8,982 matches
-
mai e în trend de ceva vreme. Fixația ta pt Crăciun își schimbă cam des compozitia.Mai întîi ne-ai demonstrat că,în nimicnicia lui bulimico-insidioasa,Crăciunul e lamentabil,detestabil,abominabil(remember “Crăciun sincer”).Cînd,însă,spiritul sărbătorii,subversiv precum cuiul lui Pepelea,ți-a produs o mică escoriatie pe conștiința,ți-ai “dus” repede nihilismul la eufemizat.Asa că îți bricolezi un mic alter ego(cinicul)pe care vrei,pasămite,să-l “integrezi”, reconciliindu-l cu euforia “bolinda”a “sarbator-etzilor
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
fie tăiat imediat celui care nu respectă timpul alocat sau nu se încadrează în tematica emisiunii. Vadim Tudor vroia, de fapt, să profite de microfon pentru a aduce acuzații grave (însă gratuite, ca întotdeauna, nedemonstrate, mizând pe circ!) te miri cui. Tactică prea bine știuta. O simplă întrebare (ce dovezi aveți, l-ar fi pus în situația penibilă de a da din colț în colț, cu păreri fantasmagorice). De fapt, după părerea mea, asistăm la o încălcare gravă a deonotologiei jurnalistului
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
1948, lecțiile de deschidere deveneau tot mai inoportune. Mai întâi, nu mai exista libertatea de gândire și exprimare necesară lor, apoi nici "bugetul de timp" nu prea mai permitea "irosirea" unei ore, totul fiind calculat în raport cu o programă bătută-n cuie. Am rămas cu "festivitatea de deschidere a anului universitar", manifestare deobicei puternic politizată și nu lipsită uneori de accente demagogice, obicei care nu a dispărut complet nici după 1989. Ce este o lecție de deschidere? Are desigur toate trăsăturile unei
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Art.124 (1) Sancționarea judecătorilor poate fi dispusă numai de Consiliul Superior al Magistraturii. Iată cum articolul 16 și preemțiunea dreptului sunt în grea suferință. a3 ) Proprietatea Aici e cuiul lui Pepelea! Pe vremea comunismului, proprietatea colectivă însemna: noi - comuniștii - dispunem de tot, dar de răspuns, răspundem toți. Adică nimeni! Părinții (vitregi) ai Constituției românești aveau și ei alergiile lor la cuvântul proprietate. Iată două mostre: Art. 135(1) Statul
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
număr rezonabil de zerouri? De ce trebuie ca eu, contribuabil care nu mă sustrag taxelor, să scot bani din buzunar pentru toate partidele aflate în competiția electorală? Dacă am chef să dau un ban politicienilor, atunci normal e să-l dau cui cred eu că merită și dacă cred că-l merită. În actualul sistem, contribuabilul, vrea nu vrea, subvenționează toate partidele. Iar partidele, după ce capătă această subvenție a tuturor alegătorilor, mai fac, fiecare în parte, apel la sponsori, declarați și mai
Bani publici pentru legea partidelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14759_a_16084]
-
la începutul unui drum care li se pare teribil și minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spațiu de emulație care strînge, în jurul lui energii, dorințe, vise, speranțe, care stabilește ierarhii în continuă mișcare și nu bate nimic în cuie. Decît valoarea. Stagiunea care s-a încheiat a atras atenția în mod special cu un program pe care s-a mizat foarte tare: spectacole-lectură. S-au tradus texte foarte noi din dramaturgia nemțească și elvețiană - criticul de teatru și traducătorul
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
care, deși aruncă în extatic și indiferență comunicarea, se consumă și creează un gol propice creației: "După ce muști din măr numești locul de unde ai mușcat/ mușcătura mărului -/ numești în cuvinte un loc gol, un spațiu inexistent,/ ca și cum ai bate un cui în aer." (Vizită) O altă obsesie a lui Iustin Panța este cea a timpului așteptării și al schimbării (peronul și gara sunt motive recurente). De aici și atașamentul melancolico-fetișist față de obiecte. Gîndurile, gesturile simple, firești, totul pare să graviteze în jurul
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
acea clipă eternă, care constituie oximoronul definitoriu al iubirii. A suferi din dragoste înseamnă a suferi veșnic, pentru că marchează participarea eului la o trăire supraomenească. Iată de ce invocarea morții din final este rugăciunea pe care cel ce iubește o adresează - cui? Dacă nu lui însuși! - pentru a scăpa de acel incredibil dat real vreodată; pentru a se reîntoarce în lipsa de timp izbăvitoare, nemarcată de nici un eveniment - a morții. Vers singular, vers superlativ, Nu credeam să-nvăț a muri vreodată rămâne - după
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de suflet de infinitezimală, matematică nuanță: "și totuși înăuntrul trupului său /oricine poate preschimba
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
ai unor primari care n-au nici cea mai mică inițiativă. Am văzut străzi, care făceau altădată mîndria unor orașe, ale căror case istorice se părăduiesc, devastate de locatari ocazionali, cu tencuiala roasă, cu ferestre oarbe și obloane bătute în cuie. Fosta Stradă Regală din Brăila arată așa. Dar nici la Sibiu sau Oradea nu s-a întreprins în ultimii doisprezece ani aproape nimic pentru ca ruina să nu se întindă, ireversibilă ca o lepră. Minunile arhitectonice ale orașului de pe Criș arată
Orașe by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15411_a_16736]
-
ce rang, membru fondator al GDS și eseist, nu simte ce-l așteaptă, deși cunoscînd natura expansivă a lui Stelian Tănase, aproape că aș băga mîna în foc că i-a dat de înțeles prietenului că s-a rupt un cui între ei doi. Prietenul-sursă își dă demisia din GDS cînd cartea lui Stelian Tănase iese pe piață, dar nu deslușește nici măcar atunci cu ce s-a îndeletnicit. Iar atunci cînd izbucnește scandalul, afirmă că l-a turnat pe Stelian Tănase
Turnători și ștergători la Securitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15409_a_16734]
-
și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate să reproduc, în bună măsură, cartea. În seara aceea am înțeles că această criză a teatrului pe care o parcurgem nu
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
de cardiolog... Ce, n-are și dânsul tabieturile sale? Cum ar fi, bunăoară, pretenția de a-mi interzice cele patruzeci de țigări pe zi, prietenul meu cel mai bun de-o viață întreagă. Și, decât să trag în mine două cuie de coșciug cât mi-a îngăduit medicul, m-am enervat și nu mai fumez decât... amintiri. Și-am rămas la unicul tabiet pe care mi-l mai pot permite și anume, scrisul. Însă în condiții de austeritate, restructurare și reformă
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
furat de Antonescu de la ruși. Totuși, dată fiind complexitatea problemei, tânărul basarabean este livrat Securității bucureștene din Calea Rahovei. În acest sediu draconic exista o gheretă strâmtă, cât să ai loc în ea, cu toți pereții perforați din afară de mii de cuie. Aici erau "reciclați" "dușmanii poporului", "bandiții", "criminalii împotriva umanității". Rostul acelei cabine era bine studiat. Arestatul nemaiputând suporta poziția de drepți, se rezema de ceva. (...) Se rezema în inconștiența sau în cedarea sa de pereții acelei gherete infernale și instalația
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
Arestatul nemaiputând suporta poziția de drepți, se rezema de ceva. (...) Se rezema în inconștiența sau în cedarea sa de pereții acelei gherete infernale și instalația se prăbușea. Așadar, se răsturna ghereta cu trupul celui de dinăuntru pe acele vârfuri de cuie." Un alt episod amintește de celebra colecție de atrocități a lui Ivan Karamazov. În timpul unei deportări spre Kazahstanul de Nord, un copil de 12 ani încearcă să fugă ascunzându-se în tufișuri. Kaghebiștii observaseră intenția și, vrând să se "distreze
Metamorfoza infernurilor by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14489_a_15814]
-
deopotrivă, mă aflam într-un magazin. O domnișorică afectată și aferată, cu mîna vîrîtă pînă la cot în raftul cu brînzeturi fine, franțuzești, a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat să rostească nici-un cuvînt pentru că iubita lui s-a năpustit cu reproșurile: "Ți-am spus de o mie de
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
capital e să minți. Sau să ascunzi adevărul prin omisiune. În clipa în care, în '90 să zicem, omul despre care scriu, ar fi spus, public, că a turnat la Securitate și ar fi dezvăluit ce a făcut și împotriva cui, ar fi tras măcar o linie despărțitoare, necesară pentru o bună igienă lăuntrică, între cel care a fost și cel care ar fi putut deveni. Pornind, evident, cu un cert handicap. Toată lumea a mințit! mi-ar putea răspunde sociologul. Tot
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
mână, i-au urcat pe capră, însă n-au catadicsit să atașeze și caleașca. Aceasta, împinsă în porumbiște, a fost lăsată pe seama echipelor specializate în devastarea sistematică: în patru-cinci ani, n-au mai rămas din biata căruță economică decât niscaiva cuie ruginite ( acelea pe care le invoca într-un discurs memorabil Petrică Roman.) Simultan, au fost infiltrate prin șantaj, amenințare sau cumpărare televiziunile, institutele de sondare a opiniei publice, societatea civilă, presa și, evident, partidele. În scurtă vreme, frizura tip KGB
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
sînt niște naivi. Și nu sînt chiar toți de bună credință. În spatele valurilor de proteste stau cu siguranță o mentalitate și un interes major. Este de remarcat că pentru adversarii războiului nu contează de ce acesta a fost declanșat, nici împotriva cui: contează doar că el a fost declanșat și de către cine. Este aici un mod de a vedea lucrurile foarte răspîndit în anii cînd comunismul se bucura de simpatia multor intelectuali și anume de a-i condamna pe americani că se
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
continuându-se apoi cu E. Lovinescu, Rebreanu, Eliade, Cioran, E. Ionescu, Blaga și Noica. Suficienți pentru a învăța viitoarele generații să gândească ; prin reforma noii gândiri se va realiza reforma morală, implicit reforma socială. Prea s-a lăsat bătută în cuie afirmația pseudoaxiomatică a lui Călinescu despre miturile nației noastre, căci, după jigodii, ar însemna un atentat criminal la adresa genezei poporului român, la moravurile noastre patriarhale să afirmi că Toma Alimoș a fost, de fapt, un violator și că datorită acestei
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
alcătuitorii edițiilor pe care ei le publică. Aceștia sunt profesioniștii "punerii în pagină" a textelor, cu respectul normelor filologice, după criterii de organizare, sisteme de repere, și contextualizări temeinice. Putem noi spune astăzi că sunt aceștia pe cale de dispariție? Atunci cui datorăm atât de feluritele serii de clasici români (avem acum chiar luxoase "Pléiade"-uri academice), dar și străini, mari autori moderni și contemporani, "integrale" ale filozofilor, memorii, jurnale, corespondențe, opuri masive de documente, ediții ale unor publicații de avangardă sau
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
2000 (iar mai înainte nici atât) șansa unei mediatizări ";naturale" (adică decurgând dintr-o funcție importantă în stat), el a apelat la nenumărate subterfugii pentru a-și asigura vizibilitatea. Mania replicilor pe orice temă și în orice împrejurare, tehnica scrisorilor adresate cui vrei și cui nu vrei — care-l făcuseră, într-o vreme, de râsul curcilor — au dat finalmente roade. O dată înscăunat în Palatul Victoria, Năstase n-a avut decât să tureze la maxim mecanismul pe care se cocoțase în tăcere — pe cât
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
construit pe "exemplaritatea Atenei și a Romei" (p. 16), dacă trăsătura inalienabilă a civilizației europene stă în deschiderea ei (p. 12), atunci fără nici o îndoială Antichitatea suntem noi. Dar cine o poate aborda? Ea stă, într-adevăr, deschisă tuturor: însă cui? Cui nu îi e frică de Antichitate? Pariul și, totodată, ultimul plan, de cea mai adâncă profunzime, al cărții este acesta: nimănui nu-i e frică de Antichitate, pentru că Antichitatea, cum ziceam după spusele lui Gramatopol, suntem noi. Dar perfect
Gramatopoliana by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/14212_a_15537]
-
transformînd pagina într-un adevărat text literar. Iată doar cîțiva: bărbînță, cîști, curupcă, gloabă, mortasipie, telalîc, ugeret, rusumat, tringhelt ș.a. Analiza acestor termeni este minuțioasă, în funcție de prima atestare, originea lor, răspîndirea geografică, tipurile de documente unde apare atestarea, pentru ce/cui/cine acordă respectiva răsplată etc.. încă de la început denumirile cu care operează cercetătoarea sînt strict definite pentru a se evita orice fel de confuzie: �vom vorbi nu de angajare, ci doar de raporturi (ori relații) de muncă oficiale, particulare, comunitare
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
Primăvara). Sub imperiul unei asemenea mișcări recuperatoare, antitezele își pierd practic puterea. Demonia contrariilor ce se suprimă reciproc e înlocuită de o subtilă (pe alocuri chiar sapiențială) comunicare a lor, într-o perspectivă a relativității. Nimic nu e bătut în cuie în acel mediu de-o infinită, misterioasă diversitate care e Lumea, aplecată precum o Muză absolută asupra textului. Darurile ei sînt derutante în opoziția lor părelnică și nu o dată reversibile în tîlcul ce-l conțin. Alternativ, asistăm la dezontologizarea poemului
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]