57 matches
-
condiții obligatorii, necesare ("rituale"), pe lângă înstrăinarea voita, întoarcere spre sine, si simplitatea, laconicitatea 24 ("indigentă") mijloacelor de expresie, la care trebuie să ajungă limbajul poetului, prin distilări, cristalizări, repetate: Am mai vorbit cu alte ocazii de acea curăție de grup, cristalografie a ceea ce este: ardere imobila și neprihănit îngheț - versul 25. Versul, o construcție născută din "sacrificiul" experienței trăite, prin transparență lui aproape imateriala, de cristal, mediază între vizibil și invizibil, devine hieroglifa integrării contrariilor. În actul de creație, entitatea proteica
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pot codifica moleculele de recunoaștere clasa II, cu o predilecție pentru legarea antigenelor peptidice ale mielinei și stimulează celulele T encefalitogene; HLA DR alfa 0101- DR beta 1501 heteromer, care leagă cu mare afinitate MBP în regiunea reziduurilor peptidice 58-99. Cristalografia cu raze X a complexului peptidic DR-MBP relevă o structură moleculară diferită a DR beta 1501 față de DRa, în ceea ce privește reziduurile aril, care preferă „buzunarul“ P4 al domeniului de legare a proteinei (GAUTHIER L. și colab., 1998; SMITH K. J. și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
din anul 1982, când s-a precizat că au formă de tuburi scurte, fiecare asemenea tub fiind alcătuit din patru inele suprapuse care înconjoară un miez denumit core (inimă). Structura miezului a fost evidențiată de J. Love în 1974, prin cristalografie cu raze X (16), dar abia în anul 2006 a fost posibil să se reprezinte schematic structura proteasomilor și să se înțeleagă rolul pe care aceste „micromalaxoare chimice“ îl vor juca în dezasamblarea marilor molecule de proteine dezafectate fiziologic (D.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vulcanilor; produsele activității vulcanice. Mișcările tectonice: cauze și caractere generale. Mișcările seismice: elemente, cauze, propagarea undelor seismice; efecte. 3. Elemente de geodinamica externă. Acțiunea geodinamica a atmosferei, hidrosferei și biosferei. Tipuri de roci rezultate. 4. Acțiunea antropica. Conservarea mediului. ÎI. Cristalografie și mineralogie 1. Rețeaua cristalina a mineralelor. Elemente și legături de rețea. Rețele izomorfe. Polimorfism. Simetria morfologica a poliedrelor cristaline. Clase și sisteme de simetrie. Anizotropia cristalelor. Asociații cristaline. 2. Mineralogie. Proprietățile fizice ale mineralelor: morfologice, mecanice, optice, termice, magnetice
ORDIN nr. 5.462 din 14 noiembrie 2005 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
taxonomia mijloacelor de învățământ. Folosirea machetelor și mulajelor în actul de predare-invatare a geologiei; Utilizarea materialelor grafice și cartografice în predarea-invatarea geologiei (hărți geologice, litofaciale, hidrogeologice, secțiuni geologice și coloane stratigrafice). Utilizarea formelor și modelelor cristalografice în predarea-invatarea noțiunilor de cristalografie; Utilizarea colecțiilor de eșantioane în predarea noțiunilor de mineralogie, petrografie și paleontologie. Mijloace moderne utilizate în studiul geologiei (diapozitive, filme documentare, enciclopedii computerizate, simulare pe calculator) 5. Integrarea informațiilor oferite de aplicațiile geologice de teren și vizitele la muzeul geologic
ORDIN nr. 5.462 din 14 noiembrie 2005 privind programele valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
vulcanilor; produsele activității vulcanice. Mișcările tectonice: cauze și caractere generale. Mișcările seismice: elemente, cauze, propagarea undelor seismice; efecte. 3. Elemente de geodinamica externă. Acțiunea geodinamica a atmosferei, hidrosferei și biosferei. Tipuri de roci rezultate. 4. Acțiunea antropica. Conservarea mediului. ÎI. Cristalografie și mineralogie 1. Rețeaua cristalina a mineralelor. Elemente și legături de rețea. Rețele izomorfe. Polimorfism. Simetria morfologica a poliedrelor cristaline. Clase și sisteme de simetrie. Anizotropia cristalelor. Asociații cristaline. 2. Mineralogie. Proprietățile fizice ale mineralelor: morfologice, mecanice, optice, termice, magnetice
PROGRAME din 14 noiembrie 2005 valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
taxonomia mijloacelor de învățământ. Folosirea machetelor și mulajelor în actul de predare-invatare a geologiei; Utilizarea materialelor grafice și cartografice în predarea-invatarea geologiei (hărți geologice, litofaciale, hidrogeologice, secțiuni geologice și coloane stratigrafice). Utilizarea formelor și modelelor cristalografice în predarea-invatarea noțiunilor de cristalografie; Utilizarea colecțiilor de eșantioane în predarea noțiunilor de mineralogie, petrografie și paleontologie. Mijloace moderne utilizate în studiul geologiei (diapozitive, filme documentare, enciclopedii computerizate, simulare pe calculator) 5. Integrarea informațiilor oferite de aplicațiile geologice de teren și vizitele la muzeul geologic
PROGRAME din 14 noiembrie 2005 valabile pentru concursul naţional unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învăţământul preuniversitar*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
Clasa cristalografică este un set de simetrii a geometriei tridimensionale a lui Euclid, cu ajutorul căreia se descrie simetria unui corp. În cristalografie există 32 de clase de cristalizare posibile, a căror precizare este importantă pentru descrierea spațială a cristalului respectiv. În fizica moleculară, aceste grupe de puncte de simetrie sunt indispensabile pentru reprezentarea spectroscopică a moleculei. Grupa de simetrie a unui corp
Clasă cristalografică () [Corola-website/Science/307953_a_309282]
-
tuturor sistemelor de operații posibile. Astfel de sisteme de operații sunt: punctul de simetrie, axa de simetrie, suprafețele de simetrie, precum și datele combinate obținute prin rotirea acestora, care în general nu pot fi comutative sau translative. Sunt mai răspândite în cristalografie două sisteme de sisteme, și anume sistemul lui Carl Hermann și al lui Hermann-Mauguin, ambele fiind acceptate pe plan internațional. În fizica moleculară este acceptat sistemul de simboluri a lui Schoenflies. Nu toate simetriile axelor de rotire unei molecule pot
Clasă cristalografică () [Corola-website/Science/307953_a_309282]
-
în particular grupurile Lie continue, joacă un rol important în mai multe discipline academice. Grupurile matriceale, de exemplu, pot fi folosite pentru a înțelege legi fundamentale ale fizicii, în teoria relativității restrânse, sau fenomene de simetrie în chimia moleculară și cristalografie. Conceptul de grup a apărut în legătură cu studiul ecuațiilor polinomiale, efectuat de către matematicianul francez Évariste Galois în anii 1830. După contribuțiile venite din alte domenii, cum ar fi teoria numerelor și geometria, noțiunea de grup s-a generalizat în preajma anilor 1870
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
un element de ordinul 7 din grupul triunghiurilor (2,3,7) acționează asupra mozaicului prin permutarea triunghiurilor evidențiate (și a celorlalte). Prin acțiunea grupului, șablonul grupului este legat de structura obiectului asupra căreia acționează. În subdomeniile chimiei, cum ar fi cristalografia, grupurile spațiale și grupurile punctuale descriu simetriile moleculare și cristaline. Aceste simetrii stau la baza comportamentului fizic și chimic al acestor sisteme, iar teoria grupurilor permite simplificări ale analizei mecanice cuantice a acestor proprietăți. De exemplu, teoria grupurilor este folosită
Grup (matematică) () [Corola-website/Science/302726_a_304055]
-
iar cele metalifere se pot împărți la rândul lor în feroase și neferoase. ele sunt de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS 2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
aminoacizilor: metionină, alanină, leucină, acid glutamic și lizina); prin contrast aminoacizii aromatici (triptofanul, tirosina și fenilalanina, dar și aminoacizii cu legare prin carbonul beta (izoleucina, valina și treonina, adoptă configurația β. Structura secundară cunoaște cîteva ipoteze privind formarea ei: Prin intermediul cristalografiei cu raze X s-a dovedit faptul că macromoleculele proteice au o conformație tridrimensională, realizată de obicei prin intermediul cuplării mai multor lanțuri polipeptidice scurte între ele, cuplare care duce la formarea fibrelor proteice;legăturile intercatenare pot fi principale sau secundare
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
dialectul olandez vorbit de el. Cu toate acestea, la o privire retrospectivă, descoperim că realizările lui sunt unice și foarte variate. Este considerat îndeobște fondatorul științei microbiologiei, dar a avut contribuții însemnate și în alte științe, cum ar fi embriologia, cristalografia și chimia. Unele din observațiile sale erau atât de precise, încât au putut fi folosite ca bază de interpretare și după două secole. "„Ar fi foarte greu să găsești un om pe masura lui Leeuwenhoek”", scria Brian J. Ford, "„atât
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
de care trebuie să se elibereze în timp ce intră în canal. Dar progresul care a urmat cu aceasta ipoteză a fost dificil- ceea ce era necesar acum obținerea unei imagini de rezoluție înaltă care la acel moment se putea obține numai prin cristalografia de raze X . Problema a fost dificultatea de a determina structura membranei proteice și a canalelor de ioni cu această metodă. Membrana proteinei din plante și animale este prea complicată și dificil de a lucra cu ea în comparație cu cea din
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
recunoscut el. Dar cariera lui s-a terminat repede. Realizând faptul că obținerea unei imagini de rezoluție mai bună reprezintă punctul forte al soluționării problemei legate de cunoașterea modului de funcționare a canalului de ioni, el decide să învețe fundamentele cristalografiei de raze X pentru a reuși să îmbunătățească acuratețea imaginii. Au trecut doar câțiva ani până când toată comunitatea de cercetători să poată vizualiza o structură a unui canal de ioni. Aceasta a fost în aprilie 1998. În 1998 MacKinnon a
Premiul Nobel pentru Chimie 2003 () [Corola-website/Science/309527_a_310856]
-
ca sarea, nu se compun din molecule ci din ioni (în cazul sării ioni de sodiu și ioni de clor) aranjați într-o structură spațială periodică. Această descoperire a revoluționat chimia teoretică. Împreună au creat o nouă știință, cea a cristalografiei cu raze X și au fost recompensați cu Premiul Nobel pentru fizică în anul 1915. Lawrence fost cel care a formulat varianta finală a legii lui Bragg pentru calculul unghiului de difracție a radiațiilor X când trec printr-un cristal
William Lawrence Bragg () [Corola-website/Science/310248_a_311577]
-
Lawrence Bragg s-a axat foarte mult în cercetările sale pe metale, aliaje și silicați, ajutând la transformarea misterelor din chimie referitoare la structuri în sisteme arhitecturale simple și elegante. Fiind un bun organizator, a pus bazele Uniunii Internaționale de Cristalografie. A fost căsătorit cu Alice Grace Hopkinson, cu care a avut patru copii. Primul său fiu, Stephen Lawrence, a fost a treia generație Bragg care a studiat matematica la Cambridge. A fost numit cavaler în anul 1941 și a primit
William Lawrence Bragg () [Corola-website/Science/310248_a_311577]
-
mineralogia cu științele fizico-chimice, tectonica și petrografia. În anul 1891 își ia licența și în 1892 titlul de doctor cu teza „"La protogine du Mont-Blanc et les roches éruptives qui l’accompagnent"”. La 1 decembrie 1894, este numit profesor de Cristalografie, Mineralogie și Petrografie la Universitatea din București, deținând în perioada 1894-1937 funcția de șef al "Catedrei de Mineralogie". A predat cursul de "Cristalografie, Mineralogie și Petrografie" la "Facultățile de Științe" și "Științe Naturale" (Universitatea din București), la "Facultatea de Farmacie
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
du Mont-Blanc et les roches éruptives qui l’accompagnent"”. La 1 decembrie 1894, este numit profesor de Cristalografie, Mineralogie și Petrografie la Universitatea din București, deținând în perioada 1894-1937 funcția de șef al "Catedrei de Mineralogie". A predat cursul de "Cristalografie, Mineralogie și Petrografie" la "Facultățile de Științe" și "Științe Naturale" (Universitatea din București), la "Facultatea de Farmacie" și la "Facultatea de Chimie Industrială" (Institutul Politehnic). Direcțiile de cercetare pe care le-a abordat prof. Mrazek s-au înscris într-un
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
din Moscova (șef al laboratorului de măsurători, șef al secției de asamblare). Din 1919 trece la catedra de fizică a facultatății de fizică și matematică a Universității din Moscova. În anul 1922 este ales membru al Insitutului de fizică și cristalografie de pe lângă Universitatea din Moscova. În anul 1926 este ales asistent, privat-docent la cabinetul de fizică a facultății de fizică și matematică a Universității din Moscova. În 1929 este reales în același post. În anul 1931 este ales Membru al Institutului
Cazimir Teodorcic () [Corola-website/Science/313555_a_314884]
-
simetria cristalelor. s-a născut la 11 mai, 1877 la Haga, Țările de Jos. A început să studieze chimia la Leiden în 1895, trecând examenul de licență în 1898, si obținând titlul de doctor în 1900. În continuare a studiat cristalografia la Berlin, Germania. În 1904 a fost numit asistent universitar (privaatdocent) la Universitatea din Amsterdam. În 1908 s-a mutat la Universitatea din Groningen în calitate de lector iar în 1909 a fost numit profesor, șef al catedrei de chimie anorganica și
Frans Maurits Jaeger () [Corola-website/Science/313709_a_315038]
-
accidentală, Reinitzer nu a mai urmărit studierea cristalelor lichide. Cercetarea a fost continuată de Lehmann, care a realizat că a întâlnit un fenomen nou și că este în postura de a-l investiga: în anii postdoctorali, el dobândise expertiză în cristalografie și microscopie. Lehmann a început un studiu sistematic, mai întâi asupra benzoatului de colesteril, și apoi asupra unor compuși înrudiți care prezentau fenomenul de dublă topire. El a reușit să facă observații în lumină polarizată, și microscopul lui era echipat
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
sunt disponibile, se folosește scrierea (de fapt incorectă) „angstrom”. Un ångström este egal cu 100 picometri: ul nu face parte din sistemul internațional de unități ȘI; totuși el se folosește curent în unele domenii că fizica atomică, spectroscopie, chimie fizică, cristalografie. Astfel, dimensiunile atomice și moleculare, lungimile de unda ale radiațiilor X, constantele rețelelor cristaline, sunt de ordinul de mărime al ångströmului.
Ångström () [Corola-website/Science/313332_a_314661]
-
un procedeu de determinare a volumelor, pe baza căruia se va dezvolta calculul integral. De asemenea a studiat simetria fulgilor de zăpadă și a calculat forțele naturale care intervin în creșterea structurilor geometrice și care vor fi aplicate în studiul cristalografiei. A lucrat și în domeniul opticii, unde se poate aminti invenția sa numită „luneta lui Kepler”. a murit la 15 noiembrie 1630 în Regensburg, Germania, în vârstă de 59 de ani. În memoria lui, Universitatea din Linz poartă numele de
Johannes Kepler () [Corola-website/Science/298358_a_299687]