96 matches
-
ce determină profilul particular al unei culturi? Lui Lucian Blaga o asemenea explicație i se părea completă, pentru că el tindea să considere culturile ca sisteme înalt integrate și autonome, având o origine metafizică. Pentru perspectiva cercetătorului modern, punctul de vedere culturalist,deși în sine extrem de productiv, reprezintă doar „jumătatea drumului” în explicație. O a doua perspectivă care pune în evidență sursele profunde ale gândirii temporalității este cea sociologică. Sociologul pornește de la analiza proceselor sociale caracteristice unei colectivități și caută să detașeze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici, ridicole) manifestări „savante” ale ideologiei culturaliste amintite. Drăgan, în ciuda infamantului său trecut legionar, era prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și a aranjat ca „operele” acestuia din urmă să fie publicate în Occident de edituri respectabile. Istoria intelectuală și politică a protocronismului merită studiată de toți
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Polonia comunistă). Totuși, comunitariștii ar trebui să fie mai sensibili la faptul că pledoaria lor se adaugă tendințelor centrifuge și de fragmentare din societatea americană, mult accelerate și amplificate de trecerea de la ideologia asimilaționistă („creuzetul american”) la o ideologie (multi)culturalistă. Mai mult: începând cu „părinții pelerini”, artizanii comunităților au purtat mereu cu ei, chiar în etapa lor vrând-nevrând „comunitaristă”, proiectul unei societăți întregi, obținută prin expansiunea în principiu infinită a propriului model. Mai târziu, când Frontiera s-a mutat mereu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ce spune popa. Au cochetat astfel cu civilizația, dar și-au păstrat cultura. Și, odată cu ea, pofta de viață. Morala fabulei ? M-am tot gîndit la asta, dragă Călin, după ce mi-ai trimis textul tău. Răspunsul este, cred, unul inexplicabil culturalist și derutant politic : românii iubesc prea mult viața pentru a putea iubi în același timp și statul, oricare ar fi acesta. Statul-tată, castrator și ne-firesc, după cum bine știa Eminescu, nu a fost interiorizat ca în Occident, ci a rămas
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice și decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D. Anghel sau Mateiu Caragiale). „O anume febră insurgentă a sufletelor crescute în micile tîrguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scurte de glorie ideologică, "cultura de întreprindere", menită să șteargă bipolarizările și tensiunile rezultând din dominările înscrise în muncă, i-a atras pe unii antropologi; odată cu acest recul, observăm apariția unei confuzii între utilitarismul unui gadget managerial și o problematică culturalistă a antropologiei, redusă, în acest context, la o formă foarte sărăcită și oferind pe deasupra aspectul unui miraj. Totuși, "culturalismul" aplicat întreprinderii și în special multinaționalelor a avut în Franța puțin succes printre antropologi, în locul său intervenind în acest domeniu disciplinele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
optică de reducere a costului muncii constituie condițiile obiective ale unei reveniri a retoricilor culturale referitoare la o întreprindere pentru care depășirea se joacă de acum în cadrul pieței. O asemenea conjugare nu este decât în aparență paradoxală: de fapt, logicile culturaliste au fost asociate din punct de vedere istoric în Occident cu dominația colonială. În alte contexte, ele se prezintă ca un invariant al efortului de legitimare a grupurilor dominante. Un motiv major în examinarea noțiunii de cultură în întreprindere și
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pentru ele însele, cu (in)coerențele lor interne, adică din unghiul exclusiv al sistemelor de semnificații pe care le îmbină, ar duce la identificarea acestora cu niște învelișuri goale desfășurându-se liber într-un univers vid sau, dimpotrivă, la ipoteza culturalistă că actorii sunt aserviți acestor sisteme de semnificații, și deci reduși la pasivitate. Se ajunge astfel la chestiunea esențială privind autonomizarea actorilor și a grupurilor sociale aruncate în "spații de comunicare"100 pluraliste, parțiale, intricate și încadrate de universuri mai
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pentru cei care ridică astăzi capul în cultură, această situație confuză nu poate avea decât efecte nefaste. Câți vor regăsi filonul cultural autentic, oferit nouă în stare pură, în această mică bătălie culturală în care unii îl invocă de pe poziții culturaliste, alții de pe poziții autohtoniste, iar alții, exasperați de primii și ultimii deopotrivă, îl combat și detestă de pe încă alte poziții? Îi spun lui Noica toate acestea. Dacă există vreun punct de contact între mine și "autohtoniști", am să vă rog
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cultură sau care s-au ratat, rămânând în ea. Cultura ridicată la rangul unei entități metafizice și transformată în unitate de măsură a "istoriei adevărate" este ceea ce s-ar putea numi culturalismul lui Noica. În mod consecvent, această "viziune culturalistă" este extinsă și asupra marilor comunități istorice. Cu adevărat, destinul popoarelor trece, după Noica, prin cultură, iar popoarele care nu au creat cultură mare - precum hitiții sau etruscii - au dispărut din istorie. Capitalul de cultură și producția culturală sânt certitudinile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pe alții să creeze. "A învăța" înseamnă în acest caz a trezi în oameni ființa lor culturală uitată. Acest lucru îl implică dimensiunea paideică a personalității lui Noica. Și ea trimite, în mod coerent și fatal, la "ontologia" lui culturalistă: la ideea că există un "paradis al culturii", o tablă de fapt neschimbată a valorilor, o "cultură clasică", în care esența omului se regăsește și se desfășoară. Dar cum se poate realiza sarcina aceasta socratică de a trezi în oameni
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de altfel susținută de părinți. Această "tradiție" nu este specifică doar Republicii Djibouti și a fost descrisă istoric (Crubellier, 1979; Giolitto, 1984) sau sociologic, pentru mediile populare (Thin, 1998). Tradiție sau... efectul școlii? Ne putem întreba totuși dacă această interpretare culturalistă nu este o naturalizare a pedepsei corporale. Nu există aici o "tradiție unanimă". Dacă așa ar fi stat lucrurile, ar fi trebui să găsim același număr de copii loviți în unități asemănătoare. Or, această proporție variază în funcție de școli, de la aproximativ
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au fost dezvoltate între 1986 și 1988 de către Ministère de la Fonction Publique în timpul mandatului de premier al lui Michel Rocard. 57 Citat în Albertini, op. cit., p. 85. 58 P. Bezes, op. cit., p. 18. 59 Este adevărat că și această abordare "culturalistă" făcea parte din reformele thatcheriste, în special Scrutinurile Rayner, însă doamna Thatcher a fost mult mai dură decât M. Rocard. 60 Albertini, op.cit., p.87. 61 Bezes, ibid. 62 Legea 92-125 din 6 februarie 1992 cu privire la administrarea teritorială a Republicii
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
viziune, este lucrarea polemicilor cordiale, care invită la controversă și provocare, la îndoieli și reflecții, inclusiv la controversele autoarei cu propriile idei și construcții științifice. Într-adevăr, în peisajul contabilității, lucrarea este diferită de toate în domeniu, monocromă și policromă, culturalistă și filosofică, teoretică și pragmatică. Totodată, ea se recomandă ca un set de concepte, definiții și propoziții interrelaționale care provoacă tot ceea ce este pozitiv și negativ în contabilitatea creativă, în dorința de a plămădi o teorie și o metodă privind
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
pe baza recompenselor diferențiate. De aici apare o inegalitate redistributivă, dublată de o inegalitate de status. Această abordare va fi completată de un incurs istoric, prin care să se indice originile inegalității sociale 1, și de o elaborare de tip culturalist, care să explice reproducerea sa2. Evident, modul în care este pusă întrebarea va determina și metodologia cea mai bună. O întrebare formulată în felul următor: „Este inegalitatea socială inevitabilă?” ar presupune o cu totul altă abordare. Acest principiu practic apare
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
Ibid. 8 Istoricizarea despre care am vorbit este caracterizată de Schnädelbach ca o transformare a istoriei (Geschichte) într-un principiu de "înțelegere și explicare a tuturor fenomenelor culturale ca fenomene istorice". Acest tip de istorism precizează autorul reprezintă "o poziție culturalistă, opusă naturalismului", în sensul că "universul existenței umane nu este natură, ci ceva creat de oamenii care acționează", ceva care "are o istorie", nu "o simplă evoluție naturală" (ibid., p. 52). Cu toate că termenii subliniați chiar de Schnädelbach ni se par
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui abisală, discursul mitic (povestirea) desfășoară o tensiune antinomică specifică oricărei forme de gândire umană: " Mitul este discursul ultim unde se constituie tensiunea antagonistă, fundamentală oricărui discurs, adică oricărei "dezvoltări" a sensului. În mod genial, Nietzsche văzuse spre deosebire de succesorii săi culturaliști că mitul ce constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
punct, de ce din întregul capitol dedicat de Jerry Hogle studiilor culturale atenția mi-a fost captată, emfatic, de către Theodor Adorno. Profesorul Corbea-Hoișie observă că filozoful "prismelor" dezvăluie mai degrabă o atitudine mediană, în privința autonomiei artei și esteticului, față de colegii săi "culturaliști", absorbiți mai ales după momen tul Birmingham de ideea unei suprapuneri perfecte între cultură și societate, între actul artistic și cel social. El acceptă că arta se naște în societate, ajungînd însă ceva total opus celei din urmă. Se impune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
noutatea venea din faptul că autorul intertextualizării aristotelice măcar în intenție -, din Minima Moralia, nu neutraliza caracterul declanșator al socialului, acceptînd influența sa, cel puțin mentalistă, asupra esteticului. Îi lipsea însă latura "activistă" atît de pregnantă în operele marxiștilor și culturaliștilor postbelici -, ceea ce va duce la unele disjuncții între filozof și mulți din contemporanii săi. Andrei Corbea-Hoișie amintește episodul trist al reacției studențimii "activiste" față de "medianismul" lui Adorno, de la sfîrșitul anilor șaizeci, reacție rezultată în blocarea cursului filozofului la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de "identi tate" de altfel este prea fluidă și multifuncțională pentru a mai putea, astăzi, încerca să definim prin intermediul ei o personalitate, un spațiu, o apartenență oarecare. A vorbi despre construcție identi tară înseamnă a renunța la viziunile esențialiste și culturaliste dominante pînă prin anii 1960 și pe care obișnuința e gata mereu să le reactiveze care consideră identitatea ca pe ceva înnăscut, ca pe un atribut imuabil al indivizilor și colectivităților. Or, dimpotrivă, avem de a face cu un proces
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Îndelungatul război de 77 de ani dintre anii 1914-1991, calculat în (8), se prelungește în alte forme de constrângere ori de alienare a spiritului de care noile generații trebuie mai serios avertizate. Or, stimulentele materialiste rămân mai tari decât avertismentele culturaliste. Modernizările accentuate de ulterioarele revoluții burghezo-democratice au venit de la o burghezie consolidată politic, uneori prin "monstruoase coaliții" cu "foștii" ori cu "ideologii" care au schematizat și golit viețile oamenilor de "valori depășite". Banului, hârtiilor de valoare, calculelor speculative la burse
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
antropologii divizați de tradiția socială sau culturală, în special 48. Cercetătorii consacrați în tradiția antropologiei culturală sau a etnologiei, Franz Boas, Bronislaw Malinowski, Margaret Mead, Alfred Kroeber și Ruth Benedict, considerau conceptul de cultură ca unul central pentru științele sociale. Culturaliștii susțineau cultura drept cauza principală a modelelor de comportament, inclusiv a interacțiunilor sociale (cine interacționează cu cine), iar pentru ei întreaga organizare a societății este condiționată de cultură. Această teza a fost contrazisă de către reprezentanții structuralismului, precum A. R. Radcliffe-Brown
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
legată de Cultură și implică elaborarea de reguli sociale. Cel mai tipic exemplu de asemenea legi universale analizate de structuralism este interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
analizate de structuralism este interzicerea incestului, acesta fiind bazat pe necesitatea schimburilor sociale 51. Atât școala Cultură și Personalitate (cum este cunoscută școala culturalistă), cât și școala structuralistă, s-au bucurat de un număr foarte mare și influent de adepți. Culturaliștii au preferat abordarea integralistă sau universalistă a conceptului de cultură, inaugurată de către Edward B. Tylor în anul 1871, atunci când a oferit prima definiție științifică a culturii, care înseamnă acel complex atotcuprinzător "care include cunoașterea, credințele, arta, morala, dreptul, cutumele și
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ceea ce distinge omul ca specie de alte specii. Cultura este, deci, alcătuită din tot ceea ce colectivitățile umane produc, incluzând aici, cu alte cuvinte, întreaga viața socială. Tema principală în studiile dedicate culturii va fi "nature" (natură) versus "nurture" (creștere, educație), culturaliștii încercând să dovedească faptul că anumite manifestări sociale sunt condiționate cultural și nu biologic sau natural 53. Orice avea să diferențieze achizițiile umane de originile evoluționare și biologice ale acestuia, devenea relevant pentru exprimarea conceptului de cultură. Aici puteau fi
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]