3,235 matches
-
să trateze un subiect tabu, fără să-și atragă reproșuri și fără să lezeze orgolii. Povestea unui fost medic la Auschwitz spusă de conștiința lui are ceva vesel, o veselie amară, ceva dintr-o istorie spusă unui copil seara, la culcare. O istorie terifiantă care poate fi spusă doar așa: cu eufemisme, cu trucuri și ocolișuri de tot felul menite să ascundă adevărul crud. Din păcate, tot analogii cu filme îmi vin în minte: La Vita č bella sau mai recentul
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
o percepea difuz. "Îți lipseau prînzurile, adică întîlnirile tăcute - numai întrebările, aceleași de fiecare dată, întrerupeau liniștea - cu tatăl tău, semnul sigur că existența voastră e pusă la adăpost" (pp. 96-97). Aceeași prezență discretă, protectoare se făcea simțită serile, înainte de culcare. Îl aflam pentru prima oară la mine în cameră, citind. M-a întrebat ca de fiecare dată, în loc de noapte bună și de sfaturile părintești de a nu mai sta după miezul nopții: Ťceasul îl punem să sune la ora șase
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
Poate că nici nu este Lucian, ci un diavol cu chipul lui. Se uită spre ușă. Să tragă zăvorul? Să strige după ajutor? Nu. O să coboare și o să discute cu el. Nu acum, ci atunci când toți se vor duce la culcare. în timp ce privea pe fereastră, un sentiment de uimire puse stăpânire pe Miriam-Lieba: ce destin straniu are! Cât de repede s-a îndrăgostit dânsa de Lucian și cât de repede s-a îndrăgostit Lucian de ea! "De ce tocmai eu? Va trebuie
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
veștejituri, suplimentând cu un cokteil de vitamine, pe claviatura tuturor literelor alfabetului și măcar cele mai recomandate concentrate de metale - fier, zinc, seleniu, crom, titan, plutoniu -, în concurs cu alte vindecătoare substanțe, argilă, var, ipsos și nu va uita, la culcare, capsula de Exitusal, înlocuitorul recomandat al mult discutatului Ucigantrix, va trece cu bine suspiciabilele săptămâni ale unei primăveri capricioase. Rețetele mele devin mereu mai costisitoare, pe măsură ce autoritatea se arată tot mai îndoită a mi le onora, și de n-ar
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
prin mila voastră. Voi fi bărbat pînă la sfîrșit. “ Cel care lucrează noaptea ajunge să se simtă creatorul lumii. Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd că dorm, s-a îndepărtat murmurînd “I am damned” - “Sînt blestemat”. Era momentul în care intra în noapte, iar noaptea îi dădea toată
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
otomană sau vieneză. Și uitați-vă la felul în care istoria ne blagoslovește cu România asta Mare - ce penibil e să crești doar în suprafață, să-ți umfli doar burta. 20 martie. Stupid obiceiul de a citi în pat înainte de culcare. Aseară n-am putut adormi multă vreme după Réflexions sur la vie - ce neliniște mi-a dat acest Gourmont! Găsesc cartea răsturnată lângă papuci, când dau să mă scol. Ciudat e că nu textul ei m-a urmărit peste noapte
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
împresoară Și când pășesc pe val au mii de fețe. Ce greu le e apoi să se desprindă Din brațele familiei nevăzute, Când șovăie pe drumul deșteptării! Poate de-aceea mie nu-mi mai vine Să-nchid vreodată ochii la culcare. 11 ianuarie 2007 Repovestire Pereții minții mele Se-acoperă cu fresce Și văd cu ochii-nchiși Cum scapără pe boltă, într-un vârtej de aur, Lăuntric, Dumnezeu. Alături stă Fecioara, Sfioasă și uimită, Ca-n ziua când prin înger A-ntrezărit
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
grea. A așezat-o cuviincios pe pat, i-a acoperit genunchii cu rochia ce părea că se îmbătase și ea, s-a așezat să mănânce că-i era foame, a trosnit și câteva pahare, după care, făcându-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia..., vol. I, p. 277. footnote>. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, scriitorul filocalic Evagrie Ponticul ne spune că dracii nu lasă nimic necercetat din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
esența lor, despre viață, despre lipsa de sens a istoriei sau despre abisul și degringolada psihicului uman. Am observat că ai avut un limbaj detașat, că ai reușit să faci cuvintele să curgă de la sine, ca o poveste spusă Înainte de culcare, dar nu unui copil ce te-așteaptă cu ochi mari să termini basmul pe care Începuseși a i-l povesti cu o seară Înainte, ci unui adult În toată firea ce teașteaptă cu mintea deschisă, pregătit să asculte o nouă
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
e lumina privirii ei. (t.d.) * soarele, după-amiaza devreme, își începe coborârea de cealaltă parte a casei - salonul din dreapta se scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus, să le aștearnă peste lespezile terasei, era o altfel de moliciune a aerului (frigurile de primăvară nu băteau încă) astfel că cei care se încăpățânau să rămână în lumea de dimineață și-ar mai fi putut spune că
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
Nimic nu e moca. Nici măcar joaca de copil tîmpit. Iar el, printre foetuși, reptile, protozoare, Uitat în muzeu ca mine-n sufragerie, E-un simplu nume, pe-o foaie de hîrtie, Citită într-o doară, sictirit, Înainte să merg la culcare. Va trece toamna Va trece toamna. Ei, și ce?! Mai sînt Destule toamne pe acest pămînt. Celula, însă! Ea, care visează O lume ce mai mult de șapte ani durează. S-ar bucura de toamnă, grăbită, speriată... Tu, însă, dormi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
de frizerie la mahala... o sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala"... Dar nici restul prozei nu este lipsit de incursiuni în interioarele locuințelor vremii: "o entreé zugrăvită pompeian... salonaș și o cameră de culcare... salonașul intim în cel mai pur stil Louis XV... în salon, odaie de dormit, în odaia de dormit, sofragerie, în biurou, salonul, în sofragerie, odaia servitorilor, în odaia servitorilor, bucătărie și-n bucătărie, biuroul... sofrageria e luminată de sus, din
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
Sf. Spiridon (azi Maria Rosetti) colț cu Strada Rotari (azi I.L. Caragiale), au urmat Str. Sculpturei și Str. Berzei, în partea de vest. Casa lui Iorgu Caragiale, unul dintre unchi, era în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
înaintea unei nopți de dragoste. Azi nu mai există decât chiloți cu trompă (și urechi!) de elefant, în magazinele de jucării erotice. Și niște mici statuete feng-shui, a căror trompă crește, chipurile, fertilitatea, dacă e mângâiată în fiecare seară, înainte de culcare. Afrodisiacul preferat al egiptenilor, în Antichitate, era ceapa roșie. Don Juan, dacă ar fi trăit atunci și acolo, ar fi mâncat câte-o funie pe zi și ar fi mirosit irezistibil. Și despre roșii spun unii specialiști că facilitează producerea
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
artificii. Beteala și instalația de beculețe vin la sfârșit, după ce s-a pus globul din vârf, ăla, cel mai mare și mai frumos. Pentru asta s-ar putea să fie nevoie să te ia in brațe tata, ca să ajungi. Înainte de culcare, arzi vreo două artificii să vezi cum e, ții ochișorii strânși la început și, mamă ce frumos e după aia, când îi deschizi. Când te culci, lași instalația să meargă și, o vreme, privești umbrele colorate care apar pe pereți
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
dânsul ritual (până atunci, nu-l mai repetasem nici măcar o dată cu restul formației) și de două ori quickstep-ul. În rest, mi-a fost mai mult rău. Seară mi s-a părut că mă simt mai bine, așa că m-am dus la culcare încrezător. Vineri dimineață, în schimb, după o noapte de frisonuri, m-am trezit sleit. Nu reușeam nici să stau în picioare, darmite să mă adun să merg la repetiții. Am ajuns la Urgență la Municipal: aveam tensiunea 9 și 39
Scutire medicală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82638_a_83963]
-
de Walburga, nu îndrăznea să intre în dormitor. Această regulă, pe care el, la începuturile aplicării ei, o resimțea ca pe o nedreaptă servitute, a respectat-o întocmai, fără să crîcnească. De curînd, Walburga nu-i mai permitea, seara, înainte de culcare, să fie de față cînd ea se dezbrăca. ,Bine, mein Herzblatt, dar cum vrei să te ajut altfel?" întrebase el, simțind un junghi în inimă. Știi doar că nu poți să te descurci singură" și în vocea lui nu se
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
și pori. Aveai mamela bleagă cît ceaunul Și la mijloc cu sfîrcul urduros. Ți le-am zărit pe geam într-o amiază Cînd să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh, părul gras, cu rădăcina tare, Dat la culcare cu petrol lampant, Înfierbînta în el orice agrafă. Iar curul tău gigantic și vibrant, Cu bucile cum pernele și roșii, Purtat în rochii leoarcă de lături, Ți-l arătai, pe putini aplecată, Punînd cu-nțelepciune murături!!!
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
zeii troieni ca pe niște lăstari verzi încă mai întâi pe pământul penisulei italice, de unde energia Troiei nimicite avea să renască întinzându-se din nou îndărăt până la Eufrat, dincolo și de locul de origină... , pedepsit de sergentul Cioancă să execute culcări pe aerodromul înzăpezit al lui ianuarie 1940, le făcea bucuros ca pe o gimnastică, în timp ce scanda tare tocmai din Eneida, contra olteanului Cioancă, gradatul rău care avea boală pe teteriști: Infandum, regina, jubes, renovare dolorem... poruncești, regină, să reînnoiesc o
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
tradiția în oase. Au crescut în respectul convenției și, atunci când o hulesc, se simt deopotrivă vinovați și eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
și pori.// Aveai mamela bleagă cât ceaunul/ Și la mijloc cu sfârcul urduros./ Ți le-am zărit pe geam într-o amiază/ Când să le speli într-un lighean le-ai scos.// Oh, părul gras, cu rădăcina tare,/ Dat la culcare cu petrol lampant,/ Înfierbânta în el orice agrafă./ Iar curul tău gigantic și vibrant,// Cu bucile cum pernele și roșii,/ Purtat în rochii leoarcă de lături,/ Ți-l arătai, pe putini aplecată,/ Punând cu-nțelepciune murături!!!" (Suprema servitoare, dedicată "incomparabilei
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
îmbrăcămintei etc. Cuviosul Nichita Stithatul învață că duhul senzualității îl facem nelucrător cu posturi, privegheri, rugăciuni, umilințe, osteneli ale trupului și cu suprimarea dorințelor noastre prin smerenia sufletului. Acest lucru îl putem vedea din următorul text: Prin posturi, privegheri, rugăciuni, culcarea pe jos, prin ostenelile trupului și prin tăierea voii noastre întru smerenia sufletului, facem nelucrător duhul iubirii de plăcere. Iar prin lacrimile pocăinței îl legăm și, închizându-l în temnița înfrânării, îl punem în nemișcare și nelucrare<footnote Cuv. Nichita
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
auzim clopotele mănăstirii trăgând cu mare vuiet. Credeam că s-a fi aprins undeva vreo casă, însă focul iscat era mai grav, sunau clopotele mobilizarea generală! Tot satul era în picioare și vizitatorii asemenea. Nimeni nu se mai gândea la culcare. Într-adevăr știrea veni mai târziu că armata română a trecut granița și ar fi ajuns pe neașteptate la Brașov. Trenurile de persoane fură suspendate, iar noi toți nevoiți a rămâne pe loc, așteptând o ocazie de a ne reîntoarce
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
și a plecat la cumpărături... Parmenia, ca o moldoveancă dotată cu eficient simț practic, și-a așezat pantofii în fața ușii apartamentului, a plâns ce-a plâns la emisiunea ,Din dragoste" a lui Mircea Radu (Antena 1), apoi a plecat la culcare optimistă că are un ginere iubitor... Glasul lui Aghiuță prin eter: Hi-hi-hi! Așadar: toate televiziunile ne dau știre că suntem în vremea Ignatului; reporterii-albine ne aduc de prin satele patriei nectarul imaginilor cu porcine care, abțiguite cu ,bihoreană" de ,70
Porcul, pesta și Ignatul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10057_a_11382]