56 matches
-
the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de societatea curentă în urma tranziției către o ordine politică posttotalitară. Cea mai frecvent utilizată modalitate de luare în stăpânire a trecutului este prin criminalizarea sa, prin instituirea unei "justiții tranziționale". Prototipul justiției tranziționale este reprezentat de procesele de la Nürnberg organizate imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial de către forțele aliate câștigătoare în care au fost judecați responsabilii pentru crimele de război comise
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent o emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
condamnarea juridică a protagoniștilor umani găsiți responsabili pentru comiterea crimelor regimului comunist. Tandemul Raport-IICCMER constituie așadar strategia pentru care societatea românească postcomunistă a optat să își regleze conturile cu trecutul comunist, luându-l în stăpânire prin intentarea unui proces de criminalizare în urma căruia a fost condamnat istoric și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a trecutului (Olick, 1998, p. 548). Într-o luare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
statul român pe calea asumării reflexive a trecutului? Răspunsul nu poate fi decât unul categoric negativ: după tărăgănări prelungite și evitarea înfruntării, soluția de confruntare a trecutului pentru care s-a optat în cele din urmă a fost cea de criminalizare, judecare și condamnare a comunismului, proces căruia i s-au adăugat și unele elemente de demonizare a fostului regim. În locul unei analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a acestuia. Nostalgia populară față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
recomandat de Lenin încă din 1918. Stalin constituie astfel un partid format din călăi cu inima împietrită, gata de orice pentru a-l mulțumi pe Ghid și a servi sistemul. La fel de profund este și impactul psihologic și politic. Colectivizarea accentuează criminalizarea puterii și a societății. Numeroși kolhoznici devin apatici și eșuează în alcoolism. Cât despre Stalin, încurajat de victoria sa asupra popoarelor URSS, el își pregătește atacul împotriva partidului. Marea Teroare* va fi urmarea logică a colectivizării. Procesul de colectivizare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apariția și vor beneficia, începând din 1926, de un nou cod penal și de articolul 58 care definește pe larg „crima contra-revoluționară”. De altfel, se asistă la o sporire a condamnărilor: 578000 în 1926, 909000 în 1928, 1178000 în 1929. Criminalizarea societății* a început. Despre folosirea procesului în timpul lui Stalin Dacă Lenin a conceput sistemul, Stalin* îl dezvoltă într-un mod neașteptat. încă din 1928, pune în scenă procesul șahti, de la numele unei mine din Donbass, ai cărei „ingineri și specialiști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de muncă și să ducă o viață de familie, după cum o mărturisește maghiarul Aron Gabor în Strigătul taigalei. Cea mai mare parte a deținuților sunt victime ale faimosului articol 58 din Codul Penal sovietic, care definește „crima contrarevoluționară”, provocând o criminalizare a ansamblului societății. Acești „contrarevoluționari” sunt la cheremul condamnaților de drept comun - blatnoi -, cărora autoritățile oficiale le încredințează adeseori administrarea lagărului. Acesta este constituit dintr-un perimetru înconjurat de sârmă ghimbată, mergând de la simpla campare în plină taiga până la ansambluri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar putea spune același lucru despre discriminarea etnică și despre orice formă de integrism sau de fundamentalism religios, inclusiv despre anticlericalism sau despre ateismul militant, Întrucât sunt forme de lipsă de respect față de anumite practici sau credințe religioase. Este ca și cum criminalizarea rasismului (confundat mereu În mai mică sau mai mare măsură cu xenofobia) s-ar fi extins pe nevăzute asupra etnicismului, naționalismului, integrismului religios, ateismului militant, pe scurt, asupra tuturor formelor de Înregimentare considerate sectare și intolerante. Rasismul a devenit numele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
necesară în vederea eliberării de greutatea istoriei care "apasă ca un coșmar asupra minții celor vii" (Marx și Engels, 1960, p. 119) [1852] și prin aceasta, în vederea pășirii spre un viitor democratic. Totuși, după cum se va vedea imediat, confruntarea trecutului prin criminalizarea sa nu este singura posibilitate din gama de opțiuni disponibilă actorilor politici care dețin frâiele puterii în ordinea curentă. Moștenirea problematică a trecutului poate fi administrată în două maniere complet diferite: 1) printr-o strategie evitaționistă, care presupune implementarea unei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fărădelegilor trecutului. Strategiile de confruntare frontală și asumare a trecutului diferă, la rândul lor, în funcție de modul de abordare a trecutului. Pot fi identificate cel puțin două asemenea strategii confruntaționiste: a) stăpânirea/răfuiala, care se ramifică la rândul său în i) criminalizarea trecutului, și ii) demonizarea trecutului; și b) asumarea reflexivă a trecutului prin perlaborare. Acestora li se poate adăuga o a treia posibilă modalitate de gestionare a trecutului în memoria colectivă, sub forma de c) normalizare a acestuia ca urmare a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecutului Tipul de politici angajate în administrarea trecutului Tipologia formelor specifice de administrare a trecutului Metodologia gestionării trecutului Emanciparea de trecut se produce prin: strategii evitaționiste politici ale amneziei uitare naturală ignoranță programată reprimare strategii confruntaționiste politici ale anamnezei stăpânire criminalizare condamnare demonizare exorcizare simbolică asumare reflexivă perlaborare autoexaminare critică normalizare istoricizare și contextualizare înțelegere comparativă Strategia evitaționistă se bifurcă în două modalități specifice de gestionare a trecutului problematic: i) prin instituirea amneziei programate politic, în special prin decretarea de legi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunist, statul român a inițiat un glissando de la strategia evitaționistă la o strategie de confruntare fățișă a trecutului comunist. Opțiunea pe care s-a mers a fost "luarea în stăpânire" a trecutului comunist prin supunerea acestei perioade unui proces de criminalizare, judecare și în cele din urmă de condamnare ca "ilegitim și criminal". Stăpânirea trecutului (eng. mastering the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de societatea curentă în urma tranziției către o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
the past, germ. Vergangenheitsbewältigung) presupune inițierea unor proceduri oficiale de reglare a conturilor cu trecutul problematic moștenit de societatea curentă în urma tranziției către o ordine politică posttotalitară. Cea mai frecvent utilizată modalitate de luare în stăpânire a trecutului este prin criminalizarea sa, prin instituirea unei "justiții tranziționale". Prototipul justiției tranziționale este reprezentat de procesele de la Nürnberg organizate imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial de către forțele aliate câștigătoare în care au fost judecați responsabilii pentru crimele de război comise
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în sfera publică, Tismăneanu a afirmat, reiterativ, că expresia "diavolul în istorie" "nu este pur și simplu o metaforă, ea este definiția sintetică a realității" comuniste (Tismăneanu, 2013b). Raportul Tismăneanu a combinat cele două strategii de confruntare a trecutului comunist (criminalizare și demonizare), propunând în mod consecvent o emancipare de acesta printr-o condamnare cu efecte catharctice bazată pe exorcizarea simbolică a demonilor trecutului. Comunismul românesc a fost condamnat istoric, moral, ideologic etc. de către Raportul Comisiei Prezidențiale, fiind de asemenea portretizat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
condamnarea juridică a protagoniștilor umani găsiți responsabili pentru comiterea crimelor regimului comunist. Tandemul Raport-IICCMER constituie așadar strategia pentru care societatea românească postcomunistă a optat să își regleze conturile cu trecutul comunist, luându-l în stăpânire prin intentarea unui proces de criminalizare în urma căruia a fost condamnat istoric și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și juridic. În paralel, pe un plan mult mai simbolico-spiritual, fostul regim comunist a fost diabolizat, iar confruntarea cu trecutul a fost luată ca o modalitate de purificare simbolică a prezentului de povara necurată a trecutului comunist. Subjugarea trecutului prin criminalizare, judecare și condamnare nu este singura modalitate de reglare a conturilor cu trecutul. Asumarea reflexivă a trecutului (eng. Working through the past, germ. Aufarbeitung der Vergangen) presupune o continuă autoexaminare critică a trecutului (Olick, 1998, p. 548). Într-o luare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statul român pe calea asumării reflexive a trecutului? Răspunsul nu poate fi decât unul categoric negativ: după tărăgănări prelungite și evitarea înfruntării, soluția de confruntare a trecutului pentru care s-a optat în cele din urmă a fost cea de criminalizare, judecare și condamnare a comunismului, proces căruia i s-au adăugat și unele elemente de demonizare a fostului regim. În locul unei analize sine ira et studio, fără ură și părtinire, Raportul Tismăneanu a intentat un proces pasional regimului pe care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se află deocamdată la secvența secundă, anume, la faza de stăpânire a trecutului și de condamnare a acestuia. Nostalgia populară față de comunism, alimentată de dificultățile socioeconomice ale prezentului, complică procesul de gestionare statală a trecutului, punând sub semnul întrebării legitimitatea criminalizării și a condamnării simbolice a perioadei comuniste. Fără a cădea în cursa întinsă de tentația profețiilor istorice, o evoluție plauzibilă a modului de gestionare a trecutului comunist s-ar putea înscris pe următorul traseu: odată cu consolidarea democrației autohtone, pe fondul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt Înăbușite fără milă, există mărturii că Ceaușescu, care a dirijat personal aceste represiuni, trăgea el Însuși „cu pistolul În țărani”. În 1962, țărănimea a fost total subordonată. S-au folosit tehnici de persuasiune diverse: controlul aprovizionării cu alimente și criminalizarea comerțului privat, etichetarea ca „sabotori” a celor care nu reușeau să-și achite cotele obligatorii și pedepsirea lor, demascarea „ticăloșiilor chiaburești” și condamnarea acestora ca „dușmani ai socialismului”. Etichetarea lua forme halucinante, chiaburii erau nu doar „dușmani”, ci și „vicleni
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Gheorghiu-Dej a fost creată Securitatea ca instituție centrală a sistemului represiv. Gulagul românesc este prezentat în toată oroarea sa criminală. Continuator al lui Dej, Ceușescu care clama întărirea legalității socialiste, "a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și regimul său au dus la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive". Fapt care va avea drept consecință, ce încă e perpetuată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
SUA, unde luptele pentru preluarea controlului sunt purtate în mod caracteristic nu doar de gangsteri, dar și de agențiile de aplicare a legii la nivel federal, statal și regional (Caputo 1976). Bayart et al. (1999) oferă un sofisticat studiu al criminalizării din diverse state slabe din Africa. În domeniul activității de combatere la nivel transnațional, Sheptycki (2000a) conține capitole remarcabile (dar vezi și Anderson și den Boer 1994; Fijnaut 1993); la fel și Fiorentini și Peltzman (1995) în domeniul economiei crimei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
cererea este satisfăcută de sindicatele internaționale ale crimei. Într-o lume în care paternalismul guvernamental este privit cu din ce în ce mai mult scepticism, iar libertatea individuală este un laitmotiv în aceeași măsură în care era, pentru vechii atenieni, urmărirea unui trai bun, criminalizarea continuă a furnizorilor și a consumatorilor de narcotice și de servicii sexuale comerciale necesită justificare. În orice caz, orice convingere că după, să zicem, reglementarea sau legalizarea heroinei sau prostituției, furnizorii criminali de astăzi s-ar lăsa de meserie și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
oricăror intervenții ce aduc daune grave oamenilor și mediului, cum e exploatarea aurului cu cianuri sau a gazelor de șist. Impozitarea veniturilor după principiul solidarității și justiției sociale. Creșterea impozitelor asupra profiturilor și asupra marilor averi; întărirea colectării impozitelor prin criminalizarea marii evaziuni fiscale. Anularea tuturor scutirilor de taxe și facilităților fiscale oferite companiilor private. Controlul social asupra politicii bancare, abolirea așa-zisei „autonomii” a Băncii Naționale - care, în realitate, consfințește sustragerea ei de sub controlul popular și transformarea sa într-o
Manifestul Mâna de Lucru: Roşia Montană e mai mult decît Roşia Montană () [Corola-website/Science/295680_a_297009]