87 matches
-
la scara caselor de vălătuci. La ferestre fâlfâiră perdelele albe - parcă se desfăcură niște pleoape; ușa se deschise și călugărița se strecură în cerdac, subțirică, în cațaveica-i de vulpe, privind c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină la cuconița cea bălaie. Din toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî sprinten cuconu Jorj, cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zâmbindu-i dulce. Era într-adevăr foarte frumoasă și gingașă domnița lui Avrămeanu, și bordeienii o observau cu uimire, grăindu-și încet la ureche: „Vorbesc franțuzește...“ mormăi Faliboga, cătră Iana. Cred că nici vara nu-i mai frumos aici... ciripi cuconița iar, surâzând și întorcându-se ușurel în loc... — Pentru mine lanurile de grâu sunt tot ce poate fi mai frumos... zise Avrămeanu... Iaca și Faliboga, urmă el zărind pe vătaf. Ia vină-ncoace, Sandule... Faliboga se înfățișă, drept, și căută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
om cu sania până la comună, s-aducă de la crâșmă trei vedre de rachiu... Să dai cinstea asta la oameni... chiar în ia-sară... Da’ să fii cu luare-aminte... Am înțeles, cuconașule, răspunse Faliboga. Da’ când vă-ntoarceți? — Cine? întrebă boierul. A! cuconiței nu-i prea place pe la noi... Da’ eu mă întorc cât de degrabă, cât de degrabă... — Apoi să vii sănătos, stăpâne... zise Faliboga. O mână mititică bătu-n geam. Cuconu Jorj se întoarse râzând și intră în casă. Faliboga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se deschise mare, și boierii se arătară în blănile lor. Primarul se mișcă spre scări. Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i. Ea îl privea cu ochișorii scânteietori și cu botișorul rumăn zâmbind. —Vreme splendidă, ciripi ea dulce, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo? Ca să le fie mai bine!... Așa aș fugi și eu de iarnă, dac-aș putea... Da’ la urma urmei de ce să fug? acu m-am deprins cu dânsa... Eu cred, zise Niță, că boierul s-a dus numai pentru cuconița lui... Era subțirică și albă... eu n-am mai văzut așa fetiță... Ea l-a dus pe boier. N-ai văzut cum se uita la dânsa? ca la un odor! - Acu or fi grăind și ei, ș-or fi petrecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și când au prins a veni rândunelele, și când au prins a înflori florile câmpului, m-am ridicat de pe boală... Și după aceea, când s-a întors boierul, ne-am rugat și eu și Marghiolița, să ne cunune el cu cuconița lui.. Apoi ca să ne cunune, a trebuit să ne ducem noi la târg la Ieș. Cuconița nu voia să mai vie în pustietatea noastră, dar de cununat a spus că ne cunună pentru credința mea... când erau ei în petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am ridicat de pe boală... Și după aceea, când s-a întors boierul, ne-am rugat și eu și Marghiolița, să ne cunune el cu cuconița lui.. Apoi ca să ne cunune, a trebuit să ne ducem noi la târg la Ieș. Cuconița nu voia să mai vie în pustietatea noastră, dar de cununat a spus că ne cunună pentru credința mea... când erau ei în petrecere la Marea cea caldă... Ș-apoi atunci am umblat noi o bucată de țară ș-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ne silim și noi a ieși din bordei... Și ne-am durat cu vremea casă - ș-au făcut pe urmă și alții ca noi... Da’ boierul nostru, saracu, nu s-a mai întors după o vreme aicea. A făcut gustul cuconiței ș-a luat moșie în alte părți. Iar pământurile acestea au ajuns pe alte mâni. S-au mai împărțit, le-au purtat feluriți oameni, au mai dobândit și oamenii noștri câte ceva - și mulți din bordeienii vechi s-au așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fără număr ― și Crăcăneî o poftise pe maică-sa la ora de dirigenție, ca să stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut apelul și-și mângâia gușa, când se deschise ușa și intră o cuconiță tare nostimă, elegantă și parfumată. Ne-am ridicat respectuoși și admirativi în picioare. Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Despre Poussin, Tizian, ceilalți, toți ceilalți, era, spune, era? — Nu știu, lasă-mă în pace! Am plecat, gata, am plecat. Ești într-o zi proastă, Tolea. Prost gust, Tolea, prost gust, crede-mă. — Te cred, nici o grijă. Bun-gust au toate cuconițele, toate sclifositele. Bibicu’ era în stare să abordeze orice subiect, asta vreau să spun. Tata a primit în seara aceea o scrisoare. Știi la ce seară mă refer. I-ai cunoscut bine pe ai mei. Pe cine iubea cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
păcălim un țăran tras de o gloabă pistruiată. Ne-am aruncat gențile peste pieile de oaie pe care nu reușise să le vândă și ne-am aburcat: eu în spate, ea în față, pe capră, lângă „vizitiu”: veniți lângă mine, cuconiță, iar neica să se întindă în spate, pe pielicele, că pare cam risipit. M-am întins pe pieile de oaie neargăsite și am privit cerul. Ciudat, aici soarele nu mai purta masca tip capac-de-canal. Pe deasupra mea treceau în zbor razant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cumpărătorii pe moșia nevestei tale și tu parcă habar n-ai avea!... Cu toate astea trebuie să fie ceva, că oamenii n-au înnebunit din senin. ― Chiar așa e, cucoane, se amestecă iar Buruiană. Se zice, adică zic oamenii, că cuconița însăși ar fi spus grecului că nu-i mai prelungește arenda, măcar de i-ar da oricât, și îndoit decât îi dă azi, pentru că dumneaei vrea negreșit să vânză și să scape de tot balamucul cu arenda, și cu oamenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-i mâna dreaptă a grecului de la Gliganu. Ai înțeles, moșule? Ei, și grecul i-a spus lui Chirilă, uite așa cum îți spun eu dumitale: la anul schimbăm învoielile, că până atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu, am să cumpăr eu moșia cuconiței pe seama mea! Uite așa i-a spus grecul lui Chirilă... Dar tălică, moș Lupule, trebuie să ții minte, că ești mai mare ca noi și erai bărbat pe vremea aceea: n-a umblat vorba tot așa și când a vândut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel! făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l curând pe bătrânul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, încurajat, interveni simplu: ― Așa-i, boierule! Vorbă multă-i sărăcie... Vrem să cumpărăm noi moșia cuconiței ca s-o muncim fiecare cât ne-o veni partea. Și venirăm la dumneavoastră să ne rugăm să ne ajutați și să vă fie milă de... ― Că doar dumneavoastră sunteți părintele nostru! făcu Matei Dulmanul liniștit, parc-ar fi avut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
într-altul. Așa ne-a anunțat încă de aseară, prin telegraf, că sosește azi cu automobilul. Chiar o așteptăm. Lupu Chirițoiu bolborosi trist: ― Se vede, cuconașule, că n-aveți poftă să ne vindeți nouă și d-aia ne trimiteți la cuconița, care nici nu ne cunoaște, nici n-o cunoaștem... Le-am spus eu oamenilor înainte de a porni încoace, dar n-au crezut. Acu, iată, să bage la cap! Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. Zise răstit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vând eu o moșie care nu-i a mea? Luca sări îndată împăciuitor și cu glas supus: ― Acu nu vă mai supărați, conașule, și iertați-ne, că noi suntem proști și nu știm bine rânduielile. Ne-om duce și la cuconița când va aduce-o Dumnezeu și om stărui și ne-om ruga, c-ar fi păcat să ne ia alții pământurile pe care le muncim tot noi din moși-strămoși. Că suntem nevoiași de te miri cum mai răsuflăm dacă n-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori Cârciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că se afla de față și arendașul. Într-un târziu, Luca Talabă, biruindu-și sfiala, vorbi uitîndu-se drept în ochii Nadinei: ― D-apoi, coniță, să nu vă supărați că am cutezat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ocărăște când o luăm mai de scurt. Apoi dacă stăm și nu ne mișcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie, că sărăcia are să ne mănânce capul! Petre socoti trebuincios să comunice o lămurire care complica lucrurile, anume că cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
are să ne mănânce capul! Petre socoti trebuincios să comunice o lămurire care complica lucrurile, anume că cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre plecă cu fratele învățătorului și cu câțiva bătrâni. Ardea să aducă iar vorba de conul Grigoriță, ca să spuie oamenilor cât s-a purtat de frumos cu dânsul și cum deunăzi, când s-a întors de la Costești de dusese pe cuconița la gară, după ce l-a ascultat din fir în păr, a chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său și să-i plătească numaidecât prețul unei perechi de boi, nu numai a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de foame! Văzând că n-o scoate la capăt, primarul Pravilă mai făcu vreo două glume și apoi o șterse la cancelarie. Pe la amiază pică însă Matei Dulmanu de la Lespezi cu știrea aflată de la argații conacului că azi are să sosească cuconița de la București cu automobilul, că a și făcut foc în toate odăile și curățenie... Între țărani se începu o fierbere, ca și când intră dihorul între găini. Glasuri felurite porniră și se încrucișară în mulțimea răscolită: ― Da de ce mai vine?... Ori tot
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
graba asta să lichideze moșia?... Nu știu, am impresia că un demon a ispitit-o, altfel nu se poate înțelege. Îl luară pe Titu cu dânșii, îl opriră la masă și toată seara vorbiră despre Nadina. Țăranii vorbeau tocmai despre cuconița, care adineaori trecuse cu automobilul spre conacul boierului Miron, când copilul lui Pavel Tunsu se apropie văitîndu-se ca din gură de șarpe: ― Aoleu, că mi-a smuls urechea!... Aoleu, că m-a omorît! Vasile Zidaru, aflîndu-se mai la margine, îl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clipă examinând pe Nadina, parcă de-abia acuma ar fi văzut-o mai bine. Murmură în sine cu o ridicare de umeri: ― Cucoană, necucoană... Apoi adăugă cu un glas care se silea să fie poruncitor: ― Dacă ți-e dragă viața, cuconiță, să fugi!... Ai auzit ? Să fugi îndată, altfel... Nadina se uită la dânsul, ca și când n-ar fi înțeles, fiindcă, apărîndu-și trupul, a uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori, luîndu-i cu aceeași întrebare: ― Ei, ce ispravă au mai făcut oamenii noștri? Bumbu i-a ascuns numai uciderea Nadinei, de teamă să nu se încăpățîneze și să plece la Lespezi să se convingă. Când l-a întrebat de soarta cuconiței, a răspuns că n-a auzit nimic, dar probabil că nu mai este în sat. Iuga a exclamat bucuros: ― Evident. Nici n-avea ce să caute ea aici acuma. Bine c-a avut automobilul, să o poată șterge la timp
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]