49 matches
-
călători cu o damă... te va recomanda ei... ve fi silit să stai acolo... o partidă de pichet... Lordul Palmerston se zice c-ar fi murit... (astea le zice deja în coridor ) SC[ENA VI] NIȚĂ (cam chirchilit) Hehehe! Va să zică cuconașul meu cel vechi îmblă c-o cucoană nouă prin țara neamțului... care va să zică că s-a-nsurat cucuonașul... S-a însurat, hehehe! Vezi d-ta drăcia dracului... Duducă tânără, bărbat în doi peri... (cîntă) Aolică, ce văzui Colo-n deal la Călmățui? Fată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i împace iar pe ei. [ANA] Vezi, măi badeo, cum se spune? [MUȚI] Ce mai treabă, a-nvățat-o pe de rost din fir în păr. [ANA] Tu nu știi să-nveți tot astfel?... Te oprește cineva? Dară nu vrea cuconașul, asta-i... Spune, fata mea. [BIBI] Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luară Pe Briseis să o aducă... dar Achil stătea afară, Lângă cort, și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a cărui fată nu ți-i indiferentă și de a cărui avere ești nebun... adică nu... a cărui avere nu ți-i indiferentă ș-a cărui duduc-o adorezi. VULTUREANU Așa-i. INTENT[ATIONEM] Ei, atunci mă duc să te anunț cuconașule pentru că stomahul meu e setos de adorațiunea unei fripturi. (vrea să iasă) VULTUREANU Stai, măi Pepeleo! încă nu știi toate. INTENT [ATIONEM] E! când mi-i foame nu mă calcă ispita curiozității... Nu sunt In tentationem. VULTUREANU Ascultă... Drăguța mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna cucoane Kostaki... D[om]nialui kukonu Grigorie Frige-Linte, stăpânul meu, apucat fiind de ducă-se pe pustii și având tremurături de mâni, mi-au poruncit să vă aduc spre cuvenita știință că cuconașul d[umi]sale cuconu Gogu Frige-Linte, făcând mare durere de inimă boierului s-au făcut un lucru rău și bate la tălpi averea părintească înhăitîndu-se cu niște pierdevară și niște jucători de cărți, ba încă face datorii. Așadar și prin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înhăitîndu-se cu niște pierdevară și niște jucători de cărți, ba încă face datorii. Așadar și prin urmare boierul, stăpînu-meu, mai sus numitul Grigorie Frige-Linte, cu frățească dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba-n furculiță, ochii negri și roșu la față. VULT[UREANU] Bine mă, aista-s
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Da' cine să fie altul? VULT[UREANU] Eu să fiu un lucru rău? INTENT [ATIONEM ] Daca poftești. Daca nu...? VULT[UREANU] Bine... Da acu stai, mi-ai făcut o plăcere, să-ți fac și eu una. (dictîndu-și singur și scriind) Cuconașul are o slugă care-i pune vârf la toate... cea mai netrebnică și mai de nimică haimana din câte s-a dat pe fața pământului... Acela-i în stare să te fure văzând cu ochii... un stâlp de cafenele și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a dat pe fața pământului... Acela-i în stare să te fure văzând cu ochii... un stâlp de cafenele și de crâșme și matca tuturor relelor. Boieriul zice să vă feriți de dânsul... Am încheiat, INTENT [ATIONEM] Adică știi ceva cuconașule... Drept vorbind... De lăudat nu ne laudăm... Chiar precum suntem... taman cap tăiet. VULT[UREANU] Taci obraznicule! INTENT[ATIONEM] Stt! uite-o femeie-n balcon. SCENA A II CEI DE MAI NAINTE. ANETTA. AN[ETTA] Slavă Domnului că s-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum? Tu ești măi ștrengariule? Da' ce cauți tu pe aici... De unde și până unde? INT [ENTATIONEM ] Ia vin oleacă jos... vei ști îndată. ANETTA Iaca vin. (intră-n casă) SCENA V CEI DE SUS: mai târziu ANETTA INT [ENTATIONEM ] Cuconașule! Bună zodie mai trebuie să ai... Toate-ți merg în plin. ANETTA (iese din casă) Iată-mă-s. Ce poftești? INTENT[ATIONEM] Erra! Aneta! D-apo-mi [vine] să te strâng de gât de dragă ce-mi ești. Doamne! tare-mi era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
au lăsat sume imense de bani. Putem spune cu certitudine că măcar o treime din dijma luată de la iobagi a acaparat-o proprietarul parizianului Château des Fleurs (ăsta om norocos!). Oricum ar fi, nepăsătorul P. l-a crescut princiar pe cuconașul luat de suflet, i-a angajat guvernanți și guvernante (neîndoielnic, foarte drăguțe), pe care, fiindcă veni vorba, le aducea chiar el de la Paris. Însă ultimul vlăstar al neamului boieresc respectiv era idiot. Guvernantele de la Château des Fleurs nu i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în jos. Nu îndrăznea să se uite la mine. Sta cu genele plecate și privea în pământ sfioasă, rumenită la obraji. Era o femeie tânără, voinică, curățel îmbrăcată. Ridică ochii spre mine și zise încet, cu frică parcă: —Sărut mâna, cuconașule... Ochii ei mari rămăseseră pironiți asupra mea. Nu spuneau nimic, nu voiau nimica ochii ei; se uitau cu curiozitate la mine. Erau doi ochi negri, umezi ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca niște ochi de juncă. Mă privea cu stăruință - și simții un fior fierbinte în lungul trupului. Încruntai sprâncenele mirat de această tresărire a ființei mele. —Vra să zică te-ai întors la bărbatu-tău, zisei eu cu liniște. Da, cuconașule... Nu puteam să trăiesc fără el... Iar își plecă pleoapele spre paserile care se apropiau din toate părțile, țintind-o când c-un ochi, când cu altul. Apoi văzând că nu mai spun nimic, mă privi iar lung. Caută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
domnu Anton. A fost cu boieru la târg înaintea ploilor, pentru niște târguieli de fierării... —Aber fost tocmai la Botoșani... mormăi Anton. — Da. Ș-acolo s-a uitat el, a ascultat, a fost pe la niște boieri... ș-a înțeles că cuconașu se însoară... Pe fața palidă a călugăriței, în ochii negri, tremura o umbră de neliniște și de ciudă. Și cu cine, mă rog? întrebă Isailă trăgându-și pe genunchi cojocul la care lucra. Este buier gros und bogat... gemu domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe Faliboga, îi zise cu glas tare: —Sandule, să trimeți un om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul. A! cuconiței nu-i prea place pe la noi... Da’ eu mă întorc cât de degrabă, cât de degrabă... — Apoi să vii sănătos, stăpâne... zise Faliboga. O mână mititică bătu-n geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe după Bobotează, încep a mă gândi la primăvară. Iarna trăim, da’ ne cam înădușim... Așa-i și Iana mea... zbiară după soare de primăvară, nu altceva!... Faliboga se îngrămădi mai bine lângă horn. Mihalache Prescurie zise: —La primăvară vine și cuconașu... odată cu cocoarele... Faliboga dădu din cap și oftă: — Oi, frumosu-i când se topesc omăturile și rămân lanurile verzi ca buraticul, și se suie ciocârlia la ceruri cântând... Curg din toate părțile pâraie... parcă-s de spumă... și miroase nu știu cum... dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei. ANA: Vezi, măi badeo, cum se spune? Limpede, frumos, cu șir. MUȚI: Ce mai treabă; a-nvățat-o pe de rost din păr în fir. ANA: Tu nu știi să-nveți tot astfel... Te oprește cineva! Dară nu vrea cuconașul, asta-i... Spune, fata mea. BIBI: Crainicii lui Agamemnon, ei asemeni se luară Pe Briseis s-o aducă... dar Achil stătea afară Lângă cort și să i-o ceară frică li-i și nu le vine. Ci Achil nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crezând că glumește, zâmbiră. Boierul continuă: ― De altfel, dumneaei trebuie să pice dintr-un moment într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-aveți poftă să ne vindeți nouă și d-aia ne trimiteți la cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-am spus eu oamenilor înainte de a porni încoace, dar n-au crezut. Acu, iată, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea numai 9 ani cînd a auzit că poetul a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
avea 85 de ani, cînd a murit, la 6 februarie 1965! Apoi e pus la rînd Dumitru Leancă, despre care scrie autorul: "M-am înțeles îndelung, în ciuda anilor săi grei, și care nu pregeta să-ți povestească întîmplări din copilăria cuconașului Mihăiță un băiet tare năzdrăvan cum spune el într-o frumoasă vorbire moldovenească care "hălăduia pi coclauri, prindea păsări și broaște, din iazul de lîngă sat, prevestea vremea, suna din bucium în pădure", "umbla cu șerchii în sîn, dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și Stamate. Mergînd astfel, numai pe drum, de acasă de la Cananău și pînă la vad sunt cam 3 km. De la vad, cale de vreo 6 km, urcă spre nord-est un drum șerpuit, pe sub deal, pînă în satul Sarafinești. Întîlnirile dintre cuconașul Grigore și Paraschiva Donțului au început la vad și prin lunca de alături. Fata nu s-a rușinat și nu s-a ferit. Nici după ce ea s-a măritat, tot nu s-a ferit. Cînd Iurașcu pleca de la Sarafinești pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
au ajuns pe Șoseaua Națională, ce duce la Botoșani. Le era greu și oamenilor, văzînd cum se zbate băiatul și cum țipă, cu lacrimi: "De ce nu mă lăsați să merg, unde știu eu?" Oamenii se rugau de el: "Hai, îndărăt, cuconașule, la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel". "La ce să mă dea la Cernăuți, că eu sunt învățat și fără Cernăuți" -le-a replicat băiatul. Acasă a fost ținut legat toată ziua. El spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
jucam mingea-țic. Tatăl reclamantului stătea în căsuța boierească Ichim; iar peste drum stătea boierul Eminovici. Bătrînul Lăzăreanu era paznicul acestei păduri. Între noi se amesteca adesea și juca cu plăcere mingea-țic Mihai Eminescu, sau, cum îi ziceam noi copiii satului: cuconașul Mihai. Reclamantul era de 5-6 ani pe vremea aceea, pe la anul 1883 sau 1884 și duduca Henrieta, sora lui Eminescu, venind să privească și ea hîrjoana noastră a tuturora, aducea de mînuță pe fiul paznicului, reclamantul de azi, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un consul au gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țeară e o comedie de cea mai pură metodă clasică, întemeiată pe o clară expoziție a caracterelor morale. Cuconașul e un nătâng impertinent, idol al mamei, cocoana o aristocrată bombastică, dascălul - exponent al simțului critic. Capitolul VIII PATRIOȚI ȘI UNIONIȘTI CEZAR BOLIAC Cezar Boliac (1813-1881) a fost o personalitate interesantă, pe nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul" fără prea multe fasoane. Experiența sordidă ("Da' iute ai mai fost, cuconașule!", atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile ale sufletului și mizeria trupului torturat de atracția sexuală. Așadar, fiind de natură inconștientă, obsesia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]