75 matches
-
în timp mai lung...în general, clopotele înseamnă comunicare...poate însemna și veniți! sau fugiți!...nu oricine știe să meșterească un clopot...când se topește și se prepară aliajul, acesta trebuie sfințit cum se sfințește apa, cum procedează tibetanii, prin cumsecădenie și rugăciune...!”. “Clopotul strigă lumea să-i aducă aminte despre cei care nu mai sunt!” De aproape treizeci de ani, tanti Veta Ursu este văduvă. Face curățenie în biserică și în jurul acesteia, trage clopotul când ceilalți oameni ai lăcașului sunt
Clopotarii ţin aproape Veşnicia () [Corola-blog/BlogPost/339951_a_341280]
-
decuplat pentru puțin, de la acea bizarerie temporală. Ideea pe care și-au afirmat-o deschis toți membrii familiei, să rămân la ei peste noapte, m-a speriat de tot și m-am decis: pe acolo, nu mai calc. Le intuisem cumsecădenia prefăcută: nu intenționau să-mi plătească, în schimbul, chipurile, prieteniei mele cu băiatul lor aspirant la drept. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
DAN IONESCU: Umbra scrisului (Roman). Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339361_a_340690]
-
doamnei Crașoveanu. Așa reveni el în familie, lângă părinții și surorile lui. - Tulburătoare istorie. Bieții oameni! Ce-o fi fost în sufletele lor... Dar s-au făcut cu un fecior de mare ispravă... Deștept, pasionat, plin de idei și de cumsecădenie. Mereu impresionat de durerea altora, mereu gata să ajute. Impecabil vorbitor de limba română. Cu două vicii letale: femeia și "beutura". Amândouă i-au grăbit sfârșitul. Mai mult primul, după vorba din bătrâni: "Cine alege, culege..." Referință Bibliografică: De Sfântul
DE SFÂNTUL DUMITRU de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342022_a_343351]
-
întreaga Uniune Europeană și unde traiul celor mulți se înrăutățește de la un an la altul; în sfârșit, dar nu în ultimul rând, spațiul carpato-danubian este locul unde de 27 de ani coexistă speranța cu deznădejdea, demnitatea înrobită cu nedemnitatea înrobitoare, cumsecădenia cu nerușinarea, cinstea cu tâlhăria ca-n codru, adevărul tot mai timid cu minciuna tot mai agresivă, credința sinceră cu necredința ipocrită, cumpătarea cu risipa, sărăcia generalizată cu sfidătoarea opulență a clanurilor mafiote, rara cultură rafinată cu frecventa subcultură, bunul
PROBLEMELE S-AU ÎNMULŢIT ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374349_a_375678]
-
să fie considerată ideologia sa principală: nu, și aceasta este o instituție de „mămăligari”. Părintele Vipera, care cu o încetineală și o rotunjime lingvistică demne de un dialog socratic-boccaccian joacă în celulă rolul avocatului diavolului (adică al Legalității și al Cumsecădeniei cel puțin pedagogice), nu este mai puțin feroce și lipsit de morală decât Naratorul. Dialogurile (în stilul Philosophie du boudoir) ce alternează cu narațiunea sunt perfect sacrilege, iar asta fără ca persoanele aflate în dialog să-și piardă vreodată calmul deplin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
accepte că Democrația Creștină poartă răspunderea pentru introducerea în Italia a „dezvoltării” capitalismului consumist, cel mai rău dintre fascisme, renunțând la toate vechile structuri ce nu pot să nu-i fie dragi unui conformist precum Casalegno: democrația formală, Biserica, familia, cumsecădenia, așa-zișii intelectuali etc. Cât privește afirmația lui Casalegno cum că mi-ar fi „dor de un trecut chiar și mânjit de fascism”, să fie clar: dacă îndrăznește să mai repete ceva asemănător, iau trenul, ajung la Torino și-l
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
N. Carandino -, atractivă prin excelența meșteșugului și strălucirea replicilor. Reprezentată la jumătatea anilor ’50, Patriotica română e o comedie satirică de omniprezentă virulență, cu recurs la grotesc, la sarcasm și, lucru rar în creația dramaturgului, fără accente de înduioșare și „cumsecădenie duioasă”. Sunt puse în scenă conflicte legate de corupția pe scară mare în mediile ministeriale și politicianiste interbelice. Oarecum comparabilă cu Ultima oră a lui M. Sebastian, piesa rămâne o satiră forțată, impecabil construită, net superioară, de pildă, textului lui
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
colaborare), Chișinău, 1992; Satana pe pământ, Chișinău, 1992; Pomul fermecat, Chișinău, 1995; Drepturile tale, Chișinău, 2000. Repere bibliografice: Andrei Țurcanu, Poezia gesturilor inocente, „Nistru”, 1974, 11; Ion Ciocanu, Pomul limbii române, „Florile dalbe”, 1996, 26 ianuarie; Claudia Partole, Onestitate și cumsecădenie: scriitorul Ștefan Tudor, „Florile dalbe”, 2001, 20 decembrie. I. C.
TUDOR-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290285_a_291614]
-
Criticul discută pertinent spectacolele susținute de teatrele din Moldova în intervalele 1974-1982 și 1985-2001, fără să se aprindă în entuziasme fără frâu ori să aibă voluptatea crudă a desființării. Cu echilibrul său greu de clătinat, se ține departe și de „cumsecădenia” înfășurată în lunecoase echivocuri și de trufia oglindirii de sine. Competența omului de teatru pus pe „confidențe” nonsubiective se clădește pe o impecabilă seriozitate. Emoția, componentă a comunicării „la arlechin”, este mereu supusă unei lucidități ce contează deopotrivă pe fermitate
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
celor doi erau impecabile, dar, luând în considerare ceea ce povestise Irene despre vederile antiamericane ale lui Ahmad, Mike păstrase dosarele active. Asta era cea mai urâtă parte a meseriei lui: faptul că niciodată nu aveai voie să te încrezi în cumsecădenia oamenilor, că întotdeauna trebuia să te îndoiești că totul se va sfârși cu bine. Mike a lucrat timp de o oră, i-a trimis șefului prin e-mail dosarele aduse la zi, apoi a ieșit în grădina din spatele casei. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
indicase bătrînul cel șmecher, pe Jacinta Coronado am găsit-o Într-o mansardă la care nu se putea ajunge decît pe o scară de la etajul al treilea. Potrivit moșneguțului desfrînat, ultimul cat era refugiul puținilor interni cărora Parcele nu avuseseră cumsecădenia să le ia mințile, stare, pe de altă parte, nu tocmai longevivă. Pe cît se pare, acea aripă ocultă adăpostise, la vremea sa, camerele lui Baltasar Deulofeu, alias Lazslo de Vicherny, de unde prezida activitățile Tenebrarium-ului și cultiva artele iubirii proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încet, se lasă invadat de Încredere. Trăsăturile i se destind, i se relaxează. Se desprinde de străjile care, la un gest al cadiului, nu-l mai opresc. Apoi merge să se așeze, fără să fi fost poftit. Judecătorul zâmbește cu cumsecădenie, dar Își reia fără păsuire iscodeala: — Ești tu oare necredinciosul pe care-l zugrăvesc unii? Mai mult decât o Întrebare, e un strigăt disperat de ajutor, pe care Khayyam nu-l respinge: — Pun la Îndoială zelul bigoților, dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
chibzuința, veselia și veșnicia. O casă plină de respect și armonie. Un sat scos din anonimat de sfânta Biserică păstrătoare de datini și tradiții totdeauna deschise spre ce e ziditor omului, spre ce e folositor tuturor. Un sat renumit prin cumsecădenia conlocuitorilor, la datorie și cu fața spre Prut. În acest meleag plin de legende și mituri, copilul, îndrăgostit de ele ca de vite, cai și mielușele, ajuns elev la școala primară, începe să cânte, fără prihană, la strană, la serbările
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
capacități sclipitoare, care în condiții de normalitate ar fi făcut o Românie ca soarele sfânt de pe cer. Ce categorie socială a scăpat de ororile comunismului transplantat în România daco-latină, solară prin sensibilitate și dragoste de viață, prin potențele creative și cumsecădenia proverbială, de către nesătuii uralieni fără Dumnezeu și considerație pentru om? Niciuna! De la vlădică la opincă, piatra de moară comunistă s-a răsucit pe grumazul tuturor. Ovidiu Papadima a creionat doar parțial conturul câtorva personalități care pe lângă miile de creatori de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mi-a pus felurite întrebări. Aflând că eram fiul unui negustor sirian și că averea mea nu era deloc mică, a devenit de-a dreptul prietenos și m-a primit în casa lui. Pentru a-și ascunde interesul aflat în spatele cumsecădeniei sale, mi-a spus că tocmai de la negustorii sirieni cumpărase un anumit nisip și celelalte substanțe ce erau folosite în fabricarea sticlei. Pactul pe care l-am făcut a fost limpede și mi s-a părut avantajos pentru amândoi. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
clipe, după care revenindu-și din uluială, ar fi conchis, zicând că ești țigan get-beget, măcar că te tragi din bucureșteni, renumiți În bun-simț (fac, desigur, aluzie la bunii tăi părinți, pe care i-am cunoscut, prețuit și admirat pentru aceeași cumsecădenie și aceeași bunătate naturală pe care le remarcasem la Înșiși părinți mei). Însă eu te cunosc de circa 40 de ani (precis: de 35 de ani), și constat, fără surprindere, dar cu cea mai adâncă durere și cu o nesfârșită
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
poate fi o culme decât pentru oamenii lipsiți de personalitate. Într-o lume în care numai excesul inimii și al inteligenței, frenezia și calculul echivoc, instinctele tari și ipocrizia pot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea folosi o cumsecădenie colectivă? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Setei mele de conflicte în lumea aparențelor nu-i pot găsi un antipod mai detestabil decât omenia. Dacă i-aș dori României să trăiască în pace și la răcoare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un fenomen apocaliptic. La ce i-au folosit social-democrației ideile ei "generoase"? La ce rezultat a ajuns, după ce a rotunjit ideile revoluționare și și-a salvat deficiențele în cultul evoluției? A adus-o evoluția la putere? Sau n-a știut cumsecădenia ei teoretică un lucru elementar: forța creează făgașele "evoluției"? Nu există atâta forță în evoluție pentru ca să înfrîngă pe cea care se naște peste ea. Cultul secolului trecut pentru evoluție a luat forma celui mai plat misticism. Mediocritatea oamenilor s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apoi, asemeni spiritului din sticlă eliberat, să se lățească peste întreaga lume ― l-am pierdut. Aerul acela de bonomie eternă, pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului, s-a instalat pe fața lui. De unde răsare această cumsecădenie a neputinței răstignită peste golul care crește treptat în noi, acest zâmbet strivit pe față care ține loc de expresie și scoate la iveală o fericire fără obiect? Și trupul, apoi. Când ne degradăm fizic, începem să semănăm cu obiectele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să te ai bine, că nu se știe când ai nevoie de ei”, iar dacă nu te ai bine cu ei „pot să-ți facă cine știe ce rău”. În toate situațiile, grupul este spațiul securizant și oferă garanții de loialitate, cumsecădenie, cinste, bună purtare. Oamenii lasă ușile caselor descuiate, n-are cine să intre să fure ceva, căci vecinii își păzesc casa unul altuia; „n-ar face una ca asta vecina!”; „e băiat bun, de aici, din vecini”; „poți avea încredere
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce duce la concluzia că teama de istorie și de vicisitudinile ei imprevizibile a fost, dintotdeauna, o marcă exponențială a identitarului național, compensată prin mitizarea culturii populare, a folclorului, a "ființei" profunde a neamului și a cumsecădeniei retractile toate indicii ale fugii din timp, ca reacție colectivă la "teroarea" pe care ne-o impune istoria. Statistici scrupuloase arată că niciodată în milenara lor istorie, mânăstirile ortodoxe de la noi cu precădere cele din Moldova n-au înregistrat atâtea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pentru că a creat un personaj de om cinstit care s-a îmbogățit, dacă dăm crezare Memoriilor lui Fleury (1750-1822), actor la Comedia-Franceză care a creat unele roluri de-ale lui Mercier: Nimic nu egala bonomia lui Mercier, în afara umanității și cumsecădeniei sale. Și probitatea lui era extremă; o ducea până la scrupul. Judecați singuri! Iată cum își exprima el remușcarea vorbindu-mi de Tărăboanța negustorului de oțet. Dacă am vreo remușcare, asta este pentru eroul acestei roabe care-mi place. Omul acela
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dacă nu la crescătoria de pasăret Reynoso. N-a vrut deloc să ție-n minte cauzele dă motiv la dizgrația lui, da io i-am dat dă cap și m-am prins că nația dă Oportet s-a Împrofitat dă cumsecădenia lu don Wenceslao și i-a pus În cârcă bișnița lui cu dugheana dă buchernițe, când a bunghit că șozurile mergea din rău În mai rău. Cu sănătosu gând să-i Împlementez o doză babană dă veseleală, m-am nemerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
afaceri. Stăteau strânși în cerc, în costumele lor urâcioase, fie așteptându-și bagajele, fie așteptându-și avionul, cu servietele de lângă picior, probabil burdușite de reviste porno. Toți beau bere, se întreceau care să-i strângă mâna celuilalat mai ferm, emanau „cumsecădenie“ și bonomie, organizau concursuri ca să decidă cine râdea cel mai zgomotos și cine era în stare să emită cea mai disprețuitoare remarcă la adresa soțiilor sau cea mai vulgară remarcă la adresa oricărei femei de la conferința la care tocmai fuseseră sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici, cu aere de cumsecădenie și comportare civilizată. Ne priveau înduioșător și ne scăpau, din mersul blindatelor, câte o ciocolată-două, o bucată de pâine sau biscuiți, de care tare ne mai minunam, mulți dintre noi fără să știm cum se consumă asemenea comestibile și dacă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]