93 matches
-
Virginia Popescu noapte senină - umbre sub tei în floare iscoadă luna Locul III - Valeria Tamaș șanțul prăfuit - piciorul-cocoșului pâlpâie-n amurg Mențiune - Henriette Berge Amurg de toamnă - o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
Acasa > Versuri > Farmec > COTIDIAN Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna asta miroase a moarte s-au dezlănțuit stihiile din oameni croncănitul corbilor nu a fost nicicând mai penetrant femeia aceasta care cerșește își poartă copilul desculț prin ploaia rece fără să-i pese de plânsul lui tot mai dureros ea îi intinde mana la fereastra fiecărei mașini amorțit de frig copilul
COTIDIAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356702_a_358031]
-
Nu. - De ce? - A murit. - De ce? - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: -Și tu murești? Dintr-un copac, din marginea parcului, zboară, cu croncănit puternic niște ciori. Frunze galbene cad, alene, spre pământ. Semn că vară e pe sfârșite. Pe aleea parcului trece, sprijinită în baston, o bătrână. Catinca o privește lung și când ajunge în dreptul nostru zice: - Titina, vezi, ea e bătrână și
INTREBARE FĂRĂ RĂSPUNS POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355734_a_357063]
-
Virginia Popescu noapte senină - umbre sub tei în floare iscoadă luna Locul III - Valeria Tamaș șanțul prăfuit - piciorul-cocoșului pâlpâie-n amurg Mențiune - Henriette Berge Amurg de toamnă - o pată de rugină printre zorele Mențiune - Victoria Chitoveanu O fulguială acoperind poteca - croncănit de ciori Etapa 68 - 9 III 2009 Locul I - Virginia Popescu amiază pe câmp - în depărtare un cal păscându-și umbra Locul II - Corina Ion fusta țigăncii - dintr-o dată grădina mai înflorată Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Noapte senină - salcâmii
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
într-un poem intitulat C’était comme hier (,,Hier soir (je n’étais plus ce monde) / Dans mes orbites creuses s’engouffra / Un vol de corbeaux. Leur plan immonde / Visait à mettre à mort la foi”), simbolistică să rămânând aceeași: croncănitul amenințător al sfârșitului, al Trecerii spre care ne îndreptăm cu toții. Așadar, o poezie de dragoste cu puternice accente metafizice. Omagiul adus lui Brâncuși prin volumul Entre le luth et le marbre se încadrează foarte bine proiectului poetic frosinian așezat în
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
parcă l-a cuprins și somnul, / dar, cu ochii-nchiși, zâmbește, /fiindcă l-a văzut pe Domnul / Păsările pleacă-n stoluri / înspre locurile calde, / sub genunchii lui pământul / parc-ar plânge, parc-ar arde. Numai ciripit de vrăbii / și un croncănit de cioară / se aud în depărtare, / însă inima-i pătrunsă / pare toată o vioară // Pare toată o vioară / și arcușul îi e Cerul / Ca o melodie-n suflet / îi coboară chiar Dulgherul “ (Pelerin în rugăciune). Se verifică aici, adevărul că
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
simbolist”. Criticul și istoricul literar Eugen Lovinescu (1881-1943) nota: „E poezia chinesteziei imobile, încropite, care nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează”. Așa este, totul este lipsit de mișcare, dar care te emoționează, îți dă fiori... Doar un croncănit de pasăre și plăsmuirile poetului... Bacovia făcea o mărturisire cu referire directă la o trăsătură importantă a operei sale, anume muzicalitatea: „Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influență colorată. Întâi am făcut muzică și după strunele vioarei
BACOVIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381885_a_383214]
-
iubea, dacă povestea lor de iubire ar fi început cu ani în urmă, dar nu în tăcere, ci la lumina zilei, mărturisită, l-ar fi aruncat acum ca pe o jucărie stricată? Îi plângea sufletul, îi sângera, murea pe dinăuntru. Croncănitul unui corb îi scoase din tăcerea grea, atât de grea că părea să-i strivească! -E târziu, e timpul să mergem-spuse ea neutră, ridicându-se. Suntem departe de casă și soarele apune. El nu spuse nimic. Drumul de întoarcere era
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CANTEC PLĂPÂND Frunză verde în curând, Mugur, mugurel plăpând Stă și tremură în frig, Nu-mi răspunde, eu îl strig, Când afară, pe sub nori, Printre croncănit de ciori Bate crivățul din palme, Doamne, adu-ne zile calme Și lumină peste țară, Sufletul să nu ne doară, Știu și eu atât de bine, C-am uitat aici de Tine! Ura dintre noi o stinge, Cu Iubire tu
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
a zorilor, peste biciuiala Crivățului își înalță frunțile, Crinii aceia plăpânzi și răsăriți printre miile de zăbrele reci și sinistre. Neaua era și atunci, dar parcă mai puțină. În locul urărilor se auzeu sudălmile gardienilor însoțite de țipătul cucuvelelor și de croncănitul corbilor înfometați. Colindele se cerneau mai rar. Mai des se cerneau sufletele și trupurile lor atât de chinuite. Viețile la toți cei dinlăuntru și la toți cei de-acasă le erau furate, le erau interzise. Din mantia de argint a
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Și-n soarele revoltei tributar. Ce mai contează bogății și glume În pivnița mustind de bucurii Când toate-s gata a fugi în lume: Și scânduri, și cuptor, și basme vii... Iar unde ochiul lupului bea ceață Se stinge crudul croncănit de ciori; La pândă broasca sub o altă viață, Săgeata-foc să germineze zori. -------------------------- București. Muzeului Satului, 1977 *** Когда душа единственная в мире Глядится в отражение свое, Всегда один соблазн в пустой квартире - Как в зеркало, войти в небытие. Скорей увидеть
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
un copac c-o bucată de caș în gură. "Cîntă, așa să trăiești, zise vulpea de jos, că frumos glas mai ai". Corbul, măgulit, începu să croncăie și scăpă, se-nțelege, cașul din gură. Acesta-i trebuise vulpei, iar nu croncănitul de cioară. Deși sfătuim pe cititori să trateze cu mare pază fabula aceasta, pentru că s-ar putea supăra un redactor oarecare de gazetă liberală, privind-o ca o aluzie la scrierile sale, totuși credem că primejdia aceasta nu e îndestul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să triumfi pe sub al verii soare Și la culesul viilor, să cînți pe harabaua care cu grîne e umpluta. E lesne să vorbești despre răbdare celor aflați în suferință, 405 Și ale prevederii legi să le grăiești pribeagului rătăcitor, Si croncănitul corbului ce flămînzește în iarna să-l asculți Cînd sîngele cel roșu umplut este cu vin și măduva din miei. E lesne ca să rîzi la mînioase elemente, Să auzi cîinele lătrînd la ușa-nzăpezită, si bivolul în zahana mugind; 410
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și ironic, un motiv universal: „O! corbi siniștri, vă iubesc; / Voi ce pe-al iernii alb lințoliu / Cădeți în stoluri ce-ngrozesc / Ca niște pete mari de doliu! // În fracurile voastre negre / De ciocli aveți ceva de gală, / Și-n croncănitul vostru râde / O ironie triumfală! // Chiar Edgar Poe, în cinstea voastră, / A scris balada-ntunecată / Al cărei laitmotiv e tristul / Și-ngrozitorul: Niciodată” (Corbul). În Cântecul omului, drama existențială se răsfrânge într-un vers cu inflexiuni declamatorii și aer vetust
PAVELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
ochilor. Ochii Îi rămaseră fixați asupra noastră - pe picioarele goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe ambele părți ale feței. Era foarte stăpânit și concentrat la ce făcea, de parcă ar fi urmat o procedură solemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o zi posomorâtă, cu nori ca de cerneală, grei de ploaie, ce traversau cerul cu încetineală. Adieri slabe de vânt umed veneau din când în când, făcând să tremure frunzișul arbuștilor. Pretutindeni se lăsase o tăcere neliniștitoare, spartă doar de croncănitul îndepărtat al vreunei ciori. Burgunzii se ascunseseră în pădurile ce îmbrăcau versanții văii, iar după număr și poziție era limpede că puneau la cale o ambuscadă - și nu pentru singură persoană. Erau circa douăzeci, cei mai mulți înarmați cu suliță, scut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cerea să fie cruțat - și nimeni nu ar fi fost. Nechezatul răgușit al cailor în agonie răsună ca un protest zadarnic, disperat, împotriva umanității crude, care îi implicase în acel masacru, de care, în schimb, părea să-și bată joc croncănitul lugubru al corbilor. Punctuali la întâlnire, se roteau deasupra câmpului de bătaie și începeau deja să se așeze pe cadavre. Rămase astfel pentru o vreme, n-ar fi putut spune cât, așezat pe iarbă, cu capul în mâini, căutând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ducă, pe cheltuiala sa, la centrul de colectare. Iar În următorul an, colectivizarea... Dar Înainte de asta au venit ciorile. A fost o adevărată invazie. Oamenii se uitau cu Îngrijorare la copacii pe care atârnau ciorchini de păsări negre, le ascultau croncănitul amenințător și clătinau cu Îngrijorare din cap. Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
resemnarea din priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte un croncănit de ciori, de foșnetul frunzelor moarte și de vânt. N-au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria lor, doi erau sârbi, trei germani, un croat, un armean și chiar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb deasupra copacilor îl făcu să tresară. Continuă să meargă; ocoli cu grijă o stâncă mare, acoperită de mușchi. Atunci auzi zgomotul metalic al lamelor ce se loveau una de alta și, ascunzându-se în spatele stejarilor, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mare decât ele acum, când parcă se transformase într-o mare sau într-un ocean de netrecut. — Ia-mă de aici! strigă Vitellius. Îți voi plăti. I se păru că aude un hohot de râs, dar poate că era doar croncănitul stolului de corbi care trecură prin fața lui, atingându-l cu apripile lor negre. — Iată-mă. Sunt eu, Velunda. Lângă un frasin cu trunchiul scorburos, se vedea în penumbră strălucirea unei mantii ce învăluia o siluetă înaltă, fragilă. Torentul izvora de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca acasă. De regulă, când e vorba de plăceri, am parte de cele mai scump plătite necazuri... Apoi jumătatea de oră din vamă și o altă jumătate înainte de a fi prins taxiul ăsta - mda, după care a urmat fâțâiala și croncănitul celui de la volan. Am mers cu mașina prin New York. După cinci străzi te îneacă lacrimile din cauza unei greți cumplite. Și atunci, ce se întâmplă oare cu toți retardații care sunt plătiți să tragă de volan toată ziua? Ia încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drumu, e toamnă în cetate - Întreg pământul pare un mormânt... Plouă... și peste târg, duse de vânt, Grăbite, trec frunze liberate. Oh, amurguri Oh, amurguri violet... Vine Iarna cu plânsori de piculine... Peste parcul părăsit Cad regrete Și un negru croncănit... Veșnicie, Enervare... Din fanfare funerare Toamna sună, agonie... Vânt de gheață s-a pornit, Iar sub crengile schelete, - Hohot de smintit. Nici o urmă despre tine, - Vine, nu vine... Oh, amurguri violete... Amurg de iarnă Amurg de iarnă, sumbru, de metal
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
transformându-se Într-un copac. Învățătura sa nu trebuia să rămână Între ramuri, ea trebuia transmisă lumii prin viu grai. De aceea trupul Oliver, lepădându-se de frunze, se acoperea și de penaj. Planând În aer, Oliver avertiza printr-un croncănit umanitatea de răul ce sălășluia Înlăuntrul ei. Sfârșitul lumii vechi era aproape. O lume nouă și umbra unui nou Mesia creșteau la orizont. Adevărurile noii lumi, Oliver le propovăduia prin ciripit. El era noul Mesia sau poate doar un vestitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]