1,168 matches
-
concepte fundamentale, o metodă distinctă de a citi literatura? Pe scurt, răspunsul ar fi: nu. Mai în detaliu, răspunsul ar fi cu totul altul. La origine, noul istorism a fost răsfățul unor intelectuali americani dezamăgiți de rigiditatea noii critici (New Criticism) și deopotrivă sceptici față de ideologia marxistă dar mai cu seamă dezgustați de vocabularul marxist (cu ale sale "supraproducție", "bază" și "consum"). Importurile sale teoretice soseau, aflăm în prefața acestui volum, în egală măsură de la Paris, Konstanz, Berlin, Frankfurt, Budapesta și
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
la Ionuț Chiva, e ironia dizolvantă. E un cinic absolut, imun la iluzii de vreun fel. Ce mă miră e tonul alarmat cu care contestatarii remarcă aceste însușiri. Ca și cum nu s-ar mai fi întâlnit cu genul acesta de atitudine. Criticismul lui Chiva nu e o noutate. S-a spus că aici, în Boddah speriat, autorul își ia publicul de sus. După părerea mea, e o falsă impresie. Dar, presupunând că ar fi așa, chiar e cazul să intrăm în panică
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
să-și poată afirma calea proprie și apoi să devină una din marile religii ale lumii. Recunoașterea rolului primordial al Apostolului Neamurilor în construirea noii religii, după unele șovăieli contestatoare (adversarii îl caracterizau ironic „trup plăpând și cuvânt nul”, iar criticismul iluminist vorbea de un „Paul de Tarse” devenit un „Paul de la Farce”) este acum unanimă. În veacul al XVIII-lea, eruditul german H.S. Reimarus îl considera drept „inventatorul creștinismului”, în secolul următor Fr. Nietzsche prefera să-l desemneze prin termenul
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
o țară rece, unde entuziasmul, fie politic, fie literar nu prinde în clipeală" . Altfel spus, Russo nu concepe înaintarea decât pe temeiul tradiției, propulsia izvorând dintr-un fond autohton. Drumul deschis de Dacia literară se întâlnește, în cazul lui, cu criticismul junimist, tot în ipostaza de înainte mergător. Se recunoaște aici un scriitor aparte, precursor al criticii "formelor fără fond", care îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D.
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
fond autohton. Drumul deschis de Dacia literară se întâlnește, în cazul lui, cu criticismul junimist, tot în ipostaza de înainte mergător. Se recunoaște aici un scriitor aparte, precursor al criticii "formelor fără fond", care îl anunță pe Odobescu, "sinteză de criticism și patruzecioptism" . Prima scriere tipărită Critica criticii e un răspuns dat lui D. Gusti, care s-a arătat nemulțumit de reprezentația piesei Băcălia ambițioasă, considerând că faptul critic "nu ar prinde loc în epoha de astăzi" din cauză că nu avem încă
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
fi ieșit simpla ei enunțare. Tot foarte interesant e și eseul lui Ștefan Borbély, Percepții ale orașului funest în Antichitatea greacă. Cinicii (de felul lui Diogene sau, aș adăuga eu, Timon) sau pur și simplu marginalii (ca Euripide) oferă, prin criticismul lor constant, reversul medaliei strălucitoare prin care ne-am obișnuit să ne reprezentăm clasicitatea ateniană. Nici democrația, ca garant al acestei proiecții senine, nu e cruțată: În acest context, democrația devine o concesie disciplinară făcută celor ce pătrund în polis
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
ajutat enorm la scrierea multelor sale cărți. - în convorbirea noastră anterioară, ați accentuat un gând: încrederea pe care o aveți în tradițiile spiritului critic românesc. Știți, desigur, că în studiul "Spiritul critic în cultura română" G. Ibrăileanu vedea sorgintea acestui criticism cu precădere în Moldova. Care e opinia dumneavoastră în legătură cu acest subiect? - Am și acum convingerea că tradițiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaș de evoluție normală. Dar să demonstrez pornind de la acest amplu eseu al lui
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
în contra direcției de azi în cultura română" și din lucrarea "Istoria contemporană a României". Observând lipsa de progres în istoriografia românească, am subliniat că literatura a avut un efect pozitiv asupra istoriografiei de început... - Să revenim, stimate domnule profesor, la criticismul românesc... - Consider că Ibrăileanu are dreptate când scrie că acest spirit critic s-a dezvoltat mai întâi în Moldova. într-un studiu al nostru despre efectele imperiilor ce au înconjurat }ările Române, arăt că, dat fiind faptul că Ardealul a
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
1784) Spre Pacea eternă (1794) și Conflictul facultăților (1798), ca fiind aflate În jurul dinamicilor particulare ale Revoluției Franceze (1789), Jürgen Habermas susține că aceste lucrări ar fi axate nu pe adevăr și perenitate (adică pe acea moștenire metafizică În Întreg criticismul kantian) ci pe a-conceptual, pe non-existent, pe accidental și pe fugitiv. Michel Foucault (1926-1986) vedea În Kant primul filosof care, ca un arcaș, Își Înfinge săgeata În inima timpului prezent, deschizând drumul către problematica modernității. Kant lasă În urmă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
De aceea dacă societatea este conservatoare, revoluția este radicalistă, liberală. Revoluția nu vrea să știe de legile existente, de ordine etc. ,ea vrea numai să realizeze o valoare nouă, o creație a spiritului. Un al doilea caracter al revoluției este criticismul absolut față de realitatea actuală. [...] În al treilea rând, istoria explica fenomenele sociale și transformarea lor treptată prin necesitate.[...] Cu totul opusă e concepția revoluției. Revoluția vrea să schimbe cursul fenomenelor istorice, trecând peste granițele timpului. Ea înlocuiește necesitatea prin posibilitate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
in southern Romania). In 1929, he began a longer journey for studies, which included Italy, Albania, Macedonia and France. In 1930, in Paris, he managed to publish his famous work dedicated to the Gypsies. His work enjoyed appreciation, but also criticism, especially among the Romanian academic world. After his return from France in 1931, for a period of two years (1931-1933), he was abbot of the Crasna monastery, where, according to Gheorghe Lăzărescu Lăzurică, he was degraded from the rank of
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Badoiu Raluca Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, a fost scriitor și filozof al Iluminismului francez. S-a născut pe data de 21 noiembrie 1694 la Paris. Ca deist și francmason, Voltaire a practicat criticismul în fiecare formă a religiei instituționale, dar și în neînțelegerile politice. El s-a autonumit Theist, un om cu credința în Dumnezeu, dar care a renunțat la creștinism. Pe de altă parte a devenit cunoscut și pentru toleranța sa. Astfel
Personalitatea zilei: Voltaire by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80730_a_82055]
-
e concis, obscur, "cuvintele sale par să iasă doar pe jumătate din umbră". De aceea, orice traducere din Celan e o mare încercare. Cum spune John Felstiner, unul din traducătorii lui Celan în engleză, "traducerea, ca și parodia, implică deopotrivă criticism și creativitate". Traducerea Trandafirului Nimănui (Die Niemandsrose) datorată Norei Iuga este și ea o creație a Norei Iuga, cu destule reușite și nereușite, ca orice operă a unui scriitor adevărat. Important e că volumul e bilingv și, de asemenea, important
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
proletcultismului, când critica literară românească era concentrată nu pe cultivarea valorii (oricum, aceasta nu putea fi decât una socială, mobilizatoare), ci pe stimularea cu orice preț a producerii de literatură a timpului prezent, studiul lui Ovid. S. Crohmălniceanu, Critică și criticism 5, acuza temerar manierismul, debilitatea epică, senina plagiere, intriga simplistă și ridicolă, sărăcia lexicală din noua nuvelistică românească. Ana Selejan a prezentat detaliat literatura acestui caz, cu toate atacurile și represaliile care au urmat apariției studiului 6. Ceea ce a iritat
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui Caragiale", ce „împing personajul într-o zonă a ridicolului și penibilității deloc meritate". E o perspectivă înrudită cu cea a carității absolutorii pe care o propunea N. Steinhardt. Cațavencu? „Dacă avem tăria să urmărim nuda mișcare
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
cultivată azi de prea puțini, printre care și de Augustin Buzura, este mai profitabilă decât fluturarea dezinvoltă de iluzii privitoare fie la trecut, fie la viitor. Prezentul pare să intereseze cel mai puțin. Într-un punct mă despart totuși de criticismul lui Augustin Buzura, de pesimismul său asumat, de reflecțiile sale negre și anume în acela în care susține că, după cele două decenii brucaniene, ne-am fi întors de unde am plecat. Și încă mai rău. El scrie: „După 22 de
Romancier și foiletonist by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3645_a_4970]
-
studiilor din seriosul și severul centru universitar german, i-a permis să publice, într-o viață nu prea lungă, un număr impresionant de lucrări: îndrumare în filosofie, Rostul și utilitatea filosofiei, Știință și raționalism, Cosmologia elenă, Antinomiile credinței, Kant și criticismul până la Fichte, Cunoaștere și existență, Reconstrucție filosofică, Metafizică și artă, Misticism și credință etc. Iubea însă și poezia: Eminescu, Arghezi, Voiculescu, poeți străini. Mircea Florian avea - am putea spune - stilistica gândirii germane și structura sensibilității franceze. Cu studenții își manifesta
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
the votes în 2000 is a classic example of the way the spiral of silence is functioning. Fear and deșire to conform are two powerful elements that were neglected by those who believed that the media are able to promote criticism. Instead the main role of the published opinion is, în Newmann's view, is to offer social stability, cohesion and integration. Instead of fostering critical debate the media is imposing certain topics of discussion thus arbitrarily framing the social reality
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
focuses on some political categories of Antonio Gramsci's political philosophy such aș common language, political work and common sense. The thesis is that for Gramsci the analysis of language is always critique of language and the purpose of this criticism is the political transformation of the existing form of life. The political work on the life form needs a very long processing time șo the intellectual characteristic for Gramsci is patience. Keywords: political work, Language, common sense, Gramsci, patience Secondo
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
mân on the basis of the clăim on the indi+vidual's right to directly read the Bible to encourage the "free interpretation" of all people and to challenge the absoluteness of the principle of authority. Milton's extremely political criticism could be combined to this aspiration. His criticism goes to the model of the monarchy of the sovereignty which rejects the assumption of inclusion of civil life în the mesh of religion - established by the terms of the peace of
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
the indi+vidual's right to directly read the Bible to encourage the "free interpretation" of all people and to challenge the absoluteness of the principle of authority. Milton's extremely political criticism could be combined to this aspiration. His criticism goes to the model of the monarchy of the sovereignty which rejects the assumption of inclusion of civil life în the mesh of religion - established by the terms of the peace of Augsburg (1555) - and outlines the complexity of the
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
makes Milton the follower of a tradition of authors committed to the same theme 7, and on the more complex dimension of the quality of the civil construction. When the concept of sovereignty takes on the characteristic of tyranny, the criticism against it emerges with strength already în the pages of the treatise The Tenure of Kings and Magistrates - and afterwards în the anti-royalist Eikonoklastes and în the Defensio secundă Pro Populo Anglicano - written and published în a period of time
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
to the firm belief that the institution itself of the monarchy necessarily takes sovereignty away from the people going against the idea of equality of all men. Instead, on the religious front, marked by the impact of puritan education, the criticism of sovereignty, completely explained în the Defensio prima, addressed to the French royalist Salmasius, combines very effectively with the anti-royalist contents of the Jewish tradition, object of Milton's constant interest. The need to go back to reading the Holy
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
force) is honored while în the latter it is feared"27. Two of Machiavelli's meaningful statements on the figure of the sovereign, contained în the section Rex, add to that idea. If from Discorsi I, 2 Milton takes the criticism of the model of the hereditary monarchy, guilty of generating the seeds of corruption and of decline 28, from the quotation that immediately follows, and which refers to Discorsi I, 10, Milton directly takes from Machiavelli the theme of the
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Bibliography Adamo, P., La libertà dei sânți: fallibilismo e tolleranza nella rivoluzione inglese, 1640-1649, Franco Angeli, Milano, 1997. Armitage, D., Himy, A., Skinner, Q. (eds.), Milton and Republicanism, Cambridge University Press, Cambridge, 1998. Baker, A.E., Milton: Modern Essays în Criticism, Oxford University Press, Oxford 1965. Brailsford, H.N., I Livellatori e la Rivoluzione inglese, ed. by C. Hill, Îl Saggiatore, Milano, 1962. Bryant, J.A., "A note on Milton's use of Machiavelli's Discorsi", în Modern Philology, vol. XLVII, (1950
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]