285 matches
-
bazilicilor, merită semnalate fragmentele de frescă în desen geometric și floreal păstrate pe pereți și pe tavan spre cripta bazilicii, identificate arheologic sub Liceul nr. 2, din municipiul Constanța, liceu situat pe malul înalt al portului antic. Chiar dacă aparțin edificiilor cultuale, trebuie amintite cele două mozaicuri din pavimente, care ce ne oferă o imagine vie despre acest tip de paviment mozaicat la Tomis între secolele V-VI. Numeroase sunt și resturile de sculptură arhitectonică, mai cu seamă capitelurile care atestă silențios
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
depășire e suficientă pentru a-i asigura validitatea plastică. S-ar putea atunci obiecta cu ușurință că și Capela Sixtină sau biserica Saint-Sulpice îndeplinesc funcția de "săgeți", de vectori de înălțare și exaltare. Oricine știe că, deși egale ca valoare cultuală, ele nu se echivalează, nici măcar în ochii celui mai puțin priceput creștin. Să spunem atunci că arta apare din intersectarea unei meserii cu o credință. Dintr-o superioritate tehnică și dintr-o smerenie morală. Frumusețea n-ar fi decât întâlnirea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
germană Opera de artă în epoca reproducerii mecanice 43. Walter Benjamin se arăta mult mai puțin triumfalist decât academicianul ("aspectul distructiv" al filmului). Devenită reproductibilă prin procedeele fotosensibile, mecanice și industriale, opera de artă, spunea el, își va pierde valoarea cultuală, sacrificată valorilor de expunere. Tehnicile de reproducere profanează sacrul artistic, deoarece creațiile spiritului au o calitate de prezență unică, legată de acel "aici și acum" al unei apariții originale. "Prin multiplicarea exemplarelor, substituie un fenomen de masă unui eveniment care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umbră secole întregi, să fie redată ei însăși, totalitate autosuficientă și autogenerată crunt denaturată, alienată, pervertită de interese alogene și ilegitime. N-ar fi oare mai conform cu realitatea metamorfozelor să întoarcem propoziția: "muzeul a desprins imaginile sacre de funcțiile lor cultuale"? Frumusețea făcută expres, ceea ce noi numim artă, nu ocupă, în istoria Occidentului, decât patru sau cinci secole. Scurtă paranteză. Secolul XX s-a caracterizat prin repunerea în cauză a normelor estetice moștenite din cel precedent, a clivajelor artă populară/artă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
palatul lui; în era modernă, reprezentantul poporului în parlamentul lui; în era postmodernă, pe care o putem numi Modernitate târzie, cum a existat o Antichitate târzie, sacră este opera de artă în muzeul ei. Scurtare tot mai accentuată a ciclurilor cultuale, dilatare a colectivelor necesare. Erele se scurtează, ariile se lărgesc. "Religiile" au fost, pe rând, de clan, tribale, civice, naționale, continentale. Religia artei se prezintă drept prima religie planetară. Pentru a recompune ceea ce se descompune, ea îmbrățișează toți zeii, toate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
exterioare care îl diferențiază de mediul său și îi conferă sens și valoare"67. Forța unei pietre rezidă în substanța ei simbolică, în originea ei ("piatra fulgerată" care vine din cer) sau în consacrarea ei (sacrificiu, jurământ). Pentru Eliade, pietrele cultuale sunt "semne și exprimă întotdeauna o realitate transcendentă", "ceva care îl depășește pe om", incluzând simpla hierofanie reprezentată de anumite pietre, dar și "simbolismul omfalic sau meteoric"68. Ceea ce transformă, degradează sau potențează aceste semnificații este istoria. Despre reprezentarea simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vizual al lumii spirituale, supramundane. Modul acesta de a problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
problematiza imaginea nu este însă valabil pentru toate sistemele religioase. Astfel, spre deosebire de creștinism, în religia iudaică, de pildă, concepția despre imagine a fost mult mai restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
context istoric și artistic ostil (sec. I-II d. Hr.), într-o epocă a persecuțiilor, când manifestarea credinței în Hristos era considerată ilicită 368. Acest fapt a făcut ca la început să se adopte modelul iudeu de refuz al imaginilor cultuale 369, dovezile existenței unui gen autentic de artă religioasă în intervalul de timp menționat, fiind destul de reduse, André Grabar motivând această situație prin faptul că nu au fost găsite imagini creștine din acea perioadă 370. Mărturiile documentare amintesc totuși și
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
obligat de propriile sale convingeri să proclame transcendența absolută a zeului Apollo (este exact ceea ce face În De E...), dar, pe de altă parte, În calitatea sa de preot la Delfi, nu poate ignora și lăsa deoparte legendele și realitățile cultuale profund legate de sanctuar 3. • Ajungem, În sfârșit, la explicarea dispariției sau a declinului oracolelor: „atunci când demonii implicați În treburi de divinație și În cele ale oracolelor dispar fără urmă, o dată cu ei dispar și oracolele... și atunci când sunt goniți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar ceea ce ar dispărea atunci ar fi tocmai necunoașterea radicală a viitorului, proprie condiției umane și care o deosebește de cea a zeilor. Iată de ce, după celebra frază a lui Heraclit, citată de Plutarh (404 d): „Stăpânul căruia Îi aparține
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mănăstirile 17. Orice proiect (sau construcție În sens larg) coordonat de către Ceaușescu și realizat la indicațiile sale devine ctitorie. Termenul aduce Însă ceva din mai vechiul context de Întrebuințare, contextul religios, investit acum cu semnificație aulică - de aici și nuanța cultuală care se adaugă semnificației strict culturale printr-o deliberată asimilare În spațiul discursului fondator a ctitoriilor lui Ceaușescu 18. Termenul ctitor mai are un merit: el unește de fapt două dimensiuni ale personalității lui Ceaușescu, un bovarism latent al diletantului
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
mai probabil un vas folosit la libațiile diferitelor manifestări legate de cultul fertilității și fecundității, aduse de comunitățile neoliticului timpuriu din arealul anatoliano-balcanic. Vasele antropomorfe întruchipau femeia cu toate atributele sale, „femeia-mare divinitate-glie” și jucau un rol esențial în practicile cultuale (M. Eliade, 1992b, p. 307-330; V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008, p. 108-109). Din situl de la Măgura provine un fragment de vas ce are aplicată o reprezentare antropomorfă care prezintă pe corp și pe brațe o serie de crestături. Capul
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
atitudine necanonică pe care Nae Ionescu a calificat-o drept "cezaro-papism", Patriarhul încalcă drepturile de autonomie ale episcopatului, încercând să instaureze un fel de autoritate personală în Biserica sinodală românească; 2. Patriarhul Miron optează pentru elementele de asistență în defavoarea celor cultuale în viața religioasă românească. Ergo, Nae Ionescu a caracterizat aceste opțiuni drept expresii fundamentale ale protestantismului. În schimb, la aceste argumente naeionesciene, preopinentul de la "Universul" oferă trei puncte de vedere discutabile: 1. prin statutul de organizare al Bisericii Ortodoxe Române
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cât documentele personale de dispoziție asupra Bisericii Ortodoxe Române ating dogma sobornicității Ecclesiei românești. Cât privește ultimul punct de vedere, acesta este contrazis de sentimentul bunului simț al creștinilor ortodocși. Este de domeniul evidenței că preeminența faptelor bune asupra elementului cultual este specifică protestantismului, adevăr elementar, reperabil în orice manual de simbolică. Prin urmare, catalogarea de către Nae Ionescu a spiritului cezaro-papist și protestant în care a fost scrisă pastorala patriarhală nu ține de domeniul sofismului, ci de cel al realității efective
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
existenței terestre în cel divin era consfințită politic, printr-un decret dat de senat pentru organizarea ceremoniei speciale de consecratio a împăratului (valabilă pentru întreaga oïkouménè). Decizia instituțională impunea ca omagierea defunctului august să iasă din "normalitatea" ritualică și din cadrul cultual comun al înmormântării, funus publicum, pentru a deveni un proces colectiv de divinizare a familiei imperiale. Funus ajunge să fie mai curând "antecamera" asimilării împăratului în rândul zeilor, ceea ce atestă modul în care se consolida în secolele I-IV cultul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și cu puterea. Populus romanus învață să-și memoreze identitatea și "istoria", să ducă valoarea modelelor și valoarea proprie la o scară care îi schimbă perspectiva atât asupra existenței, cât și asupra lumii căreia i se adresează Cetatea, prin formele cultuale urbi et orbi. Fastul ceremonialurilor sale, tot mai complexe, care, în timpul principatului, se transformă în comemorări ale relației dintre genius Augusti și zei (relatio inter divos), determină în cele din urmă o proiecție magnifică a împăratului și a sinelui comunitar
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezentări (de la cele monetare la cele statuare): ideologie imperială, practică legislativă senatorială, viață spirituală și ceremonială. Adaptat monoteismului, la Constantinopol sistemul va da naștere imaginarului bizantin și apoi celui medieval creștin. Împăratul, princeps a diis electus, devine obiectul tuturor formelor cultuale închinate puterii (militare și urbane), fie ele aulice, fie populare (secolele III-IV, deși tendința de divinizare a augustului apăruse încă de la sfârșitul Republicii, de când se estompase funcția sa de magistrat, în favoarea rolului său de suveran). Programul edilitar roman de refondare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
IV și începutul secolului III î.Ch. de care țineau zeii triumfului militar (Benoist 268). Stăpân al lor, Jupiter Capitolinul, reprezentantul poliadei mitologice, deși este cel căruia Constantin I refuză să i se mai închine, îi "împrumută" acestuia componenta sa cultuală sacră, cea a solarității. Pentru că împăratul renunță la tetrarhia politică (v. fig. 21), el poate să reprezinte singur esența întrupată a imperiului. O relație similară a avut Constantin I, în peste 30 de ani de exercitare a funcțiilor înalte de
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prin tipul de creștinism adoptat de români, și anume un sincretism religios foarte complex, un amestec inextricabil de mitologie păgână și creștină, un creștinism folcloric sau - cum l-a denumit Mircea Eliade - un „creștinism cosmic”. În aceste condiții culturale și cultuale, populația din spațiul românesc nu s-a situat, de regulă, pe poziții doctrinare foarte rigide, exclusiviste și, prin urmare, intolerante față de doctrinele altor religii (mozaism, islamism) sau față de diversele erezii creștine. Acceptarea diferenței confesionale s-a materializat În câteva zicale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a datelor: 16% dintre comunitățile formate numai din romi sunt foarte sărace (HIGHPROB). Există și variații ale nivelului de sărăcie nu numai în legătură cu limba vorbită, ci și în funcție de grupul cultural („neamul”) căruia îi aparțin membrii comunității. Cele mai sărace grupuri cultuale par a fi1 cele ale cărămidarilor cu 80% dintre comunitățile locuite de aceștia, considerate, conform criteriilor studiului nostru, ca fiind sărace, urmate în ordine descrescătoare de cele ale rudarilor și de cele ale vătrașilor (tabelul 19). Tabelul 19. Sărăcia comunitară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
aparținând speciilor vânate cu predilecție (Ripiceni-Izvor, Boroșteni, România, Bächler, Elveția, Zotz, Germania, Ehrenberg, Austria, Bonifay, Franța). În legătură cu practicile mortuare, s-a constatat existența unui cult al mandibulelor umane, un alt cult al craniilor (Guattari, Italia, fără relații cu posibile antropofagii cultuale, existente, totuși, cum s-a constatat la Krapina, Croația), asocierea osemintelor, în morminte de copii, cu unelte de piatră ale adulților (La Ferrassie, Franța) (M. Otte, 1996). Dar poate că cea mai spectaculoasă creație spirituală a Omului de Neandertal o
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Principalele culturi arheologice (cu care vom opera și noi pe parcursul demersului pe care ni l-am asumat) sunt: Aurignacianul, care a cuprins întregul Continent, fiind datat între aproximativ 36-35.000 și 27.000 ani BP, caracterizat, din punct de vedere cultual și artistic prin crearea primelor opere de artă parietală (picturile din grota Chauvet), începutul artei mobiliare și o variată gamă de obiecte de podoabă; Gravettianul, datat între aproximativ 28.000 și 22.000 ani BP, extins, de asemenea în toată
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
repetată și în alte spații ale peșterii. Notăm doar că în Epigravettianul de aici, datat la 16.030 ± 190 BP, pe un fragment de os iliac de cal, este redat un cal alături de doi cerbi, o adevărată scenă de vânătoare cultuală, spațiul liber fiind acoperit de săgețile vânătorilor. Alte gravuri de bovidee și cervidee sunt pe blocuri, dar apar și reprezentări de păsări, chiar un pinguin, pe alte blocuri, care completează acest sanctuar dedicat vânătorii cultuale. O importanță deosebită o are
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
o adevărată scenă de vânătoare cultuală, spațiul liber fiind acoperit de săgețile vânătorilor. Alte gravuri de bovidee și cervidee sunt pe blocuri, dar apar și reprezentări de păsări, chiar un pinguin, pe alte blocuri, care completează acest sanctuar dedicat vânătorii cultuale. O importanță deosebită o are reprezentarea ouălor într-un spațiu închis - un Univers al spiritualității acestei comunități. Ca și în grota de la Grimaldi, și la Paglicci a fost descoperit un mormânt de copil ( băiat de13 ani), acoperit cu praf
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]