115 matches
-
senzațiilor subiective și nu a realității exterioare. În Germania, au apărut succesiv două grupări expresioniste: Inspirați de abordarea geometrizantă a lui Cézanne a peisajelor și naturilor statice, între 1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura plană, a suprafețelor și respingând perspectiva tradițională a distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1907 și 1914, Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1882-1963) dezvoltă stilul cubist. Acest nou stil va domina lumea artistică a secolului al XX-lea, evidențiind pictura plană, a suprafețelor și respingând perspectiva tradițională a distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris (1887-1927). Un grup de artiști italieni, Gino Severini (1883-1966), Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966) și Giacomo Balla (1871-1958), au modificat stilul cubist și au creat o nouă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
distanței sau clarobscurul. Alți pictori cubiști: Fernand Léger (1881-1955), Robert Delaunay (1885-1941), Sonia Terk Delaunay (1885-1980), Juan Gris (1887-1927). Un grup de artiști italieni, Gino Severini (1883-1966), Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966) și Giacomo Balla (1871-1958), au modificat stilul cubist și au creat o nouă direcție, numită ulterior "futurism". Arta abstractă a apărut în Germania, Statele Unite și Rusia în a doua decadă a secolului al XX-lea și a evoluat în mai multe direcții. Astfel, Kazimir Malevici (1878-1935) pornește de la
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și a evoluat în mai multe direcții. Astfel, Kazimir Malevici (1878-1935) pornește de la cubismul francez și ajunge la o supremație a abstractului, pe când alți pictori ruși, ca Aleksandr Rodcenko și El Lissitzky, au evoluat către constructivism. În urma contactului cu stilul cubist, olandezul Piet Mondrian (1872-1944) inventează un nou stil, numit, "neoplasticism", care ulterior avea să influențeze pictura geometrizantă abstractă americană din anii '30. În timpul Primului Război Mondial (1914 - 1918), la Zürich, o grupare de artiști dezgustați de valorile burgheze, găsesc un cuvânt, aparent
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
care pe Malevici deja nu-l mai interesează. Suprafețele cromatice par să fragmenteze compoziția lăsând totodată impresia că se suprapun. Acest tablou-colaj este una dintre cele mai frumoase opere cubiste din arta rusă. În tablourile sale fragmentează corpurile în stilul cubiștilor, culorile sale sunt totuși mai aproape de operele futuriste, nuanțe vii cu reflexe metalice. În tabloul ""Un englez la Moscova"", lingura de un roșu strident este simbolul futuriștilor ruși. În anul 1913 regizează opera futuristă ""Victorie asupra soarelui"", producție colectivă realizată
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
manieră originală de metoda colajului, în 1925 imaginează tehnica frotajului, care constă în frecarea creionului pe hârtia fixată în crăpăturile din parchet și, ulterior, în completarea imaginilor astfel obținute cu motive personale. Colajele lui Ernst - spre deosebire de acele hârtii lipite ale cubiștilor sau de asamblajele "Merz" ake lui Kurt Schwitters - sunt fragmente de poezii dadaiste, transcripții extravagante sau descrieri banale, adeseori redactate în mai multe limbi. Max Ernst dezvoltă și alte tehnici semiautomate: amprente, zgârieturi ("grattage"), decalcomanii, fotomontaje sau "dripping"-uri (metodă
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
dar și naționalism profund. Apare o tematica nouă. Pictură merge foarte pregnant. Se văd tot mai des câmpuri de bătălie că „Sfârșitul gloriei” ( soldați prinși în sârmă ghimpată) de Otto Dix. Apar stiluri și forme diferite. Cubismul capătă amploare . Pictorii cubiști au fost implicați în realizarea camuflajului, cubismul fiind o rupere a conturului. Intelectualii s-au mobilizat la fel de bine ca armatele în slujba propriului stat. Într-o publicație din The Times apare un manifest semnat de intelectuali prin care cer mobilizarea
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
început de lumea artistică. Expresionismul accentuează căutarile; fauvismul propune culori violente, fără prea mare legătură cu realul. Punctul de turnură îl reprezintă însă mișcarea cubistă, care propune ca formele reprezentate să fie descompuse și apoi recompuse din nou pe pânză. Cubiștii susțin că din moment ce modelul are numeroase fațete reprezentarea "realist-mecanică" (unui model prezentat din profil i se văd doar un ochi și doar o ureche) o reprezentare completă ar fi mult mai onestă. Portretele cubiștilor au o linie de profil aplicată
Artă modernă () [Corola-website/Science/331060_a_332389]
-
apoi recompuse din nou pe pânză. Cubiștii susțin că din moment ce modelul are numeroase fațete reprezentarea "realist-mecanică" (unui model prezentat din profil i se văd doar un ochi și doar o ureche) o reprezentare completă ar fi mult mai onestă. Portretele cubiștilor au o linie de profil aplicată pe o figură văzută frontal. Procedeul generează o iluzie optică interesantă, în care privitorul nu-și poate da seama daca portretul este vizualizat din față sau din profil (conform teoriei cubieste din ambele). Cubismul
Artă modernă () [Corola-website/Science/331060_a_332389]
-
pe această temă: "Pictura nu a fost niciodată o oglindă a lumii exterioare, și totodată nu a fost niciodată asemenea fotografiei; a însemnat crearea unor semne, care au fost întotdeauna interpretate exclusiv de contemporani, bineînțeles grație unei educații anterioare. Dar cubiștii au creat fără îndoială semne noi și tocmai aceasta a constat multă vreme dificultatea descifrării tablourilor lor". După părearea lui Braque și a lui Picasso, vechea manieră de reprezentare a devenit anacronică deoarece a pierdut orice urmă de contact cu
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
noi modalități de reprezentare se naște în mod necesar și o nouă concepție asupra lumii. Nimic nu este așadar mai greu decât transpunerea ei în viață, astfel putându-se explica și violența scandalului și a polemicilor pe care operele pictorilor cubiști le stârnesc.Acești artiști sunt comparați cu "o bandă de răufăcători care se comportă în lumea artei ca niște huligani din viața de zi cu zi". Istoricii de artă disting trei faze ale cubismului: Prima fază, cunoscută sub numele de
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
dintr-o bandă care imită lemnul, realizând astfel primul său colaj ("collage"). Odată cu adoptarea tehnicii colajelor, pe care și Picasso va începe să o folosească, artiștii intră în ultima fază a cubismului - cea sintetică. Noua tehnică readuce culoarea în operele cubiștilor, permițând totodată restabilirea contactului cu realitatea grație asocierii unor motive care pot fi imediat recunoscute. Compozițiile perioadei sintetice sunt total eliberate de ceea ce mai rămăsese încă din iluzia planului profund din lucrările analitice - ceea ce este prezentat va apărea de acum
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
urmat cursurile Universității din Chicago ca student de antropologie, și a lucrat de asemenea ca reporter la City News Bureau of Chicago. Conform declarației lui Vonnegut în "Bagombo Snuff Box", universitatea i-a respins prima teză privind similaritățile dintre pictorii cubiști și liderii rebeliunilor amerindiene de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pretinzând că ar fi „neprofesională”. A părăsit Chicago pentru a lucra la relații publice în Schenectady, New York, pentru General Electric. Universitatea din Chicago avea să-i accepte mai târziu romanul
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
contemporanii săi nu au trecut indiferenți pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh și mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiștii și pictorii abstracți s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului. s-a născut la Paris pe 2 decembrie 1859, fiu al unui grefier pensionar. Este interesat de desen încă din copilărie, unchiul său - ei însuși pictor amator
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
lucrări post-impresioniste, cu un amestec de variate formule moderniste, si care a stârnit interesul multor persoane din lumea artei. Apoi timp de 10 ani nu a mai avut nicio expoziție personală, timp în care a devenit cu adevărat un pictor cubist. În 1924, la primul "Salon oficial" de după război a expus 2 lucrări importante, "Natură statică" și "Paznicii castelului", pentru care a primit și un premiu. Deși a studiat mult în Italia, cubismul sau este unul personal, înrudit mai degrabă cu
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
lucrări post-impresioniste,cu un amestec de variate formule moderniste,expoziție care a stârnit interesul multor persoane din lumea artei. Apoi timp de 10 ani nu a mai avut nicio expoziție personală ,timp în care a devenit cu adevărat un pictor CUBIST În 1924 la primul SALON OFICIAL de după război expune 2 lucrări importante ,NATURA STATICĂ și PAZNICII CASTELULUI,pentru care primește și un premiu. Deși a studiat mult în ITALIA,cubismul sau este unul personal,înrudit mai degrabă cu cel francez
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
în lume. Deoarece nu a ținut să facă parte dintr-un grup,ci a încercat să redea trăirile proprii interioare,nu s-a simțit obligat să respecte normele ideologice sau estetice ale acestei mișcări. Astfel, cu timpul, stilul său, inițial cubist, s-a dizolvat într-un amestec de suprarealism și expresionism, demonstrând interesul său din ultima parte a vieții pentru mister și lumea visului. Din anul 1935 se retrage la casa lui de la Cernica unde a scris nuvele suprarealiste. Cu această
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
dincolo de Atlantic, în Statele Unite ale Americii. În literatură (poezie), apar procedee analoage celor constructiviste la futuriști (F. T. Marinetti, Velimir Hlebnikov, Vladimir Maiakovski), la unii expresioniști (Franz Werfel, Johannes Becher, Gottfried Benn), la poeți francezi marcați de amiciția cu pictorii cubiști: Apollinaire, Max Jacob, Jean Cocteau. În România, ideile c. au fost propagate de revistele avangardei din deceniul al treilea, îndeosebi de „Contimporanul” (1922-1923, 1924-1932), „75 HP” (1924), „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1928) și, într-o oarecare măsură, de „unu” (1928, 1929-1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Apollinaire, extras din poezia sa „Vendémiaire”: „Și-am să mai beau Încă, de-mi va plăcea, universul”. Nu este de mirare că poetul care a spus acest lucru este tocmai Apollinaire, care era atât de apropiat de pictorii din curentul cubist, ai cărui primi reprezentanți au fost Picasso și Braque, artiști ce au descoperit În „artele negre” o altă libertate plastică și o formă pentru ei inedită de a trata formele și volumele. Ceea ce a condus În mod inevitabil ă căci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ce ar garanta vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele estetice ale micilor cuburi (de aici "cubiști"), ale liniilor curbe sau unghiulare, ale sferei, petelor de culoare etc. Muzicienii au preluat de la grupurile de oameni mai exotici ori din alte surse sonore. Mulți au ținut seama de procesele infrapsihice ale activităților oamenilor, cum sunt cele ce vin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pe care le-a prezidat din 1912 până la izbucnirea Războiului Civil, postură imortalizată de doi pictori membri ai grupului, José Gutiérrez Solana, în cunoscutul tablou de grup, „tenebrist”, intitulat La sagrada cripta de Pombo și Diego Rivera, în cunoscutul portret cubist, respins cu vehemență de un public derutat de îndrăzneața suprapunere de perspective, în vreme ce scriitorul l-a admirat fără rezerve, ca pe „un portret adevărat”, cel mai „extraordinar portret” al său. Noua artă, la care aderaseră atât pictorul mexican cât și
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
memorabile, dar ele relevau concepția grupului Leș Nabis despre funcția artelor vizuale. Lucrările sale întitulate "Théories" (1920 și 1922) au concentrat și definit scopul și realizările Leș Nabis, mult timp după ce aceștia fuseseră "lăsați în urmă" de pictorii fauviști și cubiști. Alți Nabis au fost Ker-Xavier Roussel, Paul Ranson și Félix Vallotton. Sculptorul Aristide Maillol a fost de asemenea asociat grupului pentru o anumită perioadă de timp. Diferitele stiluri de factură post-impresionistă pe care aceștia le-au îmbrățișat au arătat influență
Les Nabis () [Corola-website/Science/302464_a_303793]
-
și Tintoretto, care îi inspiră idea de a realiza o artă lipsită de intelectualism, orientată către originile sale primitive. În 1922, Giacometti se stabilește la Paris, unde urmează cursurile de sculptură ale lui Antoine Bourdelle, experimentând în acelați timp stilul cubist. Se apropie tot mai mult de curentele avangardiste și deschide un atelier împreună cu fratele său Diego, care-i va fi asistent până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1927 expune cu regularitate la "Salon des Tuileries" sculpturile sale suprarealiste, cum este
Alberto Giacometti () [Corola-website/Science/298033_a_299362]
-
curioși - să „recicleze” inteligent informația culeasă prin documentare. O altă echipă a imaginat un dialog temporal între un critic din posteritate și un trio desprins din însăși contemporaneitate mișcării avangardiste: o jumătate a clasei-scenă aparținea străzii în care un pictor cubist, un poet expresionist și un ziarist al curentului dadaist (și proiectul grupei a ocolit prezența unui arhitect constructivist, „răpit” de o altă echipă) s-au întâlnit în mod bizar, ajungând să își împărtășească unul altuia principiile fondatoare, să-și recunoască
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]