-n farfurie când ți-e lumea mai dragă. Da-n fine, de unde nu e bun simț, nu ai ce cere! Clar! Oricum, cretina asta ar trebui să-i fie recunoscătoare că nu trage-n fabrică, la șaibă și la normă, ca altele. Lui, personal, nu-i prea place, crede că-ntr-o zi o să-i dea papucii, da’ nevastă-sa nu și nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ar fi dezgustat profund dacă i-am fi dat vreo atenție. Oricum, permanenta stare euforică în care trăiam pe atunci ar putea fi pusă pe seama nutriției, explicație, după cum mi-am dat mai apoi seama, pe cât de logică, pe atât de cretină. Nici vorbă, disponibilitățile noastre, mai ales ale Zenobiei, ne-ar fi putut rezolva cu destulă ușurință micile mizerii ale vieții, dar niciodată nu ne-a trecut prin minte să le folosim pentru asemenea nevoi; iar dacă o dată sau de două
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scaun cu mâna la inimă. Ioniță Dragu își înghiți greu saliva. ― Ce caută aici? Melania își strânse jacheta ofensată. ― Am avertizat-o pe Florence că e gutunărit. Nu puteam să-l las singur acasă. Doamna Miga șuieră: ― Știam că ești cretină, dar ca să vii cu animalul în poșetă și să te joci de-a stafiile cu el, la asta nu mă mai așteptam! ― În primul rând, Mirciulică nu e animal! Acolo unde se găsește loc pentru mine, trebuie să se găsească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bani! ― Adică? ― Extraordinar! Spune-mi, te rog, toată viața ai fost așa de tîmpit? Ochii Valericăi Scurtu străluciră: ― Înțeleg. Le predăm statului. O să ne dea un premiu... ― Și o caldă strângere de mână, completă sarcastic Matei. Grigore Popa mormăi neauzit: ― Cretină! ― Chestia e cum le plasăm. Sculptorul începu să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
deranjez! Bătrâna păru o clipă descumpănită, mai mult o impresie, apoi declară senină: ― Nici gând să ne deranjați, domnule maior. Ne va face multă plăcere. Vă așteptăm negreșit. Draga Valerica! Va fi încîntată că vă ocupați de ea. ― Bate câmpii cretina, mormăi cu spatele întors Grigore Popa și intră în mașină. Matei se lăsă greu pe canapea. Comentă printre dinți: ― Nu prea ești abil, papa! Melania Lupu îi arătă din ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]