65 matches
-
sau prin inhalare, se preferă administrarea pe cale orală. De obicei, o singură doză este suficientă și se consideră a fi destul de sigură. Dexametazona poate fi administrată în siguranță în doze de 0,15, 0,3 și 0,6 mg/kg. Crupul moderat până la sever poate fi ameliorat prin administrarea de epinefrină prin nebulizată (soluție inhalată care dilată căile respiratorii). Deși epinefrina reduce, de obicei, gravitatea crupului în decurs de 10-30 minute, efectele benefice durează doar aproximativ 2 ore. În cazul în
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
administrată în siguranță în doze de 0,15, 0,3 și 0,6 mg/kg. Crupul moderat până la sever poate fi ameliorat prin administrarea de epinefrină prin nebulizată (soluție inhalată care dilată căile respiratorii). Deși epinefrina reduce, de obicei, gravitatea crupului în decurs de 10-30 minute, efectele benefice durează doar aproximativ 2 ore. În cazul în care starea ameliorată a copilului rămâne constantă după 2-4 ore în urma tratamentului și nu apar alte complicații, acesta poate fi externat. Sunt studiate și alte
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de 10-30 minute, efectele benefice durează doar aproximativ 2 ore. În cazul în care starea ameliorată a copilului rămâne constantă după 2-4 ore în urma tratamentului și nu apar alte complicații, acesta poate fi externat. Sunt studiate și alte tratamente pentru crup, dar nu există suficiente dovezi care să susțină administrarea acestora. Inhalațiile de aburi fierbinți sau de aer umidificat reprezintă tratamente ambulatorii tradiționale, dar studiile clinice nu au putut demonstra eficacitatea acestora și astfel sunt rareori utilizate în prezent. De asemenea
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
recomandă utilizarea de antitusive, care conțin de obicei dextrometorfan și/sau guiafenezină. Deși în trecut s-a recomandat inhalarea de heliox (un amestec de heliu și oxigen) pentru îmbunătățirea respirației, nu există dovezi suficiente pentru a susține acest tratament. Deoarece crupul este, de obicei, o afecțiune virală, nu se administrează antibiotice decât în cazul în care se suspectează prezența bacteriilor. În cazul infecțiilor bacteriene, se recomandă antibioticele vancomicină și cefotaximă. În cazuri grave asociate cu gripă A sau B, pot fi
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
administrează antibiotice decât în cazul în care se suspectează prezența bacteriilor. În cazul infecțiilor bacteriene, se recomandă antibioticele vancomicină și cefotaximă. În cazuri grave asociate cu gripă A sau B, pot fi administrate antivirale cum ar fi inhibitorii de neuraminidază. Crupul viral este, de obicei, o boală de scurtă durată; rareori survine decesul în urma insuficienței respiratorii și/sau a unui stop cardiac. De regulă, simptomele se ameliorează în decurs de două zile, dar pot dura până la șapte zile. Alte complicații rare
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
ameliorează în decurs de două zile, dar pot dura până la șapte zile. Alte complicații rare includ traheita bacteriană, pneumonia și edemul pulmonar. Aproximativ 15% dintre copii, de regulă cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani, sunt diagnosticați cu crup. Aproximativ 5% dintre copiii din această grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
includ traheita bacteriană, pneumonia și edemul pulmonar. Aproximativ 15% dintre copii, de regulă cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani, sunt diagnosticați cu crup. Aproximativ 5% dintre copiii din această grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
și edemul pulmonar. Aproximativ 15% dintre copii, de regulă cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 5-6 ani, sunt diagnosticați cu crup. Aproximativ 5% dintre copiii din această grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
luni și 5-6 ani, sunt diagnosticați cu crup. Aproximativ 5% dintre copiii din această grupă de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de vârstă sunt spitalizați cu diagnosticul de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
de crup. În cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vârsta cuprinsă între 3 luni și 15 ani. Frecvența crupului în rândul băieților este de 50% de ori mai mare decât în rândul fetelor; crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
crupul este mai frecvent toamna. Termenul "crup" provine din engleza modernă timpurie de la verbul "croup", a cărui semnificație este „a plânge răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
răgușit”; denumirea a fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală provocată de bacteria cauzatoare de difterie. Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorită imunizării eficiente.
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
fost utilizată pentru prima oară în Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală provocată de bacteria cauzatoare de difterie. Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorită imunizării eficiente.
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
Scoția și a devenit populară în secolul al XVIII-lea. Crupul difteric a fost cunoscut încă din timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală provocată de bacteria cauzatoare de difterie. Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorită imunizării eficiente.
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
timpul lui Homer în Grecia Antică. În anul 1826, Bretonneau a stabilit distincția între crupul viral și crupul cauzat de difterie. Francezii numeau crupul viral „faux-croup”, utilizând termenul „croup” pentru a desemna o boală provocată de bacteria cauzatoare de difterie. Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorită imunizării eficiente.
Crup () [Corola-website/Science/327227_a_328556]
-
respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii. Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita
Viroză respiratorie () [Corola-website/Science/327341_a_328670]
-
înregistrează faptul că în timpul domniei lui Dubh, episcopul Fothach, cel mai probabil din St. Andrei sau din Dunkeld, a murit. Raportul rămas este dintr-o luptă între Dubh și Culen, fiul regelui Indulf. Dubh a câștigat bătălia, luptând pe creasta Crup, unde Duchad, starețul de Dunkeld, care este posibil sa fi fost strămoșul lui Crinan de Dunkeld, a murit. Sunt diverse variante diferite cu privire la ceea ce s-a întâmplat după aceea. Cronica susține că Dubh a fost alungat din regat. Un material
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
iritativă cu timbru sec. "Tusea răgușită" sau "tusea surdă", "tusea stinsă", "tusea voalată" are o intensitate foarte mică. Este cauzată de inflamația sau infiltrația corzilor vocale. Apare în afecțiuni laringiene care afectează corzile vocale, fie prin producerea unui edem local (crup difteric, laringite acute sau cronice, gripă, la începutul perioadei de stare a bolilor eruptive, în special a rujeolei), fie prin ulcerații (neoplasm laringian, tuberculoză laringiană) și la bolnavii slăbiți, epuizați, cu alterare marcată a stării generale, în stări de denutriție
Tuse () [Corola-website/Science/332436_a_333765]
-
erupții infecțioase, bacteriene sau virale, exanteme alergice, boala serului, eritemul exudativ polimorf. Complicații Complicațiile sunt mai frecvente la copiii mici și pe teren imunodeprimat: Pneumonia cu celule gigante (Hecht) Keratita rujeolică punctată, care se poate complica cu ulcerații și cecitate Crupul rujeolic, care poate necesita intubație la copii Suprainfecțiile posteruptive bacteriene (bronhopneumonii, otite purulente, septicemii, tuberculoză), virale (herpesvirusuri, adenovirusuri) sau micotice Complicațiile digestive: gastroenterita, hepatita, enterocolita, adenita mezenterică Complicațiile neurologice o Encefalomielita acută apare la sfârșitul erupției, prin mecanism autoimun, datorită
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
pseudomembranele se extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alterare senzorială. Difteria laringiană (crupul difteric) Crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestându-se mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările respiratorii, întâlnite
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
extind pe luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alterare senzorială. Difteria laringiană (crupul difteric) Crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestându-se mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările respiratorii, întâlnite și în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
primar sau secundar extinderii anginei difterice, manifestându-se mai frecvent la copiii mici. Falsele membrane localizate la nivelul glotei, epiglotei și corzilor vocale, pot fi evidențiate prin laringoscopie. Semnele de toxemie însoțesc manifestările respiratorii, întâlnite și în alte forme de crup, care evoluează în trei stadii: Stadiul disfonic : disfonie, febră, tuse spastică Stadiul dispneic: stridor, tiraj, dispnee, polipnee, anxietate Stadiul asfixic: cianoză, extremități reci, puls slab, somnolență, comă, exitus prin tulburări respiratorii. Difteria nazală Difteria nazală poate fi primară sau secundară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
letal). Aceste metode sunt înlocuite astăzi de tehnicile moderne de fenotipare. Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial al anginei difterice se face cu anginele streptococice, mononucleoza infecțioasă, anginele cu Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae, fuzospirili sau fungi, leziunile faringiene postcaustice. Diagnosticul diferențial al crupului difteric se face cu laringita obstructivă virală, epiglotita, edemul glotic alergic, corpii străini laringieni. Tratament Difteria este o boală cu izolare și internare obligatorie în spital. Tratamentul difteriei este o urgență. Tratamentul specific se aplică în difteria confirmată, dar și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
confirmată de negativarea exudatului faringian pentru Cl. diphteriae (3 probe consecutive negative). În formele severe de difterie asociate cu șoc sunt recomandate substanțe vasoactive și alte măsuri specifice de terapie intensivă. Asocierea glucocorticoizilor este indicată selectiv în formele hipertoxice, în crupul difteric și miocardita difterică. Administrarea sistematică a glucocrticoizilor nu s-a dovedit benefică pentru reducerea riscului de apariție a miocarditei și polineuropatiilor. Tratamentul igieno dietetic vizează respectarea repausului la pat și a dietei adaptate stării febrile și toleranței digestive, precum și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]