57 matches
-
să se exprime cu o fervoare și ascultând de o legitate pe care nu o pot înțelege decât cei posedați de același „demon al creației”!? Într-adevăr, ce pot înțelege outsiderii, grăbiți de a-și ocupa măruntele lor fotolii sceptice, criticiste, nu rareori drapate sub mantia fâlfâitoare a oportunismului cultural?!... Îndrăznim prin această digresiune a resuscita atmosfera acelor ani, și nu de a lua apărarea acelor mari spirite care ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar și în prezența împreună, după cum există o apropiere în interacțiunile decalate în timp și la mari distanțe. Demersurile de formare clasice, tradiționaliste, standardizante, transmisive și centrate pe actul de predare trebuie să-și schimbe obiectivele în profitul formulelor activizante, criticiste și centrate pe actul învățării. De o manieră contextualizată, educatul se cere a fi pus în situația să genereze singur cunoașterea și să-și supravegheze propriul parcurs către adevăr. Elevul, în contextul educației virtuale, este simultan cel care învață, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
avea, „în toate diversele aspecte sub care se va înfățișa, un fir conducător, care-i va da coeziune și libertate [...]. Din această pagină vor respira adevărul și puternicul, de la informațiile critice până la articolele de idei. Pozițiunea noastră va fi cea criticistă. În numele spiritului și al valorilor vom lua atitudini față de toate manifestările culturii” (Programul paginii culturale). Ponderea principală revine criticii literare, dublată de recenziile de întâmpinare (întotdeauna cu observații la obiect, cu aprecieri de valoare nuanțat contextualizate), difuzată prin rubricile „Aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290333_a_291662]
-
mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele și ceilalți tropi prezenți în discursul său dau un
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
referea și Macmillan, când vorbea despre așa-numitul "mod poetic de a gândi" al lui Kant, amintit aici mai înainte.) Cu titlu de exemplu în acest sens, putem cita câteva rânduri extrase din diverse texte ale filosofului, atât din perioada criticista cât și din cea precedentă. "Lumină tremurătoare a stelelor sfâșie umbră întunecoasa a nopții și luna solitara apare la orizont"26. "Zilele sunt ca niște copii ai timpului, pentru că ziua următoare, cu tot ceea ce conține ea, este procreata de cea
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
instaurării sensurilor moderne ale conceptelor ei principale, ca a definit termeni cardinali pentru dezvoltarea posterioara a acestei discipline, cum au fost aceia de estetică, filosofia artei, judecată de gust sau literatura. Meditația kantiana asupra artei are, evident, drept sprijin, gândirea criticista, observă filosoful italian Antonio Banfi, dar ea derivă, în plus, "problemele și conținutul ei din căutările, analizele și discuțiile cu caracter estetic, atât de abundente în secolul al XVIII-lea"75. Asupra poeziei, Kant se oprește în contextul comentariului pe
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Immanuel Kant. Aprecieri critice], London, Rutlidge, 1992. Kroner, Richard, Von Kant bis Hegel [De la Kant la Hegel], Tübingen, J. C. B. Mohr (Paul Siebeck) Verlag, 1924. Macmillan, R. A. C., The Crowning Phase of the Critical Philosophy [Fază culminanta a filosofiei criticiste], London, Macmillan and Co., 1912. Martínez Marzoa, Felipe, La crítica del juicio estético, Hölderlin y el idealismo [Critică facultății de judecată estetică, Hölderlin și idealismul]; în Rodríguez Aramayo, Robert y Gerard Vilar (Eds.), En la cumbre del criticismo [Culmile criticismului
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
lumile, materia, sufletul, ființele raționale mai bune sau mai rele, învierea, judecata, patimile lui Cristos. Izbutind să le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
pentru tipar, care nu mai vine". Ambele probleme solicitate îi vor fi rezolvate, dar scrisoarea merită citită pentru îndrăzneala critică la adresa sistemului de propagandă comunist (presă, edituri, cărți). De altfel, savoarea jurnalului lui Miron Radu Paraschivescu stă în dimensiunea lui criticistă, în formulările memorabile, în etichetele plastice pe care le pune cu ușurință în dreptul multora. Lumea și viața literară (și nu numai) pare, astfel, o imensă porcărie - vorba lui Arghezi. Să concretizăm: ,Articolul - ca și întreaga lui activitate - al lui Zaharia
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
cultură ne trebuie". Dl. Adrian Marino apreciază: "Nu cred deloc în secte, loje, cuiburi, în orice formă de cultură de "grup". Și nici în... "apocrife" creștine. Doresc o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică și care să nu se orienteze după mesajele inițiatice ale unui "maestru spiritual"". Acest ultim pasaj se referă, evident, la Const. Noica și școala sa. Dl. Marino consideră că "multe dintre ideile ceaușiste corespundeau cu ideologia naționalistă a lui
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
moment etnografic admit. Dar nu e posibil să încercăm să aducem ploaia cu paparude sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd că s-a "săturat" de "maeștrii spirituali". Motivul refuzului spiritualității (religiei, metafizicii) ar consta într-o întîmplare din copilăria autorului, cînd acesta a fost vexat de reacția dură a unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
pe care tânărul gânditor Îl consideră, deopotrivă, „obiectiv, etern și independent”, dar și În intimă relație generică și stimulativă cu conștiința pe care o numește activă și creatoare. Alăturarea acestor noțiuni - realul de necuprins, simțirea, conștiința, misterul - dă ecuația Încercării „criticiste sau realist-idealiste”, cum Își definește liceanul viziunea care, crede elevul Blecher, ar face posibil conjunctul, ca să Întrebuințăm chiar termenii săi, dintre o credință „profundă” și „un spirit științific convins”. Avem aici prefigurate, credem, Întâmplările conștiinței În relație cu irealitatea materiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
publică. Se configurează deci o nouă dinamică politică bazată pe interacțiunea dintre putere, mass-media și opinia publică. Mai mulți autori contemporani au adăugat contribuții importante la teoria spațiului public, în sensul lărgirii sferei acestei noțiuni și al depășirii limitelor teoriilor criticiste, inclusiv a unora dintre ideile inițiale ale lui Habermas. Analizele asupra înnoirii spațiului public sub efectul de emergență al noilor media, care extind cadrul dezbaterii publice prin angrenarea actorilor anonimi, sunt, însă, în faza dezbaterilor controversate dintre optimiști (cf. Peter
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
desăvârșire”, despre aclamarea muncii, care însă „nu se face deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Iată de ce gânditorul român formulează o concluzie pertinentă: nu se poate niciodată gândi real fără termenii fundamentali: creație ex nihilo, ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o parte, și rigoarea formației intelectuale obținute în spațiile german și francez, pe de altă parte. Ereditatea se întâlnește, în cazul a patru dintre fondatori, cu această „aculturație“ europeană. Prin Negruzzi, Pogor, Rosetti și Carp, junimismul duce mai departe dimensiunea criticistă a Moldovei. Moldovenismul societății este vizibil în maniera în care Junimea continuă o abordare marcată de prudență și scepticism în raport cu temeritatea inovativă a muntenilor. Fără a fi tradiționaliști în critica lor intelectuală (cu excepția notabilă a lui Theodor Rosetti, în paginile
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
au jucat un rol considerabil în istoria universală. In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate acestea misiunea de apărători ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fusese cronometrat cu pedanterie, impus și de o sănătate șubredă. Era un plăcut și sociabil vorbitor, care nu și-a permis călătorii în afara orașului natal. Tot ce s-a petrecut în viața sa este eternizat în opera sa. Ideea reformei criticiste a apărut destul de târziu. Între 1770-1781 (la 11 ani) lucrează la „Critica rațiunii pure”. Metafizica lui Kant este o „Monadologie fizică”: natura este alcătuită din substanțe individuale, în continuă perfectare, înzestrate cu forțe de atracție și repulsive (monade fizice) care
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
adevăratul Kant. Poate că filosofia sa n-a doborât aproape nimic pentru totdeauna, nici n-a întemeiat nimic definitiv dar a creat ceva peste care nu se poate trece fără o serioasă motivare. În toate țările culte au apărut curente criticiste, neocriticiste, chiar și ale urmașului său Krug, la catedra din Königsberg. Comemorarea europeană în 1904 a centenarului morții lui Kant a dovedit din plin actualitatea și vitalitatea neistovită a filosofiei critice. De ce am ales logopedia? În cartea sfântă scrie: „La
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
niște manine îngrozitoare trăgea supunere și cucernicirea, un soare a adevărului, un vânt a veacului au risipit-o... Noul spirit al timpului adevărat soare spiritual alungă întunericul, ceața, i.e. obscurantismul, ignoranța, prostia din mintea oamenilor, printr-o acțiune dublă: negativă, criticistă pentru trecut, pozitivă pentru viitor, prin noile idei pe care le introduce polemic. Esența Iluminismului european, inclusiv românesc, nu este alta. Aceasta din urmă doar împinge cu un secol înainte cronologia veacului luminos, esența sa rămânând una și aceeași: Viforile
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lor viitoare. Dincolo, În rândul specialiștilor, articolul din Scânteia nr. 1300 (Spre un nou avânt al creației literare) În care se lua poziție critică față de un anumit schematism și o anume rigiditate fața de anumite formule de cabinet și excese criticiste, se pare că n-a adus pretutindeni revizuirile autocritice și limpezirile necesare. Fără Îndoială, critica noastră are contribuții certe În crearea acestui Început de avânt al creației literare, pe care l-a semnalat organul central al partidului. Se pare Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
buni fii ai clasei muncitoare, din capacitatea lor de a mobiliza și conduce la luptă marea masă a celor asupriți și exploatați. (Ă). Resturile mentalității mic burgheze apar mai puțin evidente În critica vechii societăți tocmai pentru că poziția mic-burgheză este criticistă, pentru că mai ales critica simplă, neînsoțită de ilustrarea a ceea ce pune la loc, dezvelește mai puțin deslușit pozițiile, poate coexista cu o atitudine Încă șovăielnică. Dar trebuie să Înțelegem că nici În critică scriitorul nu va putea face ca verbul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Eminescu, Ardealul se deosebește de Principate din nou, radical, ca și în epoca lui Conachi. În Ardeal (Slavici, Coșbuc etc.), literatura e obiectivă, clasică, optimistă, cu caracter țărănesc, pe când în Regat (Eminescu, Vlahuță, Caragiale, Delavrancea: "proletari intelectuali"), e intelectualistă, criticistă, antiburgheză și în genere pesimistă și romantică; ori (Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești: boierinașii), cu caracterele înșirate mai sus, minus pesimismul și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
existență" etc. Nu este vorba însă, în ceea ce am propus aici, despre o manieră raționalistă de lucru, căci identitatea modelului de filosofare folosit este dată de operații, mai cu seamă de reducția judicativului, iar nu de o teză oarecare, "raționalistă", "criticistă" etc. În plus, descrierea judicativului și reducția sa nu sunt în primul rând, în lucrare, construcții sau reconstrucții teoretice, pentru că amândouă au sensul unei de-constituiri tematice; așa încât, odată operată reducția și câștigat sensul de-constituirii dictaturii judicativului, aceasta din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
folosind și argumente; este recomandabil să fie respectată poziția interlocutorului, evitându se tentele ironice sau culpabilizatoare. Se impune ca „adolescentul să fie invitat la o reflecție asupra lui însuși... reflecția catehetică s-ar dori a fi pluridisciplinară”. Discursurile moraliste și criticiste nu duc la atingerea scopurilor propuse, „formarea unui sistem de valori, convingeri și atitudini sănătoase nu poate fi realizată prin prelegeri moralizatoare”. Sentimentele superioare religioase au un rol esențial pentru progresul și moralitatea socială. Aceste sentimente dinamizează indivizii unei societăți
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]