280 matches
-
sol calea îi e deschisă în cele două sensuri, după vechi tradiții militare: În goana roibului, un sol, Cu frâu-n dinți și-n capul gol, Răsare, crește-n zări venind, și zările de-abia-l cuprind, și-n urmă-i corbii croncănind Aleargă stol. Pe Fulger l-a fulgerat (e greu de crezut că poetul ar fi voit acest prea stângaci joc verbal între prenumele eroicei victime și verb) un braț hain; fiind vorba de un semn "de la război", cititorul întârzie să
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Seara dinainte nu-mi vorbise și ne culcaserăm fără să facem amor pentru că în restaurantul de la parter îi atrăsesem atenția să nu mai bage cuțitul în gură. Remarcase că la masa de alături două mumii împerlate, inelate și veștejit bronzate croncăneau scrutând-o dezaprobator cum își împingea bucățile de carne cu cuțitoiul în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani! A continuat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de îngreunați de toate pe care viața le pusese în cale. De câteva săptămâni, mai multe șatre, luate de valul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți dea ție semne, bengosule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o ai despre mine? Încuviință În tăcere, iar această tăcere se păstră vreme Îndelungată, În timp ce norii mari și negri se apropiau și primele fulgere brăzdau cerul În depărtare. Mai apoi se auziră tunetele, lente și ceremonioase, neliniștind păsările marine care croncăneau nervoase În cuiburile lor. Carmen de Ibarra nu era supărată, nici măcar surprinsă de ceea ce Îi spusese. Știa de multă vreme că În spatele acelei măști respingătoare se ascundea o inteligență remarcabilă, din partea căreia s-ar fi putut aștepta la multe, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tine, pocitanie jegoasă! Neng rămăsese În fața lui, clipind liniștită, ca și cum nu s-ar fi Întâmplat nimic. — Bagă de seamă, Yon! a zis cu voce potoliă unul mai mic. E madureză. știi și tu cum sunt ăștia! — Puțin Îmi pasă, a croncănit el. Ticăloșii ăștia de străini vin peste noi, ne aduc doar nenorociri și ne iau pământul! În curând o să ne gonească de pe insula noastră. Pentru noi n-o să mai rămână nimic. O să fie mai mulți ei decât noi! Așa zice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
imposibil să le răspunzi cinstit odată ce nu voiai să accepți loviturile în plex ale profesorului, să decazi în proprii ochi, să eziți, să te încurci în răspunsuri. Și s-o auzi pe Nina care sărea de satisfacție pe arcurile canapelei croncănind: Vezi, vezi, vezi? Să-i observi degetul ridicat acuzator către tine, vezi? Din pricina ta un alt om, aproapele tău a rămas pe lista de așteptare. Să înțelegi ce tot susțin ei, că micile compromisuri de zi cu zi, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Kent sau dați-mi sănătate de două mii de lei sau de cinci mii de lei. În ziua aceea cineva îi procurase de la farmacie șapte grame de ulei de anason, auzise că e grozav la pescuit. Vezi, vezi, vezi? Ar fi croncănit Nina. Un om bolnav n-o să-și poată prepara rețeta, imaginează-ți că asta îi este vital, ce zici? Și tu dai ulei de anason la pește. Vezi? Eh, îi răspunse el în gând, ne dăm în cap unul altuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea, micuța care a vrut să deschidă baierele cunoașterii cu popoul? O vedea pe Nina săltând de satisfacție pe canapea, bătând din aripi și croncănind strident, ha, ha, ha, cu popoul, vocea ei plină de rezonanță, ce stupid! Se comportase ca o tâmpită. Acum îi fusese așa de comod, să se simtă normal, femeie, femeie cu adevărat și să nu fie jenată de realitatea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade leahu de pe cal./ De la Ropcea mai la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline de viață. Tu Mălină! Tu să știi că trebușoara cu Balaurul nu-i lucru de șagă! Anunță băieții să-mi mâne de la saivanul de pe Măgura doi huțuli de trei ani cu tot cu tarnițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fie util în carieră. La piață urcă două categorii de persoane: mai întâi sunt matroanele vânjoase care aprovizionează, gătesc, fac ordine în casele lor și ale altora și vorbesc cu pricepere gospodărească despre prețuri, politicieni și VIP-urile de la televizor. Croncăne sudălmi retorice la adresa celor care nu le sunt pe plac și își rotesc regal privirile sfredelitoare prin autobuz. Ce nevoie au ele de cărți? mă întreb. Pentru ele, viața e așa cum se prezintă la televizor și așa cum o văd ele
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
talpa soldățește, să se încălzească. Din toate tălpile lor, cu care loveau pietrele de rîu ale pavajului, ieșea un răpăit de civili neinstruiți, nu triumfătoarea înaintare la unison a bocancilor cazoni. Pomenea și jandarmii lui dispăruseră. Fîlfîiau ciorile deasupra orașului, croncăneau și se dădeau tumba, încît unul dintre gardiștii din spatele lui Stelian a tras în ele să le împrăștie. A urmat o rafală dezordonată de focuri de pistol, la nimereală. Pică vreo două ciori, iar celelalte încep să cîrîie a rău
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
de altădată, prin iedera călcată în picioare și pârjolită, și chiar mai încolo, pe tarla, se ridicau din loc în loc morminte săpate de curând, în jurul cărora dădeau târcoale, se încăierau câini vagabonzi. Și stoluri mari de ciori coborau din cer, croncănind năpraznic. Era o iarnă cumplit de tăcută; mai tăcută decât altele. De parcă ar fi fost mai puțină viață. De parcă ar fi fost mai puțină viață omenească. Din munți, se porniră lupii. În jos, către cătune. Veneau către orice stână, către
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
de glasurile celorlalți cocoși.” A fost al doilea cântat, subliniat de narator, al treilea însă nu mai are rost: în locul celui deal treilea cântec al cocoșului încep să latre câinii („toți câinii de prin împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
latre câinii („toți câinii de prin împrejurimi începură să latre”) și să croncănească ciorile („niște ciori învățate să se rotească și să se așeze deasupra a ceva înalt, acum că acel ceva nu mai era, dădeau târcoale prin preajmă și croncăneau urât, parcă a pustiu, din ciocurile lor negre”), totul pentru a sugera că dimensiunea mitică a universului sătesc s-a prăbușit. Presimțirile, greu de explicat la simpla tăiere a unui copac, ies acum în prim plan: „Mama, luptând parcă împotriva
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
m-am simțit sub pavăza unei meniri de bine, - cu creștetul de un verde mătăsos, amplu gîndită, pasărea își făcea anvergura prielnic prezentă, se implica natural, ai fi spus, încrezător, vernisajului pe care-l oficiam. Nu era corbul lui Poe, croncănind fatidic Nevermore; era, din cerul bibliotecii ideale, chezășuită de Flaubert, pecetea unei prietenii care trebuie să ne onoreze neabătut: între simplitatea umanului și gloria trudnică, însă nicicînd vană, închipuită de slujitorii artei. ... Ca un imbold mereu ardent, urmărindu-ne destinul
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
tutunului. Mort să cînți și vesel într-un cub mă observ în oglindă cum cînt. figura asta azi mă inspiră mai mult ca ieri lustruită de suferință e un triunghi de-albastru cer pe-o zi de iarnă-n care croncăne trei ciori și zăpada se fleșcăiește - minunat să-ți vină mort să cînți într-un cub de lumină ce vine peste tine prin mari ferestre și-ndrăgostit de-o fată ce trăiește-ntr-un oraș din țară ceva mai departe
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
ajuns în impas. Rîvnită odinioară cu ardoare, aidoma unui bun suprem, libertatea se dovedește greu de aplicat într-un mediu pe care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
așeză pe o bancă. Avea dureri peste tot în corp îl dureau coastele, capul, măxelarul de asemenea în piept simțea o durere puternică își așeză geanta sub cap și se întinse pe o bancă, auzea plescăitul valurilor Dunării apoi pescărușii croncănind îi vedea zburând în cercuri pe deasupra sa iar dincolo de pescărușii care zburau cerul albastru nesfârșit. Întoarse puțin capul și privi spre Dunăre cum plutea lin parcă alunecând un vas de pescuit apoi oftă prelung închise puțin ochii dorea să rămână
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă de coama largă a
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții . Călăreții fantomatici scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
întunecată a caracterului său, se întâlni cu Vladimir în fața bacului, acesta nu îi spuse nimic ci doar îl privi, Mihai tăcu și el era vădit frământat în depărtare se auzi un vapor ce-și făcea anunțată intrarea în port, pescărușii croncăneau pe lângă ei zburând când aproape de apă sau așezându-se pe balustrada bacului la orizont se vedea celălalt mal al Dunării și parte din sat iar dincolo deasuprea satului cerul infinit albastru ce atrăgea spre visare. Erau amândoi cufundați în tăcere
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]