577 matches
-
începem, împinse la o parte farfuria cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
spun... ori cînd îți spun eu... O senzație neplăcută, ceva de torționar... violentarea... deși era invers, fiind un urmărit din p.v. politic... Celălalt aștepta să termine, prins de brațul lui, ferm strîns, pînă ce B. îl elibera, ascultînd tot timpul crispat cu degetele înfipte... Ofițerul care, noaptea, înainte de înmormîntarea lui Dej, măsoară cu pasul distanța de la Piața Sfîntu Gheorghe pînă la monumentul eroilor - cu cronometrul în mînă, să stabilească timpul de parcurs al cortegiului funerar de a doua zi. Un ofițer
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Lunile petrecute împreună m-au marcat profund; au contribuit la maturizarea mea, ca bărbat și ca om. În ce măsură crezi că suntem produsul accidentelor noastre biografice? Punându-ți această întrebare, iartă-mă că îți mărturisesc un lucru ce te-ar putea crispa, m-am gândit la mama ta, care a lipsit mai mult, privându-te de căldura atât de necesară unui om... cu sensibilitatea și imaginația ta. Mama ne-a părăsit când aveam șase ani; ca școlar, am fost la ea în
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
fug, mă prinde imediat...". Simptomatic, rîsul (în tradiție dacică!) e asociat momentului funebru: "Cum recunoști un om bun? Dacă rîde senin, copilărește cînd vine vorba despre moarte, aceasta înseamnă că e un om cumsecade". În consecință, întîlnim vorbe de duh, crispate în fond, emanînd acea deconcertantă veselie numită popular "haz de necaz": "ŤSă trăiești o sută de ani!ť Așa îi saluta prietenul meu Teofil pe toți. Trebuie să fii atent, însă. Unuia de nouăzeci și nouă de ani nu-i
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
Admirabil sunt însumate diferitele faze ale elocinței și mâinilor în neîntrecuta frescă "Cina cea de taină" a lui Leonardi da Vinci, din S-ta Maria delle Grazie, de la Milano. Palma stângă deschisă a Mântuitorului întrebând cine e trădătorul și dreapta crispată de amărăciune, ca și variatele și expresivele gesturi de protestare și nedumerire ale celorlalte mâini puse în mișcare ca printr-un curent electric, toate redau gama variată a vorbirii prin gesturi. Singur dintre toți cei din jurul Mântuitorului, Juda, cel cu
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
aici un Gabriel Dimisianu hipersensibil, neliniștit și,nu o dată, nemulțumit de sine însuși: „Ora 2 noaptea. Treaz după porția de somn pe care mi-a îngăduit-o înghițirea primei jumătăți din pastila de stilnox. Voi lua și cealaltă jumătate. Sunt crispat și de faptul că miercuri, 23 martie, trebuie să merg la Brăila, să țin o conferință la Muzeul orașului despre Perpessicius. Am apucat să promit, dar ideea mergerii îmi produce nesomn. Orice plecare, orice ieșire din București mă crispează. De la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
Sunt crispat și de faptul că miercuri, 23 martie, trebuie să merg la Brăila, să țin o conferință la Muzeul orașului despre Perpessicius. Am apucat să promit, dar ideea mergerii îmi produce nesomn. Orice plecare, orice ieșire din București mă crispează. De la un timp.” Și, mai apoi: „M-am odihnit puțin la hotel, după care am arborat cravata și m-am dus să-mi țin conferința. Am vorbit fără prea multă sare și piper despre marele critic, punctul meu forte fiind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4328_a_5653]
-
superiori, procurori veneau la Florin ca la ei acasă. De regulă, inspecțiile durau câte o zi și o noapte și toți plecau mulțumiți... Era beat bine, fără epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe măsuța din colț, să vadă și mama color, nu numai... L-am cumpărat ieri, din banii
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu pumnii. Te opui? Nu vrei să mi-o dai pentru că sunt urmărit! își găsi el cu greu cuvintele și, pipăind cu degetele nasturii salopetei legați cu sârmă, se crispă și rămase cu ochii holbați la goliciunea de pe fața bătrânului. Sunt după gard, șopti cu gura iască un tânăr cu capul gol, trecând, în fugă, pe lângă ei. Vin! Ce facem? Fugi! strigă meșterul și păru că se gândește adânc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și, lăsându-l fără echilibru pe el, pe Miluță, strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească. Greutatea mare și grija care-l stăpâneau era cum, cu ce va deschide ușa!? Se chirci cu genunchii la ușă, crispat de încordare, și-ncepu să gâfâie. Doamne-dumnezeule, dar mult mai durează! De unde să găsească un cârlig lung, o sârmă? Ceva cu care, aplecându-se, să poată nimeri ciocul de metal și să-l salte? Tâmpit că nu s-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul. Locomotiva țipă ascuțit, prelung și tremurător, anunțând apropierea de pod. Crispat de efort dar vesel și zănatec, descoperea puterea aceea din el de-a face ce voia. Viteza se micșoră. După zăngănitul asurzitor produs de trecerea peste pod, trenul avea să frâneze, pilotând la curbă înainte de intrarea în pădure, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să vină. Îl orbeau cu lanternele, capul îi zvâcnea de bătăile dese, din ce în ce mai puternice ale inimii răsunătoare ca un gong. Hai, scoală! Scoală-te! simți o mână pe umăr. Umărul lui tresări, și parcă începu să plutească. Tot trupul se crispă, și, ciulindu-și urechea să audă comanda și puștile descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te! Nu pot! șopti, și, mișcându-se greoi, alunecă pe marginea mesei metalice. A venit Tom. "Hei, băiețaș!" auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vină la masă cu șervet pe mână. Și, în general, să-ți vină la masă. El își mișcă ființa pe jumătate zeificată numai după ce te-a văzut că te-ai așezat, că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din podoaba capilară și deja te uiți pofticios la cea a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
răpiri, unele politice, altele mercantile, altele fiind chiar o vendetă. Povestea continuă în același registru, spectaculos, producând o emoție înaltă cititorului: Coborî cuțitul pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-i picură pe buzele întredeschise, umezindu-le. Karina închise gura apoi își linse buzele cu limba. - Îți place... știam eu... Coborî vârful cuțitului pe piept tăind, rând pe rând nasturii bluzei care ascundea trupul Karinei. Karina se înfioră și se crispă, dar el nu se opri. Desenă conturul sânilor pe marginea sutienului cu același vârf ascuțit și cu o mișcare abia perceptibilă tăie banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt și-și reprimă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
conți vărsînd sîngele a mii de marchizi, fără să-i treacă prin cap că o spadă e un obiect tăios! Îl interesa "morala": Na! (Apasă și mai mult mînerul spadei, Charles se clatină cu fotoliu cu tot). TOREADORUL: Isprăvește! (Se crispează de greață.) EMMA (calmă): Dacă vrei să vomiți, pe culoar, a doua pe dreapta. Dar vino repede, că avem treabă. (Toreadorul iese.) Nu încerca să fugi, că ocna te mănîncă! (Emma se duce, trage cortina scenei cu păpuși, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lătrând dacă nu cumva le importunez. O secundă am avut impresia că aveau să spună da. în stradă, au continuat să-și șușotească lucruri până când m-am vârât între ele și le-am luat pe amândouă de mână. S-au crispat și au încetat să vorbească. Am mers așa vreo două minute, eu ținându-le mâinile ce atârnau moarte și reci. De unde ești? am întrebat-o pe italiancă. — Volterra. — O, chiar ești o etruscă! Vii din miezul țării lor. — Ah, încetează
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul ce deseori de copleșește, o lume de mirosuri frumoase (și nu e vorba numai de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
că nu mi-e ușor să-ți mărturisesc, pentru că știu că n-o să-ți facă plăcere. Astăzi am totuși impresia că pot vorbi despre asta. Te rog să nu mă întrerupi până termin. Adevărul e că Naoji trăiește. M-am crispat. — Acum cinci sau șase zile am primit o scrisoare de la unchiul Wada. Se pare că cineva care lucra la el a revenit de curând din Pacificul de Sud. S-a dus la biroul unchiului să-i transmită cele cuvenite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de pălării. În special cele de pe pat - eu având superstiția că o pălărie pusă pe pat poate fi sursa unui mare ghinion - mă deranjau și mă crispau (...) Mă gândisem de multe ori că pe cuverturi, pe fotolii și pe mese există pălării, pălăriile altora, ale necunoscuților, ale oportuniștilor." O magazie cu decoruri de mucava îi provoacă voluptăți și neliniști indescriptibile. Obiectele - de două ori false - depozitate acolo
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
din anul 1955 când, în așteptarea rezultatelor alegerilor pentru diversele funcții de conducere participanții se amuzau înfruntându-se într-un concurs de redenumire vulgară a unor opere literare (Baltagul devenise Sula, Miorița se transformase în Lenuța etc.). În contrapartidă, atmosfera crispată de la petrecerile studențești, unde toată lumea era inhibată, nimeni nu avea curajul să rostească ce gândește, discuțiile se cantonau în zona unui banal inofensiv pentru că fiecare vedea în celălalt un potențial informator, oricând susceptibil să îi distrugă definitiv viața. De un
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
ție, ca să-ți poți purta mai ușor singurătatea. Ține-o pe ea în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
comun, Ioan Nemțoi a reconfigurat geografia și istoria artelor românești. Desprins abrupt și, oarecum, neașteptat dintr-un climat destul de precar al artelor noastre decorative, ale căror caracteristici esențiale au fost multă vreme tentația de opacizare a utilității formei și aspirația crispată spre genurile acreditate ca majore, în speță sculptura și pictura, el a redefinit deopotrivă ideea de creație și pe aceea de meșteșug. Raportîndu-se la material și la tehnică într-un fel unic, mai exact, cu rigoarea unui cercetător și cu
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
rapid câteva focuri. Din cauza emoției pe primul îl trase fără țintă și atinse un tablou al cărui geam se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]