260 matches
-
1 000 de persoane din populația generală poartă o inversie și are un risc de 5-10% (în funcție de mărimea și poziția inversiei și a cromozomului implicat) de a avea un descendent cu cariotip anormal. 4) Deplasarea sau translația unui fragment de cromatină de-a lungul aceluiași cromozom. 8.2.2.2 Anomaliile structurale de la nivelul unui singur cromozom Anomaliile structurale ce implică doi cromozomi sau rearanjamentele intercromozomiale includ: Translocațiile Acestea presupun schimbul de segmente între doi cromozomi, de obicei neomologi. Translocațiile pot
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
limfocite) * funcția de eritroclazie (prin macrofage și monocite) * fruncția osteogenică (prin osteoblaști și osteoclaști). 2.1.1.Celulele măduvei osoase: Celula reticulo-endotelială nediferențiată (Celula reticulo-endotelială mică, celula reticulo endotelială cu nucleu limfoid (Rohr), hemocitoblastul). Nucleul este sferoidal, cu 1-3 incizuri. Cromatina abundentă în rețea strânsă, cu ochiuri foarte mici, are densificări grosolane, deseori mimând nucleul limfocitului. Conține unul pâna la trei nucleoli albastru palid, care sunt în genere mascați, în parte sau total, de bazicromatină. În celulele foarte întinse sau pe cale
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
se egalizeze. La microscopul electronic s-a pus în evidență, în citoplasma acestor celule o rețea bogată de reticul endoplasmic și ribozomi, aspect caracteristic pentru celulele care sintetizează cantități mari de proteine. Nucleul este rotund sau oval situat excentric, cu cromatina dispusă în grămezi, fără să apară „în spiță de roată” ca la plasmocitele normale. În jurul nucleului, aproape întotdeauna apare un halou clar. Unele celule de talie mare prezintă 2-3 sau 4 nuclei și au citoplasma abundentă, bogată în granulații sau
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
frotiurile efectuate din aspirantul medular, se cercetează prezența celulelor mielomatoase, prezență care este patagnomonică pentru mielomul multiplu; celulele mielomatoase fiind celule cu diametrul de 15-30 µm, rotunde sau ovale. Nucleul rotund, situat excentric, cu 1-2 nucleoli, cu diametru de 5-7µm. Cromatina nucleară mai puțin gronjoasă și nu prezintă aranjamentul regulat întâlnit la plasmocitul normal. Citoplasma acestor celulele este intens bazofilă, se colorează în albastru intens la coloroția May Grunwald-Giemsa. În citoplasma celulelor mielomatoase se pot întâlni sferule hialine (corpi Russell), vacuole
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
Mott) sau incluzii cristaline azurofile, uneori aproximativ cu corpii Auer din leucemia mieloblastică (cristale proteice). Unele celule pot prezenta trei sau mai mulți nuclei. Altele prezintă caractere mai accentuate de imaturitate: sunt mai mari (20-35µm), cu nucleu maro, rotund, cu cromatină fină, iar citoplasma intens bazofilă. Se întâlnesc și câteva celule plasmocite mature, cu nucleu „în spiță de roată” și zonă clară perinucleară. Uneori plasmocitele pot prezenta citoplasmă acidofilă, sunt așa-numitele „celule în flacără” care au fost descrise mai frecvent
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
maturează celula, acidul ribonucleic scade. Caracterele morfologice ale maturației Aceste caractere pentru celulele tinere și cele mai evoluate le redăm succint: A) Caracterele celulelor tinere: sunt mai mari decât cele mature; raportul nucleu/citoplasmă este foarte mare, nucleul fiind mare; cromatina cu structură fină; nucleul prezintă mai mulți nucleoli, cu atât mai mari, cu cât celula este mai tânără; citoplasma este bazofilă și nu prezintă granulații specifice. B) Pe măsura maturării celulei, apar următoarele modificări: reducerea taliei; micșorarea raportului nucleu/citoplasmă
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
prezintă mai mulți nucleoli, cu atât mai mari, cu cât celula este mai tânără; citoplasma este bazofilă și nu prezintă granulații specifice. B) Pe măsura maturării celulei, apar următoarele modificări: reducerea taliei; micșorarea raportului nucleu/citoplasmă; micșorarea nucleului, dispariția nucleolilor; cromatina devine mai densă și se colorează mai intens, mai închis; scăderea bazofiliei și creșterea acidofiliei citoplasmei; aceasta câștigă proprietăți specifice, hemoglobina. Legea sincronismului în evoluția nucleu/citoplasmă În mod normal, evoluția citoplasmei este paralelă cu cea a nucleului, în sensul
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
și teaca internă) cu organizarea unor travee conjunctive (BOGDAN AL. și col. 1984). După dimensiuni chiștii foliculari sunt clasificați în trei categorii: chiști mici (de obicei sunt polichiști), chiști mijlocii (macropolichiști, activi, cu celule bazale mari, nucleu mare, bogat în cromatină, sau inactivi, cu teaca internă formată din celule mici, picnotice), chiști mari (capsulari, proieminenți la suprafață, cu zona foliculară și teaca internă complet inactivă, atrofiată și ovocita degenerată), (BOGDAN AL., BISTRICEANU M., MAJINA C., 1981). Chiștii de luteinizare sau chiștii
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
consistență fermă, de culoare gălbuie, lichidul cavitar fiind citrin, iar uneori gălbuiroșiatic. Histologic prezintă zona celulelor foliculare cu aspect amorf, cu rare celule alungite, teaca internă fiind formată din celule mari, rotunde, cu citoplasma abundentă, vacuolizată și nuclei bogați în cromatină (BOGDAN AL. și col. 1981). Chiști ai corpului luteal Sunt chiști ovulatori, care provin prin degenerescența chistică a unui corp luteal, aflat în faza de organizare, datorită unei insuficiențe de hormoni luteinizanți LH. Are o cavitate care depășește 0,5
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
la ligandul FAS sau FAS 1 (componenți biochimici ce poartă mesajul sinucigaș) și de pragul de sensibilitate celulară. Aceste semnale biochimice vor determina, prin intermediul receptorilor, activarea sistemului caspazic intracelular. Finalitatea acestui proces este sinteza crescută de endonucleaze care acționând asupra cromatinei va conduce la fragmentarea ADNului cromatinian, moment in care Începe moartea celulară. În afara homeostaziei celulare În care apoptoza este implicată (opunându-se proliferării) apoptoza este percepută și ca un mecanism de apărare Împotriva unei agresiuni externe. Cel mai elocvent exemplu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
b. acțiuni care pot fi reproduse în prezența inhibitorilor de transcripție sau sinteză proteică c. acțiuni care pot fi reproduse prin administrarea de hormoni steroizi cuplați cu molecule impermeabile pin membrana celulară d. acțiuni care se manifestă în celule cu cromatină înalt compactată, în care sinteza de ARN și proteine este absentă e. acțiuni exercitate de hormoni steroizi prin legarea de receptori inactivi mutanți care nu pot activa procese transcripționale [19] În 1998, la Mannheim, Germania, a avut loc „Primul congres
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
p25Ă din PRRS al porcilor, etc. (Mardwick J. M. și Griffin D.E., 1997; Teodoro J.G. și Branton P.E., 1997Ă. Moartea celulelor prin infecții virale duce la formarea a doua tipuri de corpi apoptotici: unii proveniți din nucleu și care conțin cromatina condensata și alții mai mici care conțin componenți ai reticulului endoplasmic (Mardwick J.M. și Griffin D.E. (1997Ă. Reticulul endoplasmic și apoptoza Reticulul endoplasmic (REA participa la inițierea și desfășurarea apoptozei prin două mecanisme: calea caspazelor și calea mobilizării Ca2+. Calea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
lor din angrenajul tisular. Treptat, treptat citosolul se condensează, în cisternele reticulului endoplasmic și în unii saci golgieni se constată mici vacuole, eucromatina se concentrează spre față internă a membranei nucleare - hipercromatoză periferica sau marginala. Într-un stadiu mai evoluat cromatina este fragmentată în nucleozomi sau oligonucleozomi, fragmente de 180-200 perechi de baze, care vor constitui miezul corpilor apoptotici, formați prin parcelarea celulei muribunde în fragmente de citosol, organite, oligonucleozomi și uneori resturi de plasmalema, care suferă o serie de modificări
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
învecinate Volumul celular Normal sau redus Mărit, hidratat Plasmalema Intactă, uneori crenelata Distrusă din fazele timpurii Citoplasma Condensata, hidratata cu organite la început normale apoi fragmentate Tumefiata prin hidratare crescută Organitele citoplasmatice Inițial intacte Afectate rapid Nucleul Condensare periferica a cromatinei și ulterior fragmentarea prin clivaj internucleozomic - corpi apoptotici. Mici mase de cromatina dispersate în corpul nuclear, pe cale de liza (cromatolizăă și în final carioliza. Reacție locală În general absența, dar uneoriși exacerbata. Reacție inflamatorie mai mult sau mai putin accentuată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Distrusă din fazele timpurii Citoplasma Condensata, hidratata cu organite la început normale apoi fragmentate Tumefiata prin hidratare crescută Organitele citoplasmatice Inițial intacte Afectate rapid Nucleul Condensare periferica a cromatinei și ulterior fragmentarea prin clivaj internucleozomic - corpi apoptotici. Mici mase de cromatina dispersate în corpul nuclear, pe cale de liza (cromatolizăă și în final carioliza. Reacție locală În general absența, dar uneoriși exacerbata. Reacție inflamatorie mai mult sau mai putin accentuată. Proces biologic Activ fiziologic = moarte celulară programată, dar și de apărare în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
primele stadii mai pot fi identificate sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi de cromatina și de fibre de colagen, așa-numitul detritus necrotic. După mecanismul de producere în cadrul necrozei uscate se deosebesc: necroza de coagulare, necroza ceroasa, necroza fibrinoidă, steatonecroza și necroza de cazeificare. NECROZA DE COAGULARE Necroza de coagulare este prototipul necrozelor uscate
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
leucocite 25-40% la bovine, 50-60% la cabaline, 3045% la ovine și caprine, 40-60% la suine, 50-80% la pisică, 60-75% la câine, etc. (Cotea V. Corneliu, 2001Ă. Sunt celule sferice cu nucleu polimorf, având 2-5 lobi, legați prin filamente subțiri de cromatina. Caracteristică lor esențială constă în prezența în citoplasma a unor IOAN PAUL70 granule care conțin stocuri de proteine indispensabile rolului lor de apărare a organismului (Fig. 2.8Ă. Au fost descrise la animale: granule azurofile sau primare, granule specifice sau
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de frecvent menționat în literatura medicală, marginalizat sau chiar eliminat prin Nomina Cytologica din 1966. Noi îl folosim în continuare cu atributul de monocit tisular mulți- sau totipotent. Histiocitul este o celulă polimorfa, cu nucleu rotund sau ovalar, sărac în cromatina, vezicular. Dispune de posibilități multiple de transformare și specializare, în raport cu necesitățile organismului. Îl vom întâlni în zonele cele mai reactive ale focarelor inflamatorii, transformându-se în macrofag, fibroblast, angioblast etc., celule implicate în resorbția exudatelor sau în organizarea și refacerea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se diferențiază în celule B cu memorie , care reintră în circulație și la o nouă întâlnire cu antigenele dau un răspuns imun într-o perioadă de timp foarte scurtă. Plasmocitele sunt celule ovalare, cu un nucleu mic, situat excentric și cromatina nucleară dispusă radiar, în formă spițelor de roată. Microscopia electronică a evidențiat în citoplasma două sisteme subcelulare: reticulul endoplasmic rugos sau granular purtător al ribozomilor producători de globuline, care se acumulează în cisterne, formând uneori adevărate lacuricelulele lui Mots, caracteristice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
participante la procesul inflamator Încheiem coloana celulelor participante la procesul inflamator cu unele celule multiplicate central sau local, active în faza reparatorie: fibroblastele, mio fibroblastele, angioblastele, celulele mixomatoase, plachetele și trombocitele. Fibroblastele sunt celule fuziforme cu nucleu ovalar, sărac în cromatina. Prin secreția de precursori ai colagenilor participa la fibrilogeneză. Cercetările lui Hammar și colab. (1985Ă au relevat faptul că macrofagele sensibilizate de către factorul de activare al macrofagelor (MAF sau ÎL-4Ă secretă factorul de activare al fibroblastelor (M-FAFĂ sub
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
infectați cu virusul BIA (virusul bursitei infecțioase sau al bolii de Gumboroă la 3 zile P.I. Aspectul este recunoscut în literatura de specialitate și se caracterizează macroscopic prin mărirea în volum a bursei, culoare roșie-violacee a pliurilor și histologic, fragmentarea cromatinei bursocitelor în nucleozomi punctiformi. INFLAMAȚIILE PREDOMINANT EXSUDATIVE Predominantă în țesuturile inflamate a unuia sau a altuia dintre tipurile de exsudat determina formele morfologice ale inflamațiilor predominant exsudative. Se deosebesc astfel inflamații: seroase, fibrinoase, hemoragice, purulente, gangrenoase, catarale, limfomonocitare etc. Cheville
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
detersie (fr. detersion = curățirea fiind adaptată pinocitozei și fagocitozei. Ea este constituită din macrofage respectiv monocite și histiocite adaptate funcției de fagocitoza. Sunt celule de dimensiuni mari, cu multă IOAN PAUL128 citoplasma ușor bazofila și un nucleu ovalar, sărac în cromatina, împins la periferie. În citoplasma acestor elemente se pot identifica adesea granulocite fagocitate, fragmente nucleare, mase proteice, vacuole de dimensiuni variabile. Zona mediana a peretelui abcesului este zona reparatorie. La nivelul ei se relevă o accentuată acumulare de celule provenite
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ulterior descoperirilor lui Gregor Mendel, cercetările geneticienilor Edmund Beecher Wilson 75 și Theophilus Painter 76 și ale embriologului Wilhelm Roux77 stabilesc că încărcătura cromozomică poartă toate trăsăturile genetice care îi caracterizează și diferențiază pe indivizi. Diagrama unui cromozom eukariotic: 1) cromatina (după faza S); 2) Centromerul punctual de încrucișare; 3) brațul scurt; 4) brațul lung. Cartea publicată de Boveri și Sutton, în 1902, The Cell in Development and Heredity ("Celula în dezvoltare și ereditatea"), definitivează teoria cromozomială a eredității. Citat din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Aplysiei". Cu acest model realizează cel mai simplificat creier care permite înțelegerea la nivel molecular a interacțiunilor neuronale. 133 James H. Schwartz (1932-2006), neurobiolog și numismat, a studiat bazele biochimice ale învățatului și memoriei. El demonstrează că modificările electrochimice ale cromatinei intracelulare a neuronilor modifică atât învățarea, cât și memoria și comportamentul omului. În 1979 publică, împreună cu Jessel și Kandel, Principles of Neural Sciences. 134 Paul Greengard (1925), neurobiolog american, se dedică studiului mecanismului prin care semnalele sunt transmise în neuron
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]