109 matches
-
În volumul Distanța dintre mine și un iepure (1983), îndeosebi în ciclurile Dreptul la aer și Invocație în noaptea de Sânziene sau Vocea speranței, dedicate lui Jacques Cousteau și fiului său Philippe, M. tălmăcește cu sobrietate, prin metafore de un cromatism ingenios, preocupările ecologiste, pledând pentru protejarea naturii, cu mitizări emblematice, generatoare de speranțe. Un stil baladesc de factură modernă este prezent în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
de vacanță, însumează notații, însă nu (sau doar parțial) de felul celor din Ape adânci de Hortensia Papadat-Bengescu, cu care, tematic, pot fi puse în relație. Sunt aici felurite constatări și observații privind mediul dobrogean, individualizat și printr-un vag cromatism exotic, reflecții, considerații intelectuale, descrieri ideatice, reminiscențe de lectură. În lirică, I. s-a manifestat inițial cu poeme de fluență simbolistă, incluse într-o scriere de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
des couleurs, Paris, Editions de Panama, 2005), a fost tradusă în românește (versiune de care mă folosesc): O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, traducere de Em. Galaicu-Pain, București Editura Cartier, 2004, p. 156-159; vezi și Mihaela Fulga, Culoare și cromatism în literatură și artă, București, Editura Meronix, 1996. 122. Michel Pastoureau, O istorie ..., p. 170, 175. 123. „Ca și albul, negrul înseamnă absența sau suma tuturor culorilor. Dar, pe când albul reprezintă în mod simbolic unitatea luminii, negrul este negarea acesteia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cultelor și Artelor. I se decernează Ordinul Coroana României în rang de Comandor și Meritul Cultural. Producția literară a lui T. reprezintă cea mai relevantă contribuție a Olteniei la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
lumii profane și în pofida ostilității acesteia constituie gestul suprem de absorbție și flagelantă neutralizare a negativității semenilor pierduți în voluptățile și grijile imanentului. Pentru mistic, abia astfel este posibil începutul ascendenței spre absolutul spiritual a multora dintre acești rătăciți în cromatismele înșelătoare ale spațio-temporalului. Doar sacrificiul propriei ființe întru dragostea mistică poate determina, aici, cutremurarea trezitoare a semenului care eliberat de negura viețuirii în mundanul temporal își începe urcușul spre plenitudinea transcendenței ce s-a picurat în el. Asumându-și cândva
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
surprinderea amănuntului, a detaliului și adăncirea lucidă în planul său de ființare. Un amănunt este ceea ce poate deține o importanță capitală într-un context de fapte și inter-relaționări. El scapă, însă, adesea, atenției prin situarea retrasă, la limita ascunderii în cromatismul metafizic, în pluriformitatea lumii ce se expune printr-o fereastră deschisă momentului, prin secvența unei apariții trecătoare. Astfel, pentru cel neatins de suferința deficiențelor trupești, un moment de interacțiune cu lumea presupune contactul deschis cu inepuizabilul torent de aspecte și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atrași dar și respinși de nucleul dramei individuale. Astfel, suferindul se simte nu numai singur dar și neînțeles. El se percepe, într-adevăr, drept un exilat în existență deoarece simte profunda inadvertență ontică dintre persoana sa din acest moment și cromatismul lumii, incapacitatea de a-și mai ancora pulsația propriei ființe în cotidianitatea optimismului banal. De asemenea, el se resimte și drept un exilat în cunoaștere, suferința sa determinându-i un neinteres primordial, o apatie generalizată în raport cu multitudinea cunoștiințelor proiectate dinspre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații particulare, din care reies elemente normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a spiritului creștin intransigent din primele secole. Cromatismul era acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor dispăruți, adică mai bine de douăzeci și cinci de secole de culoare, de lumină, de împestrițări solare, de cromatisme vii, de gândiri generoase, de înțelepciuni bogate în daruri și folositoare din punct de vedere existențial. Totul ne face să credem că această filosofie a incandescenței hedoniste, neschimbată, radioasă și luminoasă, pare disponibilă pentru noi aventuri. Introduceretc "Introducere" Pe pulbere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
imaginea matricială), imaginea-artefact (imaginea materială). Această interacțiune a imaginilor valorifică un imaginar polimorf, dar care acționează unitar: imaginar științific, magic și estetic 43. Petru Ursache 44 a identificat, la nivelul mentalității tradiționale, un tipar al imaginarului colectiv, reprezentat de fantastic, cromatism, stilizare, geometrizare, abstractizare și ermetism. Lucian Boia demonstrează că istoria imaginarului este "o istorie a arhetipurilor", "structurală", arhetipul fiind "o constantă sau o tendință esențială a spiritului uman (...), o schemă de organizare, o matriță, în care materia se schimbă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ucigașilor și, nesocotind rănile ce priimeau, îi strângeau până-i înădușeau. Dacă vreunul apuca vreo sabie, își vindea scump viața". Deznodământul execuției colective este implacabil ca destinul, iar amestecul de substanțe vitale de pe podea imprimă tabloului static din final un cromatism violent: "Mulți lefecii periră, dar în sfârșit nu mai rămasă nici un boier viu. Patruzeci și șepte de trupuri zăceau pe parchet! În lupta și trânta aceasta, masa se răsturnase; ulcioarele se spărseseră și vinul amestecat cu sânge făcuse o baltă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o nuanțare simbolică a compoziției. În cazul lui Kimon Loghi, acesta încearcă să concilieze spațiul sumbru al picturii böckliniene cu cel al feeriilor orientale sau toposul arcadic al antichității greco-latine, desfășurându-și magia într-un climat senin, uneori de un cromatism exuberant, mediteraneean, ceea ce-i atrage și reputația de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și a tensiunii acestei întâlniri rezidă din efectul de siluetă pe care-l crează pictorul. Ambele personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte o decorporalizare, o expresie auratică a corpului trasnformat în lumină în raport cu cromatismul viu al decorului. În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre ale siluetelor lipite de pânză și pe cale să se dizolve în lumină. Un al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Loghi trimite la un lirism convențional, facil, al picturilor sale, care își va găsi corespondentul în poezia romanțelor minulesciene, unde poetul, ca și pictorul, supralicitează retorica sentimentală, cu recuzita de teme, motive și obiecte poetice inventariate. În acest caz, specularea cromatismului, care nu dobândește o semnificație aparte ca la Gauguin sau nabiști, devine un subterfugiu. "Fantezie la domnul Loghi nu se găsește și nici nu poate să fie. S-ar părea că Stück i-ar fi spus odinioară domniei sale că n-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
otomană de o administrație grecească fidelizată pecuniar, selectată dintre membrii negustorilor cu dare de mână a unui cartier grecesc al Istambulului, numit Fanar. Loghi vizează mai puțin acest eteroclit greco-bizantin, cât imaginea ideală a unei Grecii, răsfrântă pitoresc într-un cromatism viu, senzual. Karnabatt vede în peisajele lui Loghi reflexe onirice și cultul artei, adică un evazionism cu deschidere spre depărtări, cu mirajul Orientului și estetismul dublat de mister, care învăluie viziunile sale solare. Poetul delicat și sensibil care domină în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
populism", orientare denumită și "pseudo-simbolism". Kimon Loghi metabolizează lecția simbolismului german, importând pe filieră romantică o dimensiune mistică, o mitologie particulară, un anumit decupaj stilistic și chiar un anumit peisaj, pe care îl mixează cu un ecleraj specific, cu un cromatism orientalizat al luminii din sud, cu un idilism exuberant sau spiritualizat al picturii românești decelabile la un Verona sau chiar Vermont. Temele medievale, care devin monedă curentă în pictura prerafaeliților, ca și ilustrarea unor legende sau episoade din eposul germanic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poeziei, cu o solemnitate care se ridică peste ridicolul sentențelor magnifice. Scriitorul întreține în spirit decadent cultul artei care eufemizează un act crud, un ritual sângeros, la care fac aluzie atât difuza lumină roșiatică sau diferitele elemente decorative cu același cromatism, cât și explicația "vitalistă" a sacerdotului. Este aici și un supralicitat efect macabru, menit să confere întâlnirilor ceva din suspansul și teatralitatea unei mese negre. Oricum, oficiantul misterelor se vrea adorat în chip total, asemeni unei divinități păgâne căreia i
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a nu mai vedea și auzi atâtea minciuni, ticăloșii...” din partea unor „Păcelari de suflete...” împlinirile și neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii. și astfel, intuim cum tăcerile au culorile arămii ale morții, tristețea are culorile vântului, singurătatea culoarea plânsului de copil abandonat..., în timp ce culorile tulburi ale norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
recunoaștere, eșarfe albe, iar cei ai Parlamentului (Ironsides), eșarfe galben-oranj. În armata suedeză, pe vremea lui Gustav Adolf unele regimente purtau uniforme galbene (culoarea preferată a suveranului), altele uniforme albastre. În tot secolul XIX, în toate armatele lumii exista un cromatism al culorilor. Britanicii (redcoats) și danezii se distingeau prin tunicile lor roșii, infanteriștii francezi (e.g. grenadierii lui Napoleon), ca și infanteriștii austrieci și spanioli aveau tunici albe, prusienii tunici albastru închis, rușii (încă de pe vremea lui Petru cel Mare) tunici
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
similare de sunete și gust, sunet și miros. Acestea erau chiar o combinație curioasă ca "rezistență gustativă" apariția unui gust imaginar la un grad special de efort muscular. Schimbările de temperatură produceau asociații similare și existau astfel de fenomene precum "cromatisme de temperatură", aparențe colorate rezumate prin (explicate prin) condiții termometrice particulare. Subiectul principal pe care profesorul Grüber a realizat experimentele sale era un bărbat de o considerabilă distincție intelectuală, acumulată prin analiza exactă a propriilor trăiri. Cu acest subiect nu
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
senzațiilor unui simț cu imaginile aparținând alteia, ca experiență fiind excepțională. Cazul principal al acesteia este asocierea sunetului cu culoarea imginară: dar asociații similare sunt găsite între câteva perechi de simțuri printre altele el menționează cazurile de ‚rezistență gustativă' și ‚cromatism de temperatură'. Cel mai elaborat din experimentele sale pe ‚audiție colorată' a fost făcut cu un om de o considerabilă cultivare intelectuală, capabil de observație, ale cărui asociații de culori imaginare cu vocale și numere au fost cu atenție testate
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
subiectul său. Iată cum descrie Gruber preparativele metodologice: "Am luat pentru cercetările noastre distanța de trei metri, distanță de vedere distinctă pentru subiectul nostru; am construit un cerc pe care l-am apreciat a fi de aceiași mărime ca și cromatismul (sau apariția colorată) a numărului doi, și am încadrat acest cerc de roșu intens: era deci un cerc alb pe fond roșu. Subiectul a proiectat cromatismul în cercul alb; dar acest cerc era prea mic, pentru că se producea un inel
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
un cerc pe care l-am apreciat a fi de aceiași mărime ca și cromatismul (sau apariția colorată) a numărului doi, și am încadrat acest cerc de roșu intens: era deci un cerc alb pe fond roșu. Subiectul a proiectat cromatismul în cercul alb; dar acest cerc era prea mic, pentru că se producea un inel oranj, rezultat al suprapunerii culorilor galben subiectiv cu o culoare roșie obiectivă. Noi atunci am mărit cercul. Experimentând aceasta a doua oară, subiectul a văzut un
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
atunci am mărit cercul. Experimentând aceasta a doua oară, subiectul a văzut un inel alb între cîmpul roșu obiectiv și cercul galben subiectiv. Cercul era deci prea mic. Am făcut astfel mai multe încercări până cînd am determinat exact mărimea cromatismului numărului doi. Nu se mai producea pentru subiect nici inelul alb, nici inelul oranj. Marginea cromatismului atingea exact marginea cercului obiectiv alb încadrat de roșu. Am avut astfel o metodă exactă pentru a determina forma cromatismelor și mărimile lor la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
cîmpul roșu obiectiv și cercul galben subiectiv. Cercul era deci prea mic. Am făcut astfel mai multe încercări până cînd am determinat exact mărimea cromatismului numărului doi. Nu se mai producea pentru subiect nici inelul alb, nici inelul oranj. Marginea cromatismului atingea exact marginea cercului obiectiv alb încadrat de roșu. Am avut astfel o metodă exactă pentru a determina forma cromatismelor și mărimile lor la diverse simțuri Milimetrul putea fi deci aplicat" (după Binet, 1893, p. 444). Binet apreciază că metoda
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]