130 matches
-
a strâns-o în ea și apoi în brațe. <Te implor, fată, să taci!>- striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: <Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...> Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
nu face nimic spre a ne verticaliza. Cel puțin câte puțin cu puținul. O dată și o dată tot va trebui să începem deoarece omul este ființa bipedă care „se ține”, cică, vertical. De ce Moldo-vlahul „trebuie” să se țină cocoșat? A cânta „cucurigu” la școală este inutil. Elevul a ieșit de mult din pat, și mai doarme cel mult „politic”. Îl aduce însă la realitate clopoțelul care vestește începutul chinurilor școlare. Ar fi multe de spus în ceea ce privește această „deșteptare” așteptată de la copii. Voi
IMNUL ŞI CULORILE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371007_a_372336]
-
alături de bunăcredința șefilor, un învățământ bazat pe adevăr istoric nedeformat de „comunism”, o sănătate bazată pe muncă și sport mai mult decât pe medicamente pentru care nu sunt bani, ar contribui la „iubirea de țară” mult mai mult decât orice „cucurigu” impus elevilor și profesorilor. Luați aminte! Culori politice Partidele politice care-și dispută puterea și-au ales câte o culoare mai mult sau mai puțin semnificativă. În nostalgia lor, nedeclarată, partidele de stânga se cred reprezentate de culoarea roșie. Chiar
IMNUL ŞI CULORILE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371007_a_372336]
-
1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când ciresu-i copt și triumfă roșul Umblă-n bătătură înfoiat cocoșul, Vulturul îi spune ce-a văzut în lume Că e viață asta, tainică minune! Nu pricepe însă mai nimic cocoșul... Cântă cucurigu e îmbrăcat în roșu, Creasta-i într-o parte și e mândru foc Are tot ce vrea și-n ogradă-i loc! Calcă tot mai țanțos... cu două surate N-au fost luate-n seamă și sunt supărate. - Ce înseamnă
VULTURUL ȘI COCOȘUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353253_a_354582]
-
aripi și, bineînțeles, fiecare lider dădea cu maca-maca să-și câștige ciolanul de tătâțe. M-a uimit că și în găștile gâștelor și ale bibilicilor se găseau găinari de toate soiurile și de toată soia. La fel, mi-a sunat cucurigul în cap, când am constatat că destui cocoși, rățoi, gâscani, câțoi, bibiloi rămâneau, în relațiile cu partenerele lor, ca și oamenii, fazani. Dar cel mai mult m-a frapat că toate cotețele beneficiau de autonomie locală, de steag , stemă și
ZBOR LA SOL de JANET NICĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357204_a_358533]
-
său IQ, coeficient de inteligență foarte greu sau imposibil de aflat pe astă scară dobrogeană. Ostenit de revelație, dar și satisfăcut până la os, își face semnul crucii, își freacă mâinile și începe să adoarmă buștean!... Sigur că da!... Dimineața, alde cucurigu-l conduc până la ieșirea din sat. Se grăbește. Trebuie să termine de tăiat via. Doar n-o să-l apuce Sfintele Paști cu foarfecul pe deal. Și are de înfipt și haragii. Și nici măcar nu-s pregătiți. N-are de unde să
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/339988_a_341317]
-
Cocoșul s-a oprit la poartă, Cu coada fâlfâind în vânt, Cu pintenii scurmând pământ Și creasta dusă pe o parte; Priviri pe uliță împarte La tot ce mișcă-n sus și-n jos. Bătând din aripi furtunos, Lansează-un cucurigu, tare, Un cântec de intimidare Pentru cocoșii din vecini, Însă plăcut pentru găini; El bagă-o spaimă foarte mare Și-n păsările zburătoare! Când vede însă micii pui Venind cu cloșca-n puf gălbui, Făcând așa o hărmălaie, În pieptul
COCOŞUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340109_a_341438]
-
mică gospodărie după puterile lor. În spatele casei aveau o grădină pentru legume și zarzavaturi, iar pe lateral un coteț pentru păsări precum gâște, rațe și găini. Bineînțeles că nu lipsea pintenatul care în fiercare dimineață le anunața sosirea zorilor cu cucurigul său deșteptător. Undeva, într-un țarc, aveau câteva oițe și din lâna lor bătrânica începu să toarcă. Deși vederea îi slăbise din cauza vârstei înaintate, când lua furca în brațe aceasta parcă devenea fermecată, așa de subțire și frumos ieșea firul
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
începutul spectacolului. Spectatorul prinde cu îndemânare aparatul de fotografiat din aer și începe să facă fotografii asasinului. Rând pe rând, ca într-o transă sublimă, din stalul din față, din balcoanele laterale, din mijlocul sălii de spectacol și chiar de la „cucurigu”, alți spectatori își scot cu gesturi lente, ca într-o filmare cu încetinitorul, telefoanele mobile, sau aparate de fotografiat și încep să fotografieze scena de luptă, ca într-o judecată post factum a istoriei pentru ca, în final, cei doi protagoniști
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
Cum eu sunt mare amatoare de operă,-ca și tatăl meu ,care m-a dus prima dată să văd " Don Pasquale" de Donizetti , din fotoliu de orchestră, la vârsta de 4 ani,după ce în tinerețe îi ducea la operă " la cucurigu" pe frații și surorile lui,- am horarât să-i fac lui Idan cunoștință cu acest gen muzical , la 6 ani și jumătate, exact după ce am aflat ca Opera cea veche din Țel Aviv stă să se închidă. M-am grăbit
DIN AMINTIRILE ALMEI (3) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378622_a_379951]
-
ai vrea să mă ajuți să-mi dau pe fese cu niște cremă? Nu-ți fie teamă de Dori, nu mă va trăda. El e prietenul meu credincios. Pentru mine e ca un cățeluș. Ne anunță dacă e vreun pericol. Cucurigu în loc de lătrat. -Vreau, cum să nu vreau, dar ar fi trei baiuri. Primaș dată, mă tem de Șefu`. M-ar omorî. Apoi, n-aș vrea să păcătuiesc... Ar trebui iar să mă spovedesc. Da´dacă avem vreun accident și mor
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
a strâns-o în ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
să-l ajute cumva. Dar cum? Preferă să se sacrifice el. Și tot gândindu-se, îi încolți o idee. Se retrase în fundul grădinii și se apucă să învețe să cânte cocoșește, până reuși. La fiecare miez de noapte, rostogolea un „cucurigu” de trezea cocoșul din somn, care mai cânta și el de câteva ori, apoi îi mulțumea. Când cocoșul nu putea scoate niciun sunet din cauza răgușelii, atunci cânta în locul lui curcanul. În zorii ajunului de Paște, când ușa poieții se deschise
COCOȘUL ȘI CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371990_a_373319]
-
în mașină și mă aștepta de fiecare dată. Tăcut, singur și discret, el nu crâcnea și din „domnișorule Eduard” nu mă mai scotea. Uneori, ca să-mi bat joc de el, îi spuneam: - Vasea, ia stai tu în cap și cântă „cucurigu”! Și el se așeza în cap și cânta precum cocoșul. Altădată, tata uita că Vasea are și el o casă undeva și că trebuie să mai ajungă și pe acolo. Muncea mai bine șaisprezece ore pe zi, de dimineață de la
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată și strunește-ți armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnați din el pentru neamul împărăției mele!... Leagă-l de stejarul ăla! Dacă nenorocitul pintenat dă „cucurigu” în sat, se duce vraja și-i vai și amar de neamul tău. Ștefan se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
ales după ce a fost adus la Ștei pe post de consilier de Puiu Mănescu. Acum era însoțit de soția sa Lelia, fosta campioană națională la scrimă, colegă de facultate și bună prietenă, cu care făceam parte din grupul vesel de la cucurigu, din amfiteatrul facultății. Împreună cu profesorul universitar Mihailovici, adus consilier tot de Puiu Mănescu, familia Facsko a încercat să ne corupă să jucăm bridge. Încercarea a eșuat, eu fiind adeptul șahului și al pokerului. Mi-aduc aminte de încântarea cu care
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
Acasa > Literatura > Copii > DOVLEACUL AROGANT Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
comoara mea,Să aibă hoții ce fura!“.Morala:... XXIX. DOVLEACUL AROGANT, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
îngâmfat, Privea mândru c-a urcat Mult mai sus decât era Via, ce-l compătimea: Se gândea la el, ce-o face ... Citește mai mult Iată cum s-a întâmplat,Când dovleacul cel umflatA dorit și el să fieSus la cucurigu-n vie!Vița fost-a învățată,Ea să fie cățăratăPe aracii ce-i puneaStăpânul, când o-ngrijea.Iar dovleacul, cum se știe,Pe jos e normal să fie,Însă-acesta s-a fălit,Sus de tot el s-a suit.Supărat
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
genul lui muzical favorit,la care în tinerețe ,îi lua pe frații și mai ales pe surorile lui,în perioada cînd erau cu toții săraci și nu puteau să-și permită locuri decît la" galerie", sau mai bine zis, sus "la cucurigu".Pe mine, în schimb, mă lua la locurile scumpe, în fotoliu de orchestra-din fericire,era deja altă epoca și tata cistiga bine! El mă consolă de fiecare dată cînd plângeam pentruca murea ba Gilda, ba Violetta,ba Turiddu , și-mi
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
vă dorește inimioara, pițigăie drăcușorul. - Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând. - Să nu zici că dracii nu-s distractivi! - râse cel în vârstă. Dar gata cu sporovăiala că se face ziuă și mă prinde pe coclauri „cucurigu” blestematului de cocoș! Bărbatul își sărută soția pe frunte și strângând-o cu putere în brațe o încurajează: - Să fii tare de înger că sfrijitul ăsta nu-ți face nici un rău! - Să ai grijă de tine, dragule! Pătru încălecă armăsarul
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
de îndeplinit o misiune importantă. Dar ridică-te odată și strunește-ți armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnați din el pentru neamul împărăției mele!... Leagă-l de stejarul ăla! Dacă nenorocitul pintenat dă „cucurigu” în sat, se duce vraja și-i vai și amar de neamul tău. Valdescu se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
fost inaugurat în 14 decembrie 1947 cu ocazia meciului contra echipei portugheze Os Belenenses câștigat de Real. Stadionul avea să-și schimbe numele în Santiago Bernabeu. Stadionul avea să fie mărit cu un al 31-lea amfiteatru numit „gallinero” la cucurigu iar acum are o capacitate de 74309 locuri și este situat pe Cancha Espina. Pe viitor se dorește construirea unui stadion la aproximativ 5 kilometri de Bernabeu și a unei baze sportive ce se va întinde pe 1200000 metri pătrați
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
de la raționamentul: așa cum e pictura poetului Mărinică, tot așa e și poezia pictorului Sorescu. Îl aud, într-o dimineață, la radio, divulgîndu-ne tainele picturii sale, care aprofundează acum tema, neliniștitoare prin metafizica ei abisală: cocoșul. Ce mai! Cam ăsta e cucurigul picturii lui Mărinică. Sinaia. Într-un cotlon al marii peluze a Peleșului, în calea cohortelor de vizitatori, un ghitarist și bascul lui pentru bani. Rămîn un timp lîngă băiatul delicat, care, într-o scurtă pauză, îmi mărturisește că tînjește după
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1980; Durata, București, 1982; Semn pe clipă, București, 1987; Pauza dintre crime, București, 1990; Interior, București, 1991; Umbre pe faleză, Galați, 1991; Nemărginire, Ploiești, 1992; Labirintul alb, Ploiești, 1992; Agonia Templului, Ploiești, 1993; Culorile sparte, Ploiești, 1993; Mac, Ham și Cucurigu, București, 1993; Poeme fără timp, Pitești, 1994; Roata durerii, Ploiești, 1995; Borne, Ploiești, 1996; Sintonia, Brașov,1996; Fumul, Brașov,1997; Convoiul, Brașov,1997; L’Ombre parlante, tr. Constantin Frosin, Ploiești,1997; Destinul umbrei, Brașov, 1998; Esteu, Brașov, 1998; Deasupra tainei
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]