134 matches
-
fost inaugurat în 14 decembrie 1947 cu ocazia meciului contra echipei portugheze Os Belenenses câștigat de Real. Stadionul avea să-și schimbe numele în Santiago Bernabeu. Stadionul avea să fie mărit cu un al 31-lea amfiteatru numit „gallinero” la cucurigu iar acum are o capacitate de 74309 locuri și este situat pe Cancha Espina. Pe viitor se dorește construirea unui stadion la aproximativ 5 kilometri de Bernabeu și a unei baze sportive ce se va întinde pe 1200000 metri pătrați
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ole_.html [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
în mașină și mă aștepta de fiecare dată. Tăcut, singur și discret, el nu crâcnea și din „domnișorule Eduard” nu mă mai scotea. Uneori, ca să-mi bat joc de el, îi spuneam: - Vasea, ia stai tu în cap și cântă „cucurigu”! Și el se așeza în cap și cânta precum cocoșul. Altădată, tata uita că Vasea are și el o casă undeva și că trebuie să mai ajungă și pe acolo. Muncea mai bine șaisprezece ore pe zi, de dimineață de la
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 by http://confluente.ro/Viata_ca_un_joc_cristea_aurora_1363446899.html [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 by http://confluente.ro/Printesa_si_patefonul_ion_ionescu_bucovu_1345109174.html [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
său IQ, coeficient de inteligență foarte greu sau imposibil de aflat pe astă scară dobrogeană. Ostenit de revelație, dar și satisfăcut până la os, își face semnul crucii, își freacă mâinile și începe să adoarmă buștean!... Sigur că da!... Dimineața, alde cucurigu-l conduc până la ieșirea din sat. Se grăbește. Trebuie să termine de tăiat via. Doar n-o să-l apuce Sfintele Paști cu foarfecul pe deal. Și are de înfipt și haragii. Și nici măcar nu-s pregătiți. N-are de unde să
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) by http://balabanesti.net/2014/03/15/un-om-si-un-magar-de-buna-voie-la-vie-iiiiii/ [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
să-l ajute cumva. Dar cum? Preferă să se sacrifice el. Și tot gândindu-se, îi încolți o idee. Se retrase în fundul grădinii și se apucă să învețe să cânte cocoșește, până reuși. La fiecare miez de noapte, rostogolea un „cucurigu” de trezea cocoșul din somn, care mai cânta și el de câteva ori, apoi îi mulțumea. Când cocoșul nu putea scoate niciun sunet din cauza răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții se deschise
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1459153401.html [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când ciresu-i copt și triumfă roșul Umblă-n bătătură înfoiat cocoșul, Vulturul îi spune ce-a văzut în lume Că e viață asta, tainică minune! Nu pricepe însă mai nimic cocoșul... Cântă cucurigu e îmbrăcat în roșu, Creasta-i într-o parte și e mândru foc Are tot ce vrea și-n ogradă-i loc! Calcă tot mai țanțos... cu două surate N-au fost luate-n seamă și sunt supărate. - Ce înseamnă
VULTURUL ȘI COCOȘUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1435081278.html [Corola-blog/BlogPost/353253_a_354582]
-
mică gospodărie după puterile lor. În spatele casei aveau o grădină pentru legume și zarzavaturi, iar pe lateral un coteț pentru păsări precum gâște, rațe și găini. Bineînțeles că nu lipsea pintenatul care în fiercare dimineață le anunața sosirea zorilor cu cucurigul său deșteptător. Undeva, într-un țarc, aveau câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
Simona Tache Oare și sună oul ăsta minune? Sau se urcă direct pe gard și strigă “Cucurigu”, semn că are înăuntru un viitor cocoșel cu ceas?
Cine-a fost mai întâi? Oul cu ceas sau găina cu pendul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19592_a_20917]
-
a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb). În română este cazul lui "tic-tac" devenit substantiv ("tic-tacul ceasornicului"), sau al lui "pitpalac" care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este "cocorico" „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural "des cocoricos" (literal „cucuriguuri”). Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: "poc" > "a pocni", "vâj" > "a vâjâi", "splash" > "splashy" „noroios”, "splasher" „apărătoare de noroi” (la bicicletă). O categorie aparte
Onomatopee () [Corola-website/Science/316388_a_317717]
-
din nou, din apă viermănoasă și din duh rapid. Trecem apoi, oarecum liniștiți, oarecum ușurați hoțul care nu-i prins în fapt e om cinstit la patul unuia din preoții greco-catolici: e lîngă tinetă și balie (am coborît cu toții de la cucurigu), și acolo recit crezul (ortodox), după cum fusese stabilit. Reînnoiesc făgăduința de a nu uita că am fost botezat sub pecetea ecumenismului. Gata. Botezul, în asemenea împrejurări, e perfect valabil și fără de cufundare și fără de mirungere. Dacă voi ajunge să scap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mă feresc de el, și o crezut că cine știe cine e și vre’ să m-atace. Dar după ce ne-am dat de colț și ne-am sărutat și-o dat seama că suntem rude și-o strigat ăla de la sus din cucurigu, că era pază În patru colțuri ale Închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: „Taci, taci că-i bine!”. Atunci ele și-o dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te ținea „pe cracă”... Și ce să facem și noi? Atunci țineam prelegerile... Pe câte niveluri erau „crăcile”? Craca avea trei nivele. Eu am nimerit În pat cu unu’, Korpas, frontierist, care a venit din Germania Occidentală. Stăteam sus la cucurigu’ și, cum era făcut tavanul din balegă de cal cu pământ, crescuseră niște ciuperci, pălăria-șarpelui, și se Întorseseră În sus, așa ca niște candelabre. Îi ziceam când ne Întorceam și când ne culcam: „Băi, să nu lovim ciupercile ăstea”... Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
universurilor închise și deschise. Soarele și lumina din el vin peste mine în zori și invidiez natura sublimă a cocoșilor din Stockholm, cei din libertate, care încep să salute soarele înaintea tuturor, cu acel strigăt de bucurie cifrat într-un „cucurigu” spărgând cristalele nevăzute din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
haina și am întins-o peste amândoi ca să țină mai bine căldura înăuntru, și chiar și așa am continuat să tremurăm. Familia unui frânar care locuia în apropiere avea un cocoș, și acesta a avut instinctul sau vitejia sa strige cucurigu în umezeala și cenușa curții din spate. Acest semnal matinal ne-a fost îndeajuns, așa că am ieșit afară din vagon. Se luminase oare de ziuă? Din cer se scutura apă peste noi, iar norii erau ușori precum fumul; aveau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
viță nobilă și Moțatu’ ăsta care mi-a scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu un cucurigu lung și „armonios”?!) Ce să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o foame de lup, nu vreau s-o supăr pe Raluca. Când eram
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
de dragul glumei multe din ele penibile, ce se spun între bărbați la o bere proastă și o farfurie cu mici abia rumeniți, mirosind a carne de oaie -; zîmbeam pentru că-mi revenea în minte imaginea cocoșului urcat pe gard să strige cucurigu, umflîndu-se în pene sub privirile tuturor găinilor. Tot în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt... Cumpărături... A s-a auzit reacția tînărului de pe canapeaua din față, ca un fel de dezumflare totală, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se, cu picioarele amorțite de oboseală. Apoi el îi spuse că aveau de străbătut un coridor lung; o porni în urma lui, pipăind zidurile cu mâinile, mergând la nesfârșit pe culoarul care cotea, ducând iar spre fațadă, către chei. Sus, la cucurigu, mai era o scară, dar fără balustradă; niște trepte de lemn care trozneau și se clătinau, înalte ca fușteii grosolani ai unei scări de moară. Sus, palierul era atât de mic, încât se ciocni de pictor, care își căuta cheia
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Virgil Gheorghiu, care ține o vreme și cronica literară, și D. Murărașu. Sporadic semnează Nichifor Crainic (Fondul muncii), C. Barcaroiu, N. Crevedia (proza Din pățaniile lui Vasile Tăgârțan). Pentru scurt timp gazeta dispune de o pagină de satiră și umor, „Cucurigu”, redactată de Ion Manu. R. se ocupă și de popularizarea operei lui D’Annunzio sau a pictorului Löwendal, dar, în general, partea politică, de orientare naționalistă, o copleșește pe cea literar-artistică. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289138_a_290467]
-
fapt urcare spre rădăcina Copacului plutitor, element de pământ. Dualitatea aztecă pământ-cer trece adeseori prin elementul apă, ca și cea a relației celtice apă-foc, apa în care se stingeau tăciunii de la sacrificii era magică și îndepărta vrăjile rele. Fiat Lux, cucurigul strigat împlinește brațele crucii, fiind aerul, al patrulea element în centrul cărora chintesența e trandafirul, rosa. În multe poeme căruța plină de lume, de lume selectă, creatoare, de nebuni, trece în spirală să surprindă poarta, porul spre fântână, ca Iona
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ani de domnie am ridicat numeroase ctitorii. După fiecare bătălie am ridicat câte una. Putna, Voroneț, Dobrovăț, , Hotin, Soroca, Chilia, Căpriana. Mânăstiri și biserici de care s-a îngrijit și fiul meu iubit Petru. Petru Rareș voievod. Se auzi cucurigul cocoșilor. Holograma nălucăi se topi în lumină. Undeva în noapte cânta nestingherită buha. Câinii lătrau, schelălăind a primejdie și teamă. Nălucirile nopții au trecut ca un fior. MOROIUL Din motive strict personale, familia Scărlătescu își schimbase domiciliul, în alt imobil
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
zece tătari urâți și fioroși cu iataganele în mână. Roman puse mâna pe paloș și începu să hăcuiască în ei, dar fără spor, tăia aerul, tătarii rămâneau întregi, fără să se sinchisească prea mult, își agitau în continuare iataganele. La cucurigul cocoșilor, nălucile au dispărut. -Domne, dar ăștia-s strigoi-spuse Domna Anastasia. -Voi întări gărzile-decise Roman. -Tată, n-ar fi mai bine să-i alungăm cu usturoi-sugeră prințul Bogdan. -Da. Să-i afumăm și cu tămâie, -adăugă coconul Alexandru. -Să-l chemăm
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
1980; Durata, București, 1982; Semn pe clipă, București, 1987; Pauza dintre crime, București, 1990; Interior, București, 1991; Umbre pe faleză, Galați, 1991; Nemărginire, Ploiești, 1992; Labirintul alb, Ploiești, 1992; Agonia Templului, Ploiești, 1993; Culorile sparte, Ploiești, 1993; Mac, Ham și Cucurigu, București, 1993; Poeme fără timp, Pitești, 1994; Roata durerii, Ploiești, 1995; Borne, Ploiești, 1996; Sintonia, Brașov,1996; Fumul, Brașov,1997; Convoiul, Brașov,1997; L’Ombre parlante, tr. Constantin Frosin, Ploiești,1997; Destinul umbrei, Brașov, 1998; Esteu, Brașov, 1998; Deasupra tainei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
semnificat și semnificant, astfel încît aceste cuvinte par să reproducă realitatea. Această asemănare nu înseamnă totuși o reproducere ca atare a realității cu mijloacele limbii, căci vorbitorii fiecărei limbi redau în maniere proprii aceeași realitate, cîntecul cocoșului, de exemplu, devenind cucurigu, în română, quiquiriquí, în spaniolă, cocorico, în franceză, cock-a-doodle do, în engleză etc. Prin urmare, semnificantul este întotdeauna modelat de sistemul lingvistic căruia îi aparține și, în mod deosebit, de organizarea sistemului fonologic. Pornind de la faptul că organele fonatoare sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
șoricel, cel mai mititel, București, 1976; Oac, o broscuță dintr-un lac, București, 1976; Cip, o păsărică fără frică, București, 1978; Trenul alfabetului, București, 1979; Ținte cu învățăminte. Epigrame și catrene școlare (în colaborare cu Giuseppe Navarra), București, 1979; De la cucurigu la tic-tac, București, 1981; Desenăm, zugrăvim, învățăm ca să muncim (în colaborare cu Stela Crețu), Iași, 1982; Pauze cu aplauze, cu ilustrații de Matty, București, 1982; Dialog fără catalog, București, 1985; Umor pe ogor (în colaborare cu D. C. Mazilu), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290706_a_292035]
-
mă feresc de el, și o crezut că cine știe cine e și vre’ să m-atace. Dar după ce ne-am dat de colț și ne-am sărutat și-o dat seama că suntem rude, și-o strigat ăla de la sus din cucurigu, că era pază în patru colțuri ale închisorii, că sergentul o vrut să fluiere, și ăla de sus o zis: Taci, taci că-i bine! Atunci ele și-o’ dat seama că-s eu și-apoi o și fugit cumnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]