217 matches
-
a început să militeze pentru „asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv al genocidului doar contra evreilor, în scopuri politice (de dominație), economice (extorcare de fonduri) și de culpabilizare a tuturor celorlalte națiuni neevreiești, fără o analiză critică a propriilor acțiuni criminale antiromânești (și în general antigoyim), susținute sau aprobate de cvasitotalitatea cercurilor evreiești”. În 2002, Paul Goma a publicat eseul "Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia și
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
a explica situația sa. Cei doi discută acea parabola. Preotul spune că K. parabola este un vechi text al instanței, și multe generații de funcționari judecătorești au dat interpretări. Această secvență este, de fapt, o altă etapă în procesul de culpabilizare a protagonistului. În ajunul împlinirii de către K. a vârstei de 31 de ani, doi bărbați necunoscuți vin acasă la Josef K. și îl duc în afara orașului, într-o carieră de piatră, unde îl înjunghie. Unul dintre necunoscuți îi înfinge cuțitul
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
să fie până la moartea sa un focar de iradiere culturală, meritelor sale muzicale adăugându-li-se inteligența scânteietoare și deschiderea largă către umanioare. Mihail Jora a făcut și el unele concesii regimului totalitar, dar se putea oare trăi în afara acestora? Culpabilizarea facilă este adeseori ea însăși vinovată și păcătuiește prin simplificare. Cât a folosit marele muzician regimul pentru a putea continua să-și împlinească vocația artistică și cât a fost utilizat el de către regim pentru a-l cauționa ? Chiar dacă întrebările de
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
ca în "Procesul" și "Castelul") este forma predilectă prin care mitologia obsedantă a tatălui se manifestă în imaginarul lui Franz Kafka. Vinovăția personajelor nu este mereu evidentă, ci fie se „subînțelege” ("Procesul", "Metamorfoza"), fie este indusă printr-un proces de culpabilizare ("Verdictul"). Pedeapsa este mereu exagerată și inevitabilă. O subtemă ce derivă de aici este relația complicată dintre tată și fiu. Kafka voia să includă trei lucrări antume care tratează această problemă ("Fochistul", "Metamorfoza" și "Verdictul") într-un volum intitulat "Fiii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
artă fără public. "Vizuina" are în prim-plan teroarea perpetuă, paranoia, angoasa, iar "Vânătorul Gracchus" prezintă, ca și "Castelul", o existență futilă. O temă aproape omniprezentă este birocrația, care însumează multe din problemele înșirate mai sus: alienare, futilitate, teroare, autoritate, culpabilizare și lege arbitrară. Majoritatea personajelor principale ale lui Kafka sunt bărbați care trăiesc în celibat. În fragmentul "Nefericirea burlacului", Kafka detaliază ce înseamnă o astfel de existență neîmplinită, condamnată ratării: Câțiva protagoniști reflectă, mai mult sau mai puțin, condiția artistului
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
moralitate, prin urmare unele aspecte ale jurisprudenței și legislației penale și civile par să fie iraționale și nedrepte. Cum poate cineva să fie pedepsit(ă) pentru o faptă involuntară? Pentru a menține integritatea instituțiilor sociale care se bazează parțial pe culpabilizarea oamenilor pentru acțiunile lor, în ochii lor devine necesară negarea determinismului, cel puțin în măsura în care acesta se aplică la ceea ce noi numim în mod banal fapte voluntare. Determiniștii au răspuns la această critică făcând distincție între afirmații normative și pozitive. Afirmarea
Determinism () [Corola-website/Science/299827_a_301156]
-
local da naștere la excluziuni, segregări, dinamici sociale similare cu cele din perioada interbelică. - rasismul și stigmatizarea unor grupuri etnice și sociale au atins în ultimii ani cote alarmante în discursul public și în practică autorităților - de la violență anti-romi, până la culpabilizarea unor întregi categorii, precum „săracii” sau „pensionarii”. Analiza acestor dinamici nu este și nu trebuie să fie numai obiectul istoricilor, ci al tuturor persoanelor preocupate de construirea unei societăți mai juste și mai echitabile. O rețea internațională de cercetătoare/ri
Naționalism, fascism și Holocaust în istoria românească () [Corola-website/Science/295827_a_297156]
-
ofițerilor și soldaților din Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie. Pogromul a fost premeditat și executat meticulos. Au existat și elemente antisemite care au însoțit și încurajat soldații să săvârșească jafuri, omoruri, dar nu pot fi invocate argumente pentru culpabilizarea întregii populații neevreiești din Dorohoi. Pe fondul acțiunilor antievreiești săvârșite de subunități militare române în retragere, pogromul de la Dorohoi s-a remarcat prin gravitatea faptelor. Autoritățile locale și centrale au trecut sub tăcere crimele și suferințele îndurate de evreii din
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
atunci omogenizarea terminologică, prin punerea în aceeași categorie a tuturor curentelor naționaliste, este inevitabilă. Urmarea unui asemenea demers este că, printr-o nivelare ideologică, vom ajunge să acceptăm că orice naționalism este o formă de fascism. Rezultatul va fi o culpabilizare profilactică a tuturor mișcărilor naționaliste. Florin Țurcanu știe prea bine că, despre trecut, nu se poate vorbi în chip credibil prin prisma unor ochelari ideologici. Dacă lucrul acesta totuși se întîmplă este pentru că, trăind într-un climat ideologic, sîntem prinși
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
politici care Îl dezaprobă. Intenția represivă pare să o fi Înlocuit cu totul pe cea preventivă, așa cum pare să fi Înlocuit și dorința de a cunoaște și de a explica. După această rapidă trecere În revistă a procesului recent de culpabilizare juridică a rasismului ă proces În curs de accelerare ă, suntem mai În măsură să apreciem amploarea schimbării de problematică a programului antirasist instituțional, Începând cu primele Declarații ale UNESCO (din 18 iulie 1950, iunie 1951 etc.), focalizate pe lupta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii membri de partid aveau la rîndul lor familii, este nu doar aberant, ci și o dovadă de încercare cu program de culpabilizare a unei întregi națiuni pentru faptele abominabile ale unei minorități pusă pe căpătuială și trai ușor. Dăm vina pe regimul bolșevic, pe ocupantul sovietic. Dar nimic, sau oricum mult diminuat în amploare, nu s-ar fi întîmplat dacă toți cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Un colț de paradis, Iași, 1994; Alfred de Musset, Gamiani sau Noaptea plăcerilor, Iași, 1995; Jacques Bergier, Cărțile blestemate, Iași, 1995; Georges Barbarin, Secretul Marii Piramide, Iași, 1997; James M. Buchanan, Limitele libertății, Iași, 1997; Jean Delumeau, Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident (sec. XIII-XVIII), II, postfață Alexandru-Florin Platon, Iași, 1998 (în colaborare cu Mihai Ungureanu); Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Satco-Pânzar, Dicționar, 170; Liviu Antonesei, Un excelent traducător, „Monitorul”, 1995, 1237; Dan Mănucă, Trepte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
gust estetic și înclinații ideologice specifice autorului. E ușor să izolezi texte incriminante dintr-o anumită perioadă și să emiți verdicte cu pretenții de valabilitate generală pentru întreaga activitate a unui scriitor. Opera lui G. Călinescu predispune la astfel de culpabilizări, fie datorită unor inconsecvențe (mizantropul devenit optimist), fie datorită unor oportunisme. Înaintea oricărei judecăți critice trebuie să se desfășoare o documentare adecvată - e o regulă pe care toată lumea pretinde că o respectă. Nu s-ar putea spune că opera lui
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
sens, dar cel mai tulburător din toate pare a fi cazul prințesei Diana, care, urmărită pe străzile Parisului de paparazzi, a sfârșit într-un cumplit accident de mașină. Emoția mondială stârnită de accident a dus la o lungă și nedreaptă culpabilizare a întregii bresle gazetărești. Nu este locul aici să dezbatem implicațiile acestui caz, dar o concluzie măcar se impune: ziaristul de investigație trebuie să fie precaut față de subiectele supermediatizate. Cum remarca Jaques Mouriquand (1973): „Cu cât se vorbește mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acțiunile care se înscriu în aria de acțiune a „secretelor”, totul desfășurându-se sub pretextul unor informații excepționale care sunt primite într-un mod excepțional (în acest caz, funcționează și o latură a marketingului tribal - vezi A. Mucchielli, 2002); 5) „culpabilizarea” persoanei presupune că acela care reclamă indezirabilitatea unui fapt în grup este o „persoană-problemă”. Se încearcă astfel discreditarea respectivului membru al echipei, izolarea și stigmatizarea sa, considerându-se că problema va fi astfel „rezolvată”. Trebuie menționat că în echipele educaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
traiectoriile” administrative (se obiectivizează prin puține acțiuni în direcția rezolvării problemei; se fundamentează în formulări de tipul „o am în studiu” sau „este nevoie de mai multe informații”); tendința de a observa riscurile procedurilor de rezolvare a conflictului; secretizarea conflictului; culpabilizarea persoanei etc. Exerciții și teme de reflecțietc "Exerciții și teme de reflecție" 1. Un prim exercițiu presupune că vom diviza colectivul de cursanți în microgrupuri; fiecare dintre acestea va trebui să dezvolte un număr de cinci strategii de producere a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
adversar, iar celălalt poate susține că a făcut un gest cu totul neintenționat. Partea care a fost rănită neintenționat poate obține un anumit comportament compensatoriu. Această tactică presupune însă existența unei greșeli din partea partenerului de conflict, a unui sentiment de culpabilizare în urma unei erori. În acest caz, vina poate fi indusă prin trei comportamente mari: a) amintindu-i unei persoane de o greșeală făcută în trecut și ispășită de mult timp („știi, va spune cineva care folosește o astfel de tactică
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să le spună bunicilor faptul că doreau să petreacă Crăciunul altfel de data asta; aceștia au replicat: „O.K., dar s-ar putea la anul să vreți să petreceți Crăciunul cu noi și să nu mai aveți cu cine...”. Prin culpabilizarea tinerilor, arătându-le consecințe presupus dezastruoase ale comportamentului lor din prezent, ei urmăreau să le schimbe hotărârea. c) făcând pe cineva să considere că e responsabil de un rău pe care nu l-a făcut de fapt. O situație relatată
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de către mamă, deoarece, în zilele care au urmat, ori de câte ori copiii nu făceau ce dorea ea, mama îi obliga printr-o reacție de tipul: „Vreți să mă supărați din nou, nu vă ajunge cât m-ați supărat deja...”. În realitate însă, culpabilizarea poate crea un sentiment de frustrare la cealaltă parte, care aduce eventual beneficii pe termen scurt, dar pe termen lung poate periclita relațiile dintre părți. • Persuasiunea privită ca tactică de rezolvare a unui conflict presupune ca inițiatorul conflictului să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
clase generale de variabile care influențează conformarea la normele grupului: - caracteristicile personale ale membrilor grupului; - stimulii care evocă conformismul; - factorii situaționali; - relaționările intragrup. Printre caracteristicile personale ale membrilor grupului care influențează preponderența acțiunilor într-un mod conformist sunt: inteligența, vârsta, culpabilizarea și autoritarismul. La acestea patru vom adăuga o a cincea, care ține mai degrabă de un răspuns internalizat al factorilor de personalitate la cei de mediu, și anume experiența de conformare a persoanei respective. Într-adevăr, persoanele ce au interiorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
criminală, ci și grupuri sociale mai largi. În cazul nostru, „complicitatea originară”, declanșată de participarea la eliminarea sau persecutarea reprezentanților unor structuri sociale, a fost urmată de altele în lanț, iar absența unei opoziții a fost transformată de propagandă în culpabilizarea implicită a masei. Masa îi oferă însă un subterfugiu ideal individului, astfel că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul istoriei cele mai mari atrocități. Cu toate că masele nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
competența să clasifice o informație astfel încât ea să primească atributul secretului și care sunt criteriile de selecție? Dacă este nevoie de o verificare permanentă a sincerității/loialității înseamnă că sau noi suntem „răi de la natură și incurabili” și trebuie menținută culpabilizarea, sau consumatorul de secrete suferă de nevroză obsesivă. Un serviciu secret poate, teoretic vorbind, să supraviețuiască la infinit, pur și simplu numai prin deținerea unor informații la care să nu se permită accesul, adică menținerea puterii prin șantaj și frică
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o notiță cu bancul de care vorbești. Desigur, dacă va mai fi găsit. Eu am depus de doi ani o cerere pentru mine și nimic! Venind vorba de Securitate, care crezi că a fost rolul ei în afara menținerii fricii și culpabilizării? D.G.: Rolul primar al unei organizații este automenținerea, chiar dacă dispare ocupația inițială, scopul sau obiectul constituirii ei. Dacă luăm în calcul și inerția proceselor sociale, atunci un asemenea organism poate exista artificial și după dispariția tuturor conflictelor politico-economice de pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
resping, se luptă cu ea, se înșală pe ei înșiși, se amăgesc, caută explicații, uneori forțează unele explicații. În fața sentimentului de culpabilitate, majoritatea acestora vor adopta cele cinci strategii de apărare despre care tocmai am vorbit: nevoia de reparație, supraprotecția, culpabilizarea celorlalți, refuzul de a accepta deficiența, nevoia de pedeapsă. Cel mai frecvent, părinții reacționează printr‑o încercare de reparație a situației date; în fața dificultăților copilului, încearcă să găsească soluții cât mai bune, prin gesturi și cuvinte caută să protejeze și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
spațiul, păcatul, plăcerea, sexualitatea - aflăm, de exemplu, că sexualitatea trăită în păcat ar fi cauza leprei... De același autor, Sfântul Francisc din Assisi, Gallimard, 1999, pentru a înțelege fascinația epocii pentru sărăcie. A se citi de asemenea Păcatul și frica. Culpabilizarea în Occident, de Jean Delumeau, Fayard, 1983. Aproape de o mie de pagini terifiante... Creștinismul propovăduiește iubirea aproapelui, asta se știe. Mai ales atunci când are în vedere oameni care gândesc la fel. Pentru ceilalți recomandăm verificarea limitelor acestei profesiuni de credință
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]