1,871 matches
-
românești, București, Editura Științifică, 1969, p. 250-252. 7. V. Spinei, op. cit., p. 129-130. 8. Ibidem, p. 130-133. 9. Ibidem, p. 133-134. 10. Ibidem, p. 134-135; Istoria Românilor (tratat), vol. III, p. 261-266. 11. Șerban Papacostea, Românii în secolul XIII. Între cruciată și imperiul mongol, București, Editura enciclopedică, 1993, p. 90; V. Spinei, op. cit., p. 157; Istoria Românilor (tratat), vol. III, p. 438-439. 12. Ș. Papacostea, op. cit., p. 91; V. Spinei, op. cit., p. 157-158; Bor Sugarjav, Mongolia lui Cinghis Haan-trecut și prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XI-lea, după declanșarea cruciadelor, când presiunea Apusului roman asupra sud-estului controlat de bizantini a fost constantă. În ciuda restaurației politice ulterioare (1261), vulnerabilitatea sa structurală s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a păgânilor, pruși, lituanieni, cumani ș.a., încercarea permanentă a papalității de a obține, prin constrângere, prin expediții militare (cruciate) acceptarea supremației sale, a dus la o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a menținut până la sfârșit. Ca o consecință a cuceririi din 1204, extinderea cruciatei în partea Europei răsăritene împotriva "schismaticilor" (ortodocșii) și a păgânilor, pruși, lituanieni, cumani ș.a., încercarea permanentă a papalității de a obține, prin constrângere, prin expediții militare (cruciate) acceptarea supremației sale, a dus la o înfruntare politică și ideologică (spirituală) de mari proporții, care a implicat ansamblul creștinătății răsăritene. Roma urmărea impunerea unui imperialism spiritual al catolicismului în estul Europei, și avea nevoie de un instrument politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un instrument politic și militar pentru a completa prozelitismul cu cucerirea. Acest instrument eficace era regatul apostolic al Ungariei, care desfășura o politică ofensivă, de cucerire, la începutul secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolului al XIII-lea, când expansionismul său avea să îmbrace, îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
îndeosebi, haina cruciatei. Pe lângă acesta, al doilea instrument al papalității, în secolele XIII-XIV, în Europa răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
făcut apariția în Tracia, dar în iulie 1208, la Philipopol, aliații au fost înfrânți de latinii conduși de împăratul Henri de Valenciennes. Luptele au continuat în același mod până în 1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Philipopol, aliații au fost înfrânți de latinii conduși de împăratul Henri de Valenciennes. Luptele au continuat în același mod până în 1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1212. Între timp, cumanii devenind tot mai mult o problemă pentru cruciată, împotriva lor se mobilizează latinii și papalitatea. Forțele cruciatei apusene au legat cucerirea Constantinopolului de eliberarea Ierusalimului și, în aceste condiții, apărarea Imperiului latin devenea vitală pentru viitorul cruciatei. Soluția pentru atenuarea presiunii cumane era apelul la regatul ungar, aliatul potențial împotriva țaratului vlaho-bulgar-aceasta a fost ceea ce s-a numit, în limbajul vremii, "diversiunea nordică", pentru salvarea statului latin de răsărit. Noua alianță se baza și pe căsătoria împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
carpato-dunărean. Împrejurările instalării lor în această zonă sunt obscure, dar acest fapt a slujit și un interes al cruciadei apusene, ceea ce presupunea asentimentul papalității, acordul papei Inocențiu III. Prin prezența Ordinului în Țara Bârsei s-a constituit un front al cruciatei în teritoriile noastre, cu misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni. Legătura dintre orientarea principală a cruciatei din Țara Sfântă și Ierusalim și cea din din cotul Carpaților trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, în fond, prin lupta lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cruciadei apusene, ceea ce presupunea asentimentul papalității, acordul papei Inocențiu III. Prin prezența Ordinului în Țara Bârsei s-a constituit un front al cruciatei în teritoriile noastre, cu misiunea de a-i combate pe cumanii păgâni. Legătura dintre orientarea principală a cruciatei din Țara Sfântă și Ierusalim și cea din din cotul Carpaților trecea prin Imperiul latin de Constantinopol, în fond, prin lupta lor, cavalerii teutoni slujeau statul latin. Înstalați în teritoriile noastre, teutonii și-au îndeplinit cu brio misiunea în cei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dvinei, au apărut clericii catolici care au imprimat un sens creștin apusean supunerii localnicilor baltici, livoni, estoni, pruși. Persuasiunea însoțită de forța armelor a antrenat valuri succesive de cavaleri germani, care au descoperit în teritoriile baltice un nou teren de cruciată. Aceasta avea să devină, în secolele XII-XIII, o realitate permanentă în regiunile menționate. Înființarea, în 1202-1203, a Ordinului de călugări-cavaleri, "Milites Christi", Gladiferii (Purtătorii de spadă), a impulsionat expedițiile în teritoriile baltice. După înființarea orașului Riga, la gurile Dvinei, cucerirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar au fost opriți de cneazul Aleksandr Nevski (1240). De mare însemnătate sunt cuceririle Ordinului teutonic în Prusia. Încercările cnejilor poloni, de la începutul secolului al XIII-lea, de a-i supune și converti pe prușii păgâni, fie și sub mantia cruciatei, au eșuat. În urma eșecului, ducele Conrad de Mazovia a apelat la Ordinul teutonic, căruia i-a oferit în Prusia, în 1225, o compensație teritorială pentru ținuturile pierdute în Transilvania, în același an. Înaintarea în Prusia a început, în 1230-1231, din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Transilvania, în același an. Înaintarea în Prusia a început, în 1230-1231, din Chelmno (Kulm), obiectul donației lui Conrad, și s-a extins vertiginos, în mai puțin de zece ani, s-a constituit aici un adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puțin de zece ani, s-a constituit aici un adevărat stat teutonic (german) de cruciată, sub protecția papalității și independent de regatul polon. În 1237, fuziunea Ordinului teutonic din Prusia cu Ordinul gladiferilor din Livonia a consolidat și mai mult cruciata în teritoriile baltice, cuprinse în totalitate de germani. Cucerirea (ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aluzie la soarta Constantinopolului pentru cei care ar persista în schismă. Demersul papal nu a avut rezultatul sperat, iar avansul catolicismului în teritoriile răsăritene a fost anevoios. Dar șocul primei invazii mongole în teritoriile rusești, în 1223, ca și succesele cruciatei, între 1211-1227, în aria de dominație cumană, la sud și est de Carpați, au dus, în noile condiții dramatice, la o apropiere de Roma printre cnejii ruși. Cu vădită satisfacție înregistra această tendință urmașul lui Inocențiu, papa Honoriu III, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cumanilor (la est de Carpați), Regatul Cumaniei (în Muntenia), Banatul Severinului și Țara Severinului (țară cnezială și voievodală).25 Începutul pătrunderii ungurești dincoace de munți l-a reprezentat chemarea cavalerilor teutoni în Transilvania-acțiunea este strâns legată de rolul Ungariei de cruciată perpetuă în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Răsărit. Chemarea cavalerilor este asociată cu un pact încheiat în Orient de regele Andrei II-cruciat, mergând până în Egipt, el a văzut la Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Locurile Sfinte pe călugării ostași germani (teutoni) și a crezut că în țara sa, străvechi teritoriu de cruciată, ei pot duce mai bine lupta contra păgânilor (cumanilor) decât în orient. Aduși aici în 1211, teutonii aveau rol de avangardă a cruciatei, nu apărători de hotar-în acest fel, Transilvania de sud-est ajunge în mâna teutonilor. Lor li se datorește colonizarea intensă a Secuimii, unde cultul Sfintei Marii, în Marienburgul de la Feldioara, poartă pecetea prezenței și stăpânirii lor. Pentru teutoni, regele Ungariei era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
confiscate de rege. Iorga observa că hotărârea cu care regele Andrei lupta pentru expulzarea cavalerilor, sub pretextul că și-au depășit hotarele teritoriului primit, se explică și prin aceea că intervenția pontificală răpea Coroanei ungare rolul de instrument de permanentă cruciată pentru a-l acorda Ordinului teutonic. Ulterior, regele va reveni la misiunea cruciatei, uzurpată un timp de Ordin.26 În timpul acesta, prima jumătate a secolului al XIII-lea, românii de la sud de Carpați, unde pătrunderea cavalerilor apuseni "stârnise" (Iorga) o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expulzarea cavalerilor, sub pretextul că și-au depășit hotarele teritoriului primit, se explică și prin aceea că intervenția pontificală răpea Coroanei ungare rolul de instrument de permanentă cruciată pentru a-l acorda Ordinului teutonic. Ulterior, regele va reveni la misiunea cruciatei, uzurpată un timp de Ordin.26 În timpul acesta, prima jumătate a secolului al XIII-lea, românii de la sud de Carpați, unde pătrunderea cavalerilor apuseni "stârnise" (Iorga) o nouă viață în jurul fortificației (cloașterului) de la Câmpulung, rămași de-sine-stătători, începuseră opera de asimilare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a urmat așezarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, la chemarea regelui Andrei II (vezi mai sus). Avem astăzi destule dovezi din care rezultă că acești luptători pentru cruce au fost aduși aici, pentru că sud-estul regatului era considerat teritoriu (pământ) de cruciată împotriva păgânilor (cumanilor). Oaspeții teutoni, așa cum am văzut, își iau misiunea de cruciați în serios și reușesc prin lupte neobosite să diminueze puterea cumană din regiune.28 Concomitent cu pătrunderea lor la sud-est de Carpați (zona de curbură), o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui. De aceea, el apelează la o miliție organizată, disciplinată, ce acționase în Orient: teutonii erau acum în Prusia, templierii în Franța, dar Ospitalierii, cavalerii-călugări francezi ai Sf. Ioan (ioaniții), erau dispuși să trimită o parte a ordinului lor pentru cruciata europeană în răsărit-proiectul de așezare a cavalerilor la Severin. P. P. Panaitescu, vorbind despre "Severinul sub cavalerii ospitalieri", subliniază faptul că și după năvălirea tătarilor, pământul (spațiul) românesc a continuat să fie teritoriu de cruciată. Astfel, după instalarea teutonilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
parte a ordinului lor pentru cruciata europeană în răsărit-proiectul de așezare a cavalerilor la Severin. P. P. Panaitescu, vorbind despre "Severinul sub cavalerii ospitalieri", subliniază faptul că și după năvălirea tătarilor, pământul (spațiul) românesc a continuat să fie teritoriu de cruciată. Astfel, după instalarea teutonilor în Țara Bârsei, în 1211, a urmat stabilirea în regiunile noastre, la Severin, a Ospitalierilor-cavalerii Sf. Ioan din Ierusalim. Actul din 2 inie 1247, pecetluit cu bulă de aur și întărit de papă, în 1250, privește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai însemnat era Banatul Severinului. După retragerea tătarilor, Banatul a fost reluat de unguri, în 1243, când este menționat ca ban, Ștefan Csak. Și Iorga arată că țara de dincolo de Olt (Oltenia) urma să se prefacă într-un teritoriu de cruciată, "într-o nouă Franță orientală", cum va fi peste puțin timp I. Rodos. Magistrul Ordinului, Raimbaud, încheia o înțelegere cu regele Bela prin care i se dă cetatea Severinului, cu drepturi regești asupra voievozilor locali, Litovoi, Ioan și Farcaș, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]