75 matches
-
cu volumul " Nu!" (1934). Devenind Ionesco, a rupt punțile. Hotărârea își are, desigur, temeiurile ei. Dar n-are cum anula filiația Anto Pann Alecsandri Caragiale Ionescu. * Î i plăcea să se autoiluzioneze și-și construise o lume paralelă, întemeiată pe cumsecădenie și bună cuviință, în care toate s-ar orândui potrivit unui unic temei: valoarea. De unde i s-au tras și cuvenitele deziluzii... Mai întâi, i-am fost student. Corneliu Sturzu era asistentul profesorului Husar și ținea seminarul de estetică. Atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mileniilor a supraviețuit În epoca național-comunistă și chiar În cea post-comunistă. Pentru filolegionarul Ion Coja - În cărți publicate de el În perioada 1997-2001 -, În afară de multe alte calități rasiale, românii sunt „omenoși și blânzi”, fiind dotați de la natură cu „toleranță și cumsecădenie”, astfel că soldații americani se căzneau În timpul celui de-al doilea război mondial să cadă prizonieri anume la români <endnote id="(769)"/>. Câteva rânduri semnate de Dan Amedeo Lăzărescu arată o beție a naționalismului protocronist care i-a cuprins pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spunea George Grecul: „Sfîrșești falit și la pușcărie. Toți Îți zic zgîrciob dacă nu dai pe datorie, iar dac-o faci, profită”. George nu putea să refuze pe cineva care venea la el În stare de rău. Oamenii profitau de cumsecădenia lui, cerîndu-i pe datorie, iar la alt vînzător se duceau cu banii jos. George a făcut trei ani și cînd a ieșit, a refuzat să mai facă pe dealerul. Trăgătorii branșați pe jazz și cu figuri În cap nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trebuie să te ai bine, că nu se știe când ai nevoie de ei”, iar dacă nu te ai bine cu ei „pot să-ți facă cine știe ce rău”. În toate situațiile, grupul este spațiul securizant și oferă garanții de loialitate, cumsecădenie, cinste, bună purtare. Oamenii lasă ușile caselor descuiate, n-are cine să intre să fure ceva, căci vecinii își păzesc casa unul altuia; „n-ar face una ca asta vecina!”; „e băiat bun, de aici, din vecini”; „poți avea încredere
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
N. Carandino -, atractivă prin excelența meșteșugului și strălucirea replicilor. Reprezentată la jumătatea anilor ’50, Patriotica română e o comedie satirică de omniprezentă virulență, cu recurs la grotesc, la sarcasm și, lucru rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și „cumsecădenie duioasă”. Sunt puse în scenă conflicte legate de corupția pe scară mare în mediile ministeriale și politicianiste interbelice. Oarecum comparabilă cu Ultima oră a lui M. Sebastian, piesa rămâne o satiră forțată, impecabil construită, net superioară, de pildă, textului lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
crescut. Chiar de la începutul stagiului, Direcția Generală Agricolă Bacău a început să facă presiuni asupra mea să iau în primire ferma a II-a de îngrășare, dar numai la număr de capete, nu și la greutate, cum este legal. Prin cumsecădenia unui economist bătrân, am aflat că această fermă avea aproape 300 de tone carne în viu lipsă, adică circa 3,3 milioane lei. Deci tovarășii de la Bacău au încercat să-mi bage pe gât această delapidare când eram la începutul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Un mare scriitor președinte ori un scriitor cumsecade președinte este o idee falimentară. Administrarea Uniunii Scriitorilor nu mai poate fi un joc de-a operă fără om ori om fără operă la vârful instituției. Prestigiul literar al unui președinte ori cumsecădenia altuia nu ține de foame nimănui. Timișoreanul Ioan Holender nu a devenit directorul Operei din Viena pentru că „sună” mai bine ca Pavarotti ori e mai blând ca Maica Tereza, ci pentru că este un manager excepțional. Chiar și în ceasul al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea. Un Cocea însă fără demonie, cu trăsăturile îndulcite. A fost mai târziu secretar de redacție la România literară și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer și spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
verii. I-am mai văzut și altădată, pe ei sau pe alți semeni de-ai lor, sunt o întreagă haită pașnică, statornicită în jurul marilor clădiri. Cuminți, stau culcați pe labe suverane, cu boturile lor inteligente, exprimând un fel de înțeleaptă cumsecădenie, urmărind cu privirea rarii trecători. În ziua aceea însă, nu știu cum, față în față cu imensa „Casa Scânteii” adăpostind mii și mii de oameni - uriaș stup uman zumzăitor -, vechile mele cunoștințe, câinii, mi se par neobișnuit de simpatici, de „reușiți” - infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
învățături, iar răspunsul a sunat: „o vioară“. Consultată și ea, maică-sa a opinat pentru... o pereche de ghete și dânsei i s-a făcut hatârul. Probabil, femeia s-a gândit că băiatul era orfan și nu trebuia abuzat de cumsecădenia tatălui vitreg, oricât de supus soției adorate va fi fost inginerul Godini. Silindu-mă pe mine, când aveam aproximativ vârsta premiantului „cu cunună“, să mă dedic instrumentului ce-i fusese lui refuzat, tata mi-a pus de la început la dispoziție
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Șeful era un tânăr muncitor în civil, membru de partid, desigur, care mă înjura și urla: „Care pașaport? În Bărăgan te duci!“ N-am reușit niciodată să-mi obțin buletinul. Dar, tot apelând la unul și la altul, mai din cumsecădenie, mai cu un bacșiș, am fost trimis la autoritățile militare, unde, spre marea mea mirare, totul a mers ca pe roate și mi s-a dat carnetul de ofițer cu cea mai mare amabilitate. Cum acesta avea fotografie, am putut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
flăcări. Nu-l deosebeai cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
chema la ordin pe toată lumea și a vorbi „radical“, plimbând prin gură „gingășii“ șugubețe, menite să seducă asistența. În realitate, nu reușesc aproape niciodată să-și camufleze trivialitatea de fond, parvenitismul, instinctele primare. S-ar putea salva prin discreție și cumsecădenie. Dar asta li se pare o slăbiciune, un moft. Preferă încruntătura de vătaf sau bășcălia discreționară. Banii aduc, cred, cum spuneam la început, fericirea. Un fel de fericire. Cea râvnită de toată lumea. (De altfel, oamenii cu bani nu prea au
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici, cu aere de cumsecădenie și comportare civilizată. Ne priveau înduioșător și ne scăpau, din mersul blindatelor, câte o ciocolată-două, o bucată de pâine sau biscuiți, de care tare ne mai minunam, mulți dintre noi fără să știm cum se consumă asemenea comestibile și dacă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mi-a pus felurite întrebări. Aflând că eram fiul unui negustor sirian și că averea mea nu era deloc mică, a devenit de-a dreptul prietenos și m-a primit în casa lui. Pentru a-și ascunde interesul aflat în spatele cumsecădeniei sale, mi-a spus că tocmai de la negustorii sirieni cumpărase un anumit nisip și celelalte substanțe ce erau folosite în fabricarea sticlei. Pactul pe care l-am făcut a fost limpede și mi s-a părut avantajos pentru amândoi. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
colaborare), Chișinău, 1992; Satana pe pământ, Chișinău, 1992; Pomul fermecat, Chișinău, 1995; Drepturile tale, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Poezia gesturilor inocente, „Nistru”, 1974, 11; Ion Ciocanu, Pomul limbii române, „Florile dalbe”, 1996, 26 ianuarie; Claudia Partole, Onestitate și cumsecădenie: scriitorul Ștefan Tudor, „Florile dalbe”, 2001, 20 decembrie. I. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
prin aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce duce la concluzia că teama de istorie și de vicisitudinile ei imprevizibile a fost, dintotdeauna, o marcă exponențială a identitarului național, compensată prin mitizarea culturii populare, a folclorului, a "ființei" profunde a neamului și a cumsecădeniei retractile toate indicii ale fugii din timp, ca reacție colectivă la "teroarea" pe care ne-o impune istoria. Statistici scrupuloase arată că niciodată în milenara lor istorie, mânăstirile ortodoxe de la noi cu precădere cele din Moldova n-au înregistrat atâtea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
traficant, intermediar în trimiterea de prostituate spre Orient și Africa), până ce este ucis de amantul fiicei sale. Fata lui Hemcea, Cristina, este unul dintre cele mai reușite personaje feminine din istoria literaturii române. Este o ființă fascinantă, amestec straniu de cumsecădenie, bună-cuviință, supunere, inocență, perversitate și ticăloșie (prin pasivitate, dacă se poate vorbi de așa ceva). Incapabilă să jignească pe cineva sau să își revendice cu voce tare anumite drepturi, posesoarea unei vulnerabilități native, ieșite din comun, seducătoare prin sublima ei inocență
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
Mircea Mihăieș De când mă știu, am trăit cu clișeul cumsecădeniei, cinstei și blândeții românului. Spre marele meu noroc, lumea în care am crescut chiar așa arăta: părinți protectori, bunici ce întrupau însăși bunătatea, mătușe adorabile, verișori plini de farmec, vecini binevoitori, colegi săritori, prieteni devotați. Nu era o lume idilică
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
A, U, D, venind de la ad usum Delphini, ștampilate discret pe analizele ,îmbunătățite" care li se arată, uneori, bolnavilor fără scăpare, ar putea însoți, la fel de bine, multe concesii făcute, ușor teatral, vîrstei ori slăbiciunii. Nu e numaidecît vorba de-o cumsecădenie cam nelalocul ei, ci, mai curînd, de scuza pe care ți-ar putea-o da speranța nejucată a unui ,spectator" pe care-l fericești puțin, chiar și mințind din curtenie. Însă cînd lucrurile iau întorsătura unui aranjament destul de lucrativ, și
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
în judecăți, repezit, nedrept cu unii și disprețuitor de nuanțe, dar în toate era sincer, spunea pe față ce credea, lucru rar. Și apoi, dincolo de țâfnă, de îmbufnări, de răstelile omului căruia îi sărea muștarul din orice, eu îi ghicisem cumsecădenia și firea miloasă. Trecea de altfel iute de la supărare la dispoziția contrară, azi te călca în picioare (cu vorbele) și mâine îți întindea prietenește mâna, convocându-te la o bere. Nu spunea, dar simțeai că nu-ți mai poartă pică
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
extremă-dreaptă. Dacă te ocupi (chiar blamându-i) de Mircea Eliade ori Cioran, ți se lipește automat pe frunte eticheta de "reacționar". (A pățit-o, spre hazul meu sardonic, chiar unul dintre cei mai echilibrați critici literari români, un monument de cumsecădenie, generozitate și toleranță. în clipa de față, haita de sămădăi ideologici inventariază până și virgulele din textele sale. N-au decât, măcar transpiră un pic pentru bursele ori pozițiile academice mult prea înalte pentru piticimea lor intelectuală.) Cu adevărat deprimant
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
și că „Peste 800.000 de românce sunt victime ale violenței în familie”. Asta dacă le luăm în calcul pe cele care au curajul să se plângă de ceea ce pățesc acasă. O cifră care spune multe despre tradiționala blîndețe și cumsecădenie a românilor. lîn ZIUA înregistrăm un început de polemică între doi vecini de rubrică. Pe aceeași pagină în care Dan Pavel, politologul care a devenit consilierul lui Gigi Becali, scrie despre „Democrație pe-apucatelea”, Toader Paleologu își intitulează comentariul „Oierul gentilom
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]