348 matches
-
ei lirică poate transsubstanțializa orice suferință.Ne aflam aici în aceste incantații sublime pe teritoriul cristalic al vocației perene a autoarei care neîncetat încearca să și developeze stările ei anagogice fiindcă în acest teritoriu sacru melosul se întâlnește cu iubirea cristică si împreună consună cu ceea ce din totdeauna s a chemat poezie haaarică. Este și o continuă goană a ... X. OCHIUL CURAT SAU DOBÂNDIREA CERTITUDINILOR NECESARE DE MIHAELA OANCEA, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la un punct, un autoportret al lui Bulgakov însuși, ceea ce autorul ține a scoate
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
alegorie a seducției. Oricum, Doamna cu licornul, Dame ŕ la licorne, formează un tot. Sintagma La Dame ŕ la licorne sugerează, morfologic, și La Vierge ŕ l'enfant. Nu e numai un joc al hazardului (lingvistic). Unicornul e și simbol cristic, prin unicitate, puritate, sacrificiu. Fiindcă unicornul e sortit a fi ucis. J. K. Rowling ne reamintește, în finalul primului volum din Harry Potter, că asasinarea unui unicorn e o crimă monstruoasă, pe care nu se încumetă să o comită decît
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
alegorie de gradul al doilea, menită a ne duce cu gîndul la Fecioara cu pruncul. Caz în care această pictură ar echivala cu una dintre multiplele fațete ale unei generice Doamne cu licornul. Fiindcă și licornul, cum spuneam, e simbol cristic, ca și hermina. Corpul doamnei e întors puțin spre stînga. Capul - chiar ceva mai mult. Tot spre stînga se îndreaptă și privirea doamnei. Și aceea a herminei, cu care tînăra pare a forma un tot. Iar privirea doamnei ce strînge
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
datorită faptului că el a avut copii cu Maria Magdalena, copii care s-au perpetuat la rîndul lor. De aici tot scandalul. Cele două personaje nimeresc cică în mijlocul unui război dintre două organizații misticoide, una care vrea să păstreze spița cristică în funcțiune (1), cealaltă care vrea s-o decimeze (2) pentru ca biserica catolică, rea și uzurpatoare, să-și ducă mai departe traiul netulburată. Așa stînd lucrurile, merită să vă atrag atenția asupra celei mai evidente tîmpenii din film. (1), gardienii
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
funcțiune (1), cealaltă care vrea s-o decimeze (2) pentru ca biserica catolică, rea și uzurpatoare, să-și ducă mai departe traiul netulburată. Așa stînd lucrurile, merită să vă atrag atenția asupra celei mai evidente tîmpenii din film. (1), gardienii moștenitorului cristic sînt singurii care îi pot aduce la cunoștință acestuia adevărata sa descendență, că doar n-are documente de familie care s-o demonstreze. Să precizez și că membrii (2) nu pot afla cine e moștenitorul decît de la (1), a căror
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
în centrul scenei de la început, limpezește sensul ultim al romanului și transformă, treptat, spectacolul într-o soteriologie teatrală: într-un vas mare, transparent, plutește în apă un pește. Or, motivul peștelui, circular în roman, este, în mod voit, o ideogramă cristică, accentuată, în spectacol, de prezența, printre ceilalți ,apostoli" bolșevici, a celui poreclit aici ,fiul pescarului" (și care, în carte, este Sașa Dvanov). Scena finală e profund platonoviană, fără a exista ca atare în roman. Într-o stare de mare har
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
cazul săptămânii Identitate falsă de... urmărit general De la Inspectoratul Județean Timiș al Poliției de Frontieră am aflat că doi inși din Cernavodă au fost protagoniștii unui caz cum nici în filme nu vezi. Constantin Iarcă și Gheorghe Cristică, amândoi în vârstă de 27 de ani, fuseseră returnați din Spania, însă doreau să se întoarcă acolo. În schimbul unei sume în valută, un cetățean găsit în Gara de Nord din București le-a făcut rost de pașapoarte falsificate, cu pozele lor, dar
Agenda2003-37-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281461_a_282790]
-
sunt nașpa. Urâte, grase și toante. Valorile după care se ghidează sunt extrem de feministe“. Și totuși... Acestea sunt sentimentele pe care le nutrește un tânăr român ce a trăit 25 de ani în străinătate. În total, Michael Mussulis are 33. Cristica-i vârstă îi este imprimată pe chip: cârlionți negri, răsfirați rebel pe frunte, ochi mai tot timpul veseli, dar care pot afișa lejer și melancolia, nasul osos și bărbia așișderea. Mic de statură, dar agil în mișcări. Mersul ritmat. Modest
Agenda2003-43-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281634_a_282963]
-
secetă cumplită/ a liniei drepte/ cine să cîntărească lacrima vărsata pe ascuns/ de o rădăcină// ce poate visa un cuțit/ într-o casă cu pereții vătuiți de spaimă" (restul din rest). Salvatoare i se înfățișează, la un moment dat, geometria cristica a crucii: "am văzut crucea născîndu-se/ fără dureri/ că un fruct// e timpul să vă spun/ l-am văzut pe cel care merge/ cu mormîntul în spate// e timpul să mă albesc undeva/ oriunde/ în tăcere/ singur" (e timpul). 2
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
pe fugă?". În imaginea animalului sacrificat, Aristotel le apare sătenilor din Sfânta Paraschiva, care îl găsesc, o întruchipare a monstruosului ("plin de noroi închegat, ars în carne vie") dar, în același timp, devine o emblemă a unui miracol, amintind scenariul cristic, un reper permanent: Ăsta a înviat din morți aici... Închinați-vă". Mai mult, acestei experiențe îi urmează, în cele din urmă, o "supraviețuire miraculoasă", adică recuperarea memoriei prin scris în casa moșierească a bibliotecarei din sat. Astfel, în procesul de
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
un festin cultural în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este acela al iertării și al împăcării, iar ortodoxismul călător pe meleaguri catolice e discret și nicidecum afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
miza principală a cărții rămâne aceasta - reconstituirea traseului unei existențe excepționale, care prin evocarea ei retrospectivă se convertește în destin. Personajul este, desigur, un ales; el parcurge un traseu inițiatic, reface un drum al calvarului (de altfel trimiterile la destinul cristic sunt destul de transparente) și este răsplătit în final cu o viziune a lumii celeilalte, ca odinioară sfinții ortodoxiei, ale căror vedenii erau consemnate în Minee. Delir al unei minți distorsionate sau nebunie sacră a unui ales ce se află în
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul cel care ne-a/ înfrigurat?" (ibidem). În asemenea chip ar fi vorbit și genialoidul Dimitrie Stelaru. Conștiința mizeriei se coroborează cu impietatea, ceea ce e un fel de transcendență inversă. Fiind puse la îndoială miracolele cristice, viața cotidiană se descoperă și mai deplorabilă, mai lipsită de zare în jegul și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
în mîini și privește cu ceață din acest real care și-a aruncat de-a valma boarfe și biserici în lăzi de gunoi pestilențiale din acest surdo-mut beat crița amnezic mitoman etc." (Micul poem al morții. Începutul lui Dumnezeu). Imaginea cristica nu reprezintă decît un alt pretext al substituției, un teatru al sacrului în care protagonistul și spectatorii sînt permutabili: "îngerii îmbrăcați în dezastre./ ei țin în mînă un fel de invitație un fel de bilet de intrare un/ fel de
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
din care ma cuvintez/ Arc și piatră pentru a nu lovi./ Șunt divinul ce în ramură șunt,/ Ziua dinții mereu a judecății" (De toate descarnat). "Unghie înfipta în hazard" (dar nu e oare așa orice creație autentică?), "scriind pe nisipul cristic", aflat "la frontiera unde nu mai șunt/ Ori m-am făcut și eu hotar", frontieră, desigur, între real și ireal, între profan și sacru, autorul deconstruieste frenetic natură pentru a-și construi, la fel de frenetic, Neantul vizionar. Miron Kiropol e unul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
vreo 20 de ani) ce părere ai despre critici, despre critica literară în general. Te rog să-mi dai, mai în glumă mai în serios, un răspuns și pentru cititorii României literare. Criticilor li se potrivește cel mai bine parabola cristică: Voi sînteți sarea pămîntului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decît să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni." Un critic bun
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
mai mare sau mai mică măsură, în arta sa. Specialitatea artistului sunt Icoanele Ferecate, Icones Blindees cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
Romînia, ca și-n multe țări ale lumii, unde a fost tradus. Pe mizerul teren de joacă din spatele unui bloc muncitoresc din București apare un copil genial. Ca în Împăratul muștelor de William Golding, asistăm la mărirea și decăderea copilului cristic, care reușește să impună reguli noi și stranii grupului, al cărui lider necontestat devine. În final, o stranie sexualitate pune capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
Elisabeta Lăsconi Sacrul și profanul în ficțiune Două romane recente - Copilăria lui Isus de J.M. Coetzee (2013) și Testamentul Mariei de Colm Tóibín (2012) - au fost publicate la noi în ultimele săptămâni, în colecții prestigioase, confirmând că destinul cristic a generat o linie interesantă și simptomatică a prozei, vizibilă și în secolul XXI, după ce s-a impus prin câteva capodopere în secolul trecut. Relația între Evanghelii și ficțiune ilustrează relația sacru - profan, despre care a scris Mircea Eliade și
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
lui Iuda de Roberto Pazzi Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago sau Evanghelia după Pilat de Eric-Emmanuel Schmitt. Altă variantă prezintă drama unuia dintre actanți - Barabas de Par Lagerkvist, Pilat din Pont de Roger Caillois. Altă formulă reia drama cristică, proiectând- o în alt spațiu și alt timp, ca în Hristos răstignit din nou de Nikos Kazantzakis sau în Evanghelia după Jimmy a lui Didier van Cauwelaert. Mai putem consemna abordări îndrăznețe, dacă nu chiar șocante, ca Maestrul și Margareta
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
a anilor ‘30, o înrămează pe a treia, petrecută în Yerushalaim) sau rescrieri aproape de erezie sau blasfemie, ca Ultima ispită a lui Isus de Nikos Kazantzakis. Romanele Copilăria lui Isus și Testamentul Mariei, traduse de curând, îmbogățesc proza de inspirație cristică prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
prin alte perspective. Și, în mod cert, se nasc întrebări despre imboldul inițial din care s-au născut cele două cărți. J.M. Coetzee a publicat romanul la un deceniu după ce i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
nici să socotească, dar totul se dovedește o minciună. Ca să-l salveze de închiderea lui în școala de unde evadase, Simon și Ines fug împreună cu David, iar pe drum li se alătură un tânăr, Juan. Semnele presărate în roman sugerează scenariul cristic: poate copilul se numea inițial Isus, era din seminția lui David, deruta provocată în școală seamănă cu reacțiile trezite de Isus în templu, comportarea lui Ines când se trezește cu un copil amintește de Bunavestire, evadarea celor trei din Novilla
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]