154 matches
-
domnia regelui Solomon este prezentată lapidar, într-o singură frază anostă : „Solomon era de 12 a(n)i, când stătu împărat ; și făcu beseareca Sionului și împărăți 40 de ai” (90, p. 354). Cu totul altfel se prezintă situația cu cronografele traduse „după grecie pă limba rumânească” (mss. BAR nr. 938). Aceste traduceri s-au efectuat „pe la jumătatea secolului al XVII-lea” (27, I, p. 142) sau, mai exact, între anii 1637 și 1679 (tipul Danovici, după cronograful Cigalas) și, respectiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prezintă situația cu cronografele traduse „după grecie pă limba rumânească” (mss. BAR nr. 938). Aceste traduceri s-au efectuat „pe la jumătatea secolului al XVII-lea” (27, I, p. 142) sau, mai exact, între anii 1637 și 1679 (tipul Danovici, după cronograful Cigalas) și, respectiv, între anii 1631 și 1687 (după cronograful Dorotei). Iată numai câteva dintre calitățile de mare înțelept și vrăjitor atribuite lui Solomon, așa cum apar consemnate într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea : „Și au aflat [Solomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mss. BAR nr. 938). Aceste traduceri s-au efectuat „pe la jumătatea secolului al XVII-lea” (27, I, p. 142) sau, mai exact, între anii 1637 și 1679 (tipul Danovici, după cronograful Cigalas) și, respectiv, între anii 1631 și 1687 (după cronograful Dorotei). Iată numai câteva dintre calitățile de mare înțelept și vrăjitor atribuite lui Solomon, așa cum apar consemnate într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea : „Și au aflat [Solomon] firea a tot ce iaste în lume, a oamenilor, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toate vrăjile. Așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierbile, care de ce leac era. Toate acestea le-au cunoscut Solomon cu înțălepciunea sa” (102, p. 224). De la jumătatea secolului al XVII-lea până la începutul celui de al XIX-lea, cronografele - devenite adevărate cărți populare - „au circulat de o manieră de-a dreptul impresionantă, sub forma a zeci și zeci de cópii manuscrise, pe o arie întinsă, incluzând toate cele trei provincii românești” (91, p. 46). În această perioadă, cronografele de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-lea, cronografele - devenite adevărate cărți populare - „au circulat de o manieră de-a dreptul impresionantă, sub forma a zeci și zeci de cópii manuscrise, pe o arie întinsă, incluzând toate cele trei provincii românești” (91, p. 46). În această perioadă, cronografele de sorginte bizantină au ieșit din cercul relativ închis al lumii clericale și - cum a observat Nicolae Cartojan - „au pătruns, prin cărturarii mărunți, în masele adânci ale poporului și au lăsat în folclorul nostru urme care dăinuiesc până astăzi” (31
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
relativ recentă, care s-a suprapus tradiției arhaice autohtone a înscrisurilor cu caracter magic și celei a vrăjitorului popular cu atribuții meteorologice. Motivul pare să fi fost preluat din legendele referitoare la regele Solomon, prin aceeași filieră (cărți populare și cronografe) și cam în aceeași perioadă (circa secolele XVII-XVIII) în care vrăjitorul popular a intrat sub patronajul simbolic și onomastic al semilegendarului rege biblic. Conform tradiției talmudice, Solomon era în posesia unui inel conținând un talisman („Sigiliul lui Solomon”, gr. Sphragis
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sau Solomonărie, sau Solomonichia (207), similar cu bulgarii (Solomonija), rutenii (Salimon), grecii (Biblos Solomônteios) etc. (28, p. 104). Principala filieră prin care legenda referitoare la o carte scrisă de Solomon a pătruns în tradiția populară românească a fost cea a cronografelor bizantine. Deja în secolul al IX-lea, Gheorghios Monahul, supranumit Amartolos (= „păcătosul”), intro- ducea această legendă apocrifă în cronograful său, care a fost de timpuriu (secolul al X-lea) tradus în limba slavă, pătrunzând în literatura bulgară. Cópii după acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
filieră prin care legenda referitoare la o carte scrisă de Solomon a pătruns în tradiția populară românească a fost cea a cronografelor bizantine. Deja în secolul al IX-lea, Gheorghios Monahul, supranumit Amartolos (= „păcătosul”), intro- ducea această legendă apocrifă în cronograful său, care a fost de timpuriu (secolul al X-lea) tradus în limba slavă, pătrunzând în literatura bulgară. Cópii după acest cronograf s-au făcut și în Țările Române (vezi, de exemplu, mss. BAR 320 din secolul al XVI-lea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bizantine. Deja în secolul al IX-lea, Gheorghios Monahul, supranumit Amartolos (= „păcătosul”), intro- ducea această legendă apocrifă în cronograful său, care a fost de timpuriu (secolul al X-lea) tradus în limba slavă, pătrunzând în literatura bulgară. Cópii după acest cronograf s-au făcut și în Țările Române (vezi, de exemplu, mss. BAR 320 din secolul al XVI-lea). în limba română, legenda s-a răspândit începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, odată cu traducerea cronografelor greco- -bizantine (mai ales, probabil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
literatura bulgară. Cópii după acest cronograf s-au făcut și în Țările Române (vezi, de exemplu, mss. BAR 320 din secolul al XVI-lea). în limba română, legenda s-a răspândit începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, odată cu traducerea cronografelor greco- -bizantine (mai ales, probabil, prin cronograful lui Dorotei al Monembasiei, care a preluat legende apocrife din Cronica lui Gheorghios Amartolos). Astfel, într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon - „dată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au făcut și în Țările Române (vezi, de exemplu, mss. BAR 320 din secolul al XVI-lea). în limba română, legenda s-a răspândit începând cu jumătatea secolului al XVII-lea, odată cu traducerea cronografelor greco- -bizantine (mai ales, probabil, prin cronograful lui Dorotei al Monembasiei, care a preluat legende apocrife din Cronica lui Gheorghios Amartolos). Astfel, într-un hronograf românesc din secolul al XVIII-lea, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon - „dată de la Dumnedzău” - și se inventariază calitățile sale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru boale, au trimis de au strâns toate cărțile acelea și le-au aruncat în foc, de au ars. Și încă dentru acelea învățături a lui Solomon sunt doftorii până astădzi (102, p. 224 ; vezi același episod și în alte cronografe românești, de exemplu, mss. BAR 4865 ; cf. 192, p. 95). Putem presupune deci că motivul „Cartea lui Solomon” (pătruns în tradiția populară românească, prin cronografe, în secolele XVII-XVIII) s-a suprapus motivului „Pecetea lui Solomon” (pătruns, prin romanele populare, în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lui Solomon sunt doftorii până astădzi (102, p. 224 ; vezi același episod și în alte cronografe românești, de exemplu, mss. BAR 4865 ; cf. 192, p. 95). Putem presupune deci că motivul „Cartea lui Solomon” (pătruns în tradiția populară românească, prin cronografe, în secolele XVII-XVIII) s-a suprapus motivului „Pecetea lui Solomon” (pătruns, prin romanele populare, în aceeași perioadă), generând sau doar reformulând motivul „Cartea solomonarului”. Fenomenul s-a produs în aceeași perioadă, prin aceeași filieră și în aceleași condiții (prezentate într-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
49, p. 189) sau pronunță „vorbe neînțelese” sau „oarece vorbe” (18, pp. 166, 171), sau „porunci” (date „cu tot duhul, nu numai cu buzele” - 109, p. 178), fără să se facă referiri la vreo „carte”. Faptul că legenda consemnată în cronografele bizantine și românești își are sorgintea într-o legendă talmudică a fost con- semnat deja de Moses Gaster (102, pp. 224-225). Prezența atât în Talmud, cât și în cronografe a episodului „arderii” cărții lui Solomon de către Iezechia nu lasă nici un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se facă referiri la vreo „carte”. Faptul că legenda consemnată în cronografele bizantine și românești își are sorgintea într-o legendă talmudică a fost con- semnat deja de Moses Gaster (102, pp. 224-225). Prezența atât în Talmud, cât și în cronografe a episodului „arderii” cărții lui Solomon de către Iezechia nu lasă nici un dubiu în acest sens. (Pe la 1350, papa Inocențiu al VI-lea a repetat, după două milenii, gestul regelui iudeu Iezechia, dând foc unei cărți groase intitulate Livre de Salomon
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Așerah” la care se închina regele Solomon (II Regi, XVIII, 4). În Talmud, nu se mai vorbește de „sfărâmarea” Cărții lui Solomon, ci de „arderea” ei de către oamenii aceluiași rege Iezechia. Tot în această formă a fost preluat motivul de cronografele bizantine (începând din secolul al IX-lea), care au fost traduse în slavonă (din secolul al X-lea) și, de aici, în română (din secolul al XVII-lea). Astfel, după ce se descrie marea înțelepciune a lui Solomon („dată de la Dumnedzău
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea pentru istorie, ilustrată mai întâi de traducerea a două cronografe rusești, apoi de realizarea (prin copiere, compilare și, uneori, prelucrare) a unui mare și foarte important corpus de cronici moldovenești, terminat în 1773, odată cu traducerea lui în limba rusă, la cererea autorității țariste instalate în Moldova în timpul unui război cu
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
, carte populară, reprezentând o versiune, diferită de cea homerică, a relatării războiului greco-troian, având alți autori și fiind preluată în cronografe. În cultura românească a fost mai răspândită varianta cuprinsă în cronograful grecesc tradus de Pătrașcu Danovici. Copiată și în texte independente, ea a circulat și sub titlul Războiul Troadei sau Legendele Troadei. Cel mai vechi manuscris românesc cunoscut, datând din
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
, carte populară, reprezentând o versiune, diferită de cea homerică, a relatării războiului greco-troian, având alți autori și fiind preluată în cronografe. În cultura românească a fost mai răspândită varianta cuprinsă în cronograful grecesc tradus de Pătrașcu Danovici. Copiată și în texte independente, ea a circulat și sub titlul Războiul Troadei sau Legendele Troadei. Cel mai vechi manuscris românesc cunoscut, datând din 1689, are titlul Împărățâia lui Priiam împăratul Troadei cetății ceii mari
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
reed. în LRM, 956-979. Repere bibliografice: N. Cartojan, Legendele Troadei în literatura veche românească, București, 1925; Cartojan, Cărțile pop., II, 321-332; Iulian Ștefănescu, Opere istorice, București, 1942, 111-187; Ist. lit., I, 674-676; Paul Cernovodeanu, Variante autonome ale „Războiului Troadei” din cronografele de tipul Danovici și circulația lor (sec. XVIII-XIX), RITL, 1976, 1; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 374-399; Dicț. lit. 1900, 462-463; Dan Horia Mazilu, Texte antice și lecturi medievale. Marginalii la „Istoria surpării Troadei”, RITL, 1981, 2. C.T.
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
târziu, în posesia stolnicului Constantin Cantacuzino, cuprinde observațiile de lectură ale lui D. - atente, uneori ușor amuzate, ironice, naive câteodată, dezvăluind însă, cel mai adesea, un cititor pătrunzător. Mitropolitului i s-ar datora și o traducere din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de un număr de 26 de „Stihuri predoslovii” și de o traducere din Învățăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon), precum și al celei dintâi transpuneri în limba română
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita în cuprinsul psaltirii de la Uniev câteva versuri alcătuite inițial, probabil în
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
potrivit lui Epifanie, fusese ilustrată de Origen. Fragmentele ottoboniene conțin în schimb o interpretare diferită a aceluiași pasaj și provin din secțiunea centrală a unei „istorii a creației” care se găsește la începutul compilațiilor lui Teodosie din Melitene și ale altor cronografi bizantini. Bibliografie. Ediții: Ch. Blondel - P. Foucart, Makariou Magnêtos Apokritikos ê Monogenês. Macarii Magnetis quae supersunt ex inedito codice, Paris 1876; F. Corsaro, Le Quaestiones nell’Apocritico din Macario di Magnesia, Catania 1968; fragmentul despre Facere în J.B. Pitra, „Analecta
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culturii slavone în Transilvania de Nord și Maramureș; Maria Zdrenghea - problema primelor traduceri românești din slavona în secolul al XVI-lea; Victor Papacostea - școală de limbă și cultură slavona de la Târgoviște în timpul domniei lui Matei Basarab); literatura cronicilor și a cronografelor (P.P. Panaitescu referitor la cronicile slave din Moldova în secolul al XV-lea, iar Ion C. Chițimia despre originalul cronicii lui Mihai Viteazul; G. Mihăilă - istoriografia română veche în raport cu istoriografia bizantina și sud-slavă și despre izvoarele antice, bizantine, sud-slave și
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]