51,775 matches
-
și ani de la evenimentul care le-a prilejuit. Abia pe urmă, după ce ai terminat-o de citit ca pe o relatare de cursă cu jaloane, ferind statui, traversînd cărți, poți să vezi, în scrierea lui Ion Papuc, o lucrare de critică. Nu, firește, am mai spus-o, una care să despartă apele, nefiind, autorul ei, amator să facă din trecutul afînat și pestriț un îndreptar în alb și negru. De ce rămîne, pînă la capăt, un ,aprod" care citește verdicte moi, cumpănindu
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
Ea trimite dincolo de spațiul propriu-zis cultural. Dincolo, dincolo, ne întrebăm noi, dar în direcția a ce trimite o astfel de interpretare? Dincolo de cultură și dincolo de Caragiale - sau mai degrabă dincoace - nu este nimic altceva decât existența fiecăruia dintre noi. Spre deosebire de critica literară care, interpretând un text literar are ca obiect prim, ultim și exclusiv textul însuși, interpretarea filozofică țintește dincolo de text și vizează lucrurile însele pe care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pentru un adept al postmodernismului, cum este și cum se recomandă I. B. Lefter. E spre onoarea lui că își îndeplinește această datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să fie mai bine puse în evidență. Înainte de a face o critică a modernismului literar românesc, I. B. Lefter avea nevoie, fie și într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
datorie exegetică, pentru ca articulațiile viziunii lui critice să fie mai bine puse în evidență. Înainte de a face o critică a modernismului literar românesc, I. B. Lefter avea nevoie, fie și într-un preambul sumar, de o evaluare sau de o critică a modernității. Această carență ne-a indicat-o apariția ulterioară a cărții lui H.-R. Patapievici, Omul recent, cu care I. B. Lefter este dator să dialogheze (mai substanțial decât a făcut-o în ,Observator cultural") în premisele unei viitoare
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
compatibilă cu un modernism literar închis - dar aceasta nu e o problemă spre care să arate disponibilitate nici unul dintre exegeți. Dacă modernismul românesc e închis sau epuizat (a doua premisă a studiului lui I. B. Lefter), păcatul cel mare al criticii românești interbelice și postbelice e că a limitat acest concept la o sferă prea restrânsă, lăsând în afară tradiționalismul, iar uneori și simbolismul sau avangardele. Nu e nici o contradicție între cele două constatări: 1. modernismul românesc e închis, 2. dar
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel mai adesea după un criteriu conținutist (opoziția dintre ruralitate și urbanitate) și nu după unul de stil sau formă estetică. Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de pildă, militantismul sămănătorist al lui N. Iorga
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
oscilează păgubitor și derutant (chiar pentru un cititor profesionist) între o teorie a modernismului românesc și o istorie a lui. Pe de altă parte, putem constata și o mare lacună: I. B. Lefter trece în revistă modul adesea oscilant al criticilor interbelici de înțelegere a modernismului (prin opoziții față de simbolism, avangardă sau tradiționalism), analizează felul în care au fost interpretați Arghezi și Bacovia (numai ei) prin raportare la modernism, dar abia îi amintește pe prozatori (Camil Petrescu și Mihail Sebastian), spre
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
se pare uimitor pentru literatura română începătoare, întrucât, remarcă el, pe bună dreptate, parodia ,este rodul unor epoci de maturitate și chiar de saturație, când temele și stilurile au atins punctul de la care începe decadența". Mai târziu, Grigore Alexandrescu, prin critica clișeelor poeziei arcadice, patriarhale din Epistole, ,anticipează parodiile pe aceeași temă ale lui Caragiale și ofensiva moderniștilor din secolul XX în contra sămănătoriștilor și neosămănătoriștilor", de asemeni, pe G. Topârceanu din Vara la țară. Samson Bodnărescu este și el ,un emul
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
arunce din nou în groaza de singurătate din care e făcută mlaștina cu sclavi a acestui timp fals optimist, timp de moarte fără acuzare și de asasini deveniți modele universal valabile". O asemenea radicalitate implică și o suficient de aspră critică adresată Occidentului ce i se pare scriitorului nostru insensibil, trîndav, egoist: ,Oamenii Occidentului sînt pe punctul de a uita de amenințări și de terori, care nu mai supraviețuiesc decît la noi, în bătaia vîntului cel rău". Ne aflăm în apropierea
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
Ion Simuț Critica noastră de întâmpinare are o reacție bizară față de Ion Bogdan Lefter: cu foarte puține excepții, ignoră pur și simplu avalanșa editorială declanșată de criticul optzecist. Pare supus unui embargo sau unui boicot. Deși din 1998 încoace a publicat câte două
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
foarte puține excepții, ignoră pur și simplu avalanșa editorială declanșată de criticul optzecist. Pare supus unui embargo sau unui boicot. Deși din 1998 încoace a publicat câte două, trei sau chiar patru cărți pe an. Ceea ce înseamnă 15 cărți de critică în șapte ani, cel mai recent fiind volumul Flashback 1985: Începuturile ,noii poezii" (2005), care ar fi trebuit să fie prima lui carte de critică, un portret colectiv al generației poetice optzeciste. Ion Bogdan Lefter își făcuse debutul în poezie
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
publicat câte două, trei sau chiar patru cărți pe an. Ceea ce înseamnă 15 cărți de critică în șapte ani, cel mai recent fiind volumul Flashback 1985: Începuturile ,noii poezii" (2005), care ar fi trebuit să fie prima lui carte de critică, un portret colectiv al generației poetice optzeciste. Ion Bogdan Lefter își făcuse debutul în poezie (în volumul colectiv Cinci, 1982, și în Globul de cristal, 1983), apoi în proză (tot într-un volum colectiv, Desant '83). E, fără îndoială, o
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
cum un intelectual de o urbanitate desăvârșită a putut acumula atâtea adversități. Are și prieteni declarați, dintre care cei mai importanți sunt Mircea Cărtărescu și Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, care i-a publicat toate cele 15 cărți de critică. Dar foarte mulți protagoniști ai vieții literare au să-i reproșeze câte ceva lui Ion Bogdan Lefter, explicit sau mocnit. Unii, că este un susținător necondiționat al postmodernismului - postmodernism care, în opinia adversarilor, ar fi, în principiu, detestabil sau deplorabil. Alții
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
dosarul unei ,bătălii" culturale, ajuns în 2002 la a doua ediție (prima apăruse în 2000). El trebuie citit în relație de complementaritate cu un altul, mai recent, Despre identitate. Temele postmodernității (2004). Susținerea postmodernismului românesc implică un adevărat program de critică militantă, de direcție culturală, însemnând întâmpinarea adecvată a noului fenomen, definirea lui progresivă, apărarea lui de scepticisme moderate sau de atacuri furibunde și explicațiile date altora în polemici inevitabile dar clarificatoare, comparații și analize. Ceea ce rezultă e un ,roman de
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
în timp", după cum recunoaște exegetul însuși: , A rezultat un fel de compoziție tip Ťtemă cu variațiuniť, un ansamblu de intervenții care reiau cu tenacitate aceeași problematică, dezvoltând-o, adâncind-o, plasând-o în contexte din ce în ce mai largi" (p. 6-7). E o critică de campanie, angajată hotărât într-o bătălie culturală, fără un echipament bibliografic prea încărcat, dar suficient de bine informată pentru a face față confruntărilor. Dintre optzeciști, Ion Bogdan Lefter era cel mai bine pregătit și cel mai bine plasat pentru
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
campanie, angajată hotărât într-o bătălie culturală, fără un echipament bibliografic prea încărcat, dar suficient de bine informată pentru a face față confruntărilor. Dintre optzeciști, Ion Bogdan Lefter era cel mai bine pregătit și cel mai bine plasat pentru o critică de direcție în sensul postmodernismului. Contribuția sa la ,dosarul" acestei bătălii e considerabilă, nu doar în faza de pionierat a anilor ´80, ci și în următoarele decenii. Textul cel mai important deschide prima secțiune a volumului, Modelul postmodern. Către clarificarea
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
noul fenomen atât de căderea în frivolitatea unei mode, cât și de contestațiile neîncrezătoare, afirmând că ,postmodernismul românesc trebuie înțeles înainte de a fi judecat" (p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează la scurta lui istorie de întrebuințare în critica românească (prima lui atestare românească e găsită în 1982, la Alexandru Mușina, p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter practică o critică a ideilor înrudită cu aceea întemeiată la noi de Adrian Marino. Au în comun, de asemenea, militantismul în sensul liberalismului și occidentalizării. Îi despart însă categoric epocile de referință. Adrian Marino e retrospectiv, apelând la raționalismul iluminist și activismul pașoptist
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
comun. Cîți alți poeți ar mai putea scrie, ani în șir, cîte o poezie pe săptămână așa cum fac cei doi, unul în ,Dilema veche", celălalt în România literară!? Punându-i mereu printre cei mai buni poeți pe care îi avem, critica a avut mereu grijă să-i considere, totuși, minori. Anii au trecut, premii au luat puține, poezia însăși s-a schimbat, dar iată că amândoi par astăzi mai în vână ca oricând, cu o audiență de invidiat, publicînd cărți la
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
infidelități, superficialități idem, talent, vorbire frumoasă... Nu s-ar naște într-o asemenea zodie măgarul... (atât de simpatic și de răbdător, ori câinele, mă rog, ca fidelitate...) de Băsescu!... Băsești născuți în Gemeni? Nu se există. Poate, Scorpion. Astfel încât orișice critică adusă oricărui ins, mai cu seamă politician, născut în prima zi de după solstițiul de vară, torid, având în vedere căldura, mare, monșer, beneficiază, vrând-nevrând, de un rabat ocazional, din plecare... Să începem... cu ce? Cu ce au relatat ziarele pe
Căldură mare, deși veche by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11346_a_12671]
-
dintre tinerii poeți de azi ar trebui să recitească, cu atenție sporită, aceste fraze. Cu subtilitatea care l-a făcut celebru și cu umorul său abia întrezărit își explică Nicolae Manolescu metoda critică: ,Rămîn ce-am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără metodă decît să Ťcîștigť într-o metodă fără critică". (p. 103) Unul dintre oamenii
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
abia întrezărit își explică Nicolae Manolescu metoda critică: ,Rămîn ce-am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără metodă decît să Ťcîștigť într-o metodă fără critică". (p. 103) Unul dintre oamenii sublimi ai vremii noastre, filozoful Mihai Șora, își dezvăluie cu inocență o trăsătură de caracter pe care nu i-o bănuiau mulți: , Amînarea îmi stă
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
am fost: impresionist. Metodele în critică vin și trec, impresiile noastre subiective se dovedesc autentice și vii. Greșite, uneori, dar adevărate. Naive, alteori, dar oneste. Prefer să Ťratezť într-o critică fără metodă decît să Ťcîștigť într-o metodă fără critică". (p. 103) Unul dintre oamenii sublimi ai vremii noastre, filozoful Mihai Șora, își dezvăluie cu inocență o trăsătură de caracter pe care nu i-o bănuiau mulți: , Amînarea îmi stă în fire și nu mă apuc cu adevărat de treabă
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
I (1972) pentru flaut solo și Duo fur Flote and Altflote (1978), pînă la Sonate fur Trompete und Orgel (1999) și Sonate fur Cembalo (2001) demască faptul că Dieter Acker nu este nicidecum un neoclasic, așa cum nu de puține ori critica roasă în coate îl poziționează ci, chiar dacă aidoma oricărui compozitor de o anume altitudine aspiră la o clasicitate în sensul unei exemplarități la care puțini acced, este un melancolic, un sentimental incurabil. Ascultînd CD-ul cu pricina, dar mai ales
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
connaturato vincolo tra Dio e l'uomo25. Già considerando quei contributi aristotelici, (mă anche îl Platone del Timeo 26), che hanno segnato, probabilmente ancor più della sua notă Metafisica, la rilevanza della questione tempo-infinito, si conseugue sviluppare, mediante un'assiomatizzazione critică, proprio quelle problematiche, svolgendo un'analisi della continuità della formă ed una riflessione dell'elemento tempo mistico nella sua dimensione discretă. Tuttavia esattamente da una tale cesura di discontinuità îl tempo ritrova la sua peculiarità di limitato-continuo/ discreto-infinito: è îl
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]