363 matches
-
în limbi diferite, cu pronunții diferite. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite ca simboluri fonetice, așa cum astăzi cifra 4 este uneori folosită în engleză pentru scrierea prescurtată a cuvîntului for (pentru) din cauza similitudinii fonetice cu numeralul four. Cheia pentru descifrarea scrierii hieroglifice a constat în
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
o capodoperă a poeziei antice babiloniene, a fost găsită în bibliotecă la fel ca povestea creației Enûma Eliš și mitul primului om Adapa sau povestiri precum Poor Man of Nippur. Textele au fost scrise în principal în akkadiană cu caractere cuneiforme, însă multe dintre tăblițe nu au o origine exactă și este adesea dificil să se stabilească țara lor de proveniență. Multe tăblițe sunt într-adevăr compuse în limba neo-babiloniană, dar multe au fost, de asemenea, scrise în asiriană. Tăblițele au
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
a fost distrusă în anul 612 î.Hr. de către o coaliție formată din babilonienii, sciți și mezi, un popor iranian străvechi. Se crede că în timpul arderii palatului, un incendiu puternic ar fi devastat biblioteca, provocând coacerea parțială a tăblițelor de lut cuneiforme. În mod paradoxal, acest eveniment potențial distructiv a contribuit la supraviețuirea tăblițelor. În afară de textele de pe tăblițele de lut, unele texte ar fi putut fi scrise pe plăcuțe din ceară care, din cauza naturii lor organice, au fost pierdute. Colecțiile de la British
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
texte. Documentele originale ale bibliotecii cu toate acestea, care ar fi inclus pergamente din piele, plăci de ceară și, eventual, papirusuri, conțineau probabil un spectru mult mai larg de cunoștințe decât cel cunoscut din plăcuțele de lut scrise cu caractere cuneiforme și care s-au păstrat.
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
Antică. "ul" era cunoscut, încă din perioada etruscă și în Grecia antică, din secolul al VI-lea î.Hr.. Grecii îl numeau "garos", care semnifica și "pește mic". Originile sunt, se pare, babiloniene. Trei tablete, care cuprindeau rețete culinare, în scriere cuneiformă și care datau de prin anul 1700 î.Hr., îl menționează sub denumirea "akkadiană" de "siqqu". Era vorba de carne sau de viscere de pește ori de scoici, care au fost îndelung macerate într-o mare cantitate de sare, în scopul
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
hitiții își vedeau amenințate pozițiile de puternicul Imperiu Asirian, care reușise să ocupe teritoriul dintre fluviile Tigru și Eufrat, care fusese vasal al hitiților Textul tratatului a fost înregistrat în două versiuni, una scrisă cu hiroglife egiptene, iar alta cu cuneiforme akkadiene. Ambele versiuni au supraviețuit până în zilele noastre. Această formă bilingvă este comună multor tratate care s-au semnat până în zilele noastre. Acest tratat diferă față de altele prin faptul că textul în fiecare limbă diferă într-un anumit punct. Deși
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
negre, mult curbate. Se hrănește cu pești, broaște, șerpi, rațe, iepuri, popândăi, hoituri. Cuibărește în arbori din vecinătatea apelor. ul este corpolent și cu o talie mare, are o silueta masivă caracterizată prin o anvergură mare și o coadă scurtă cuneiformă. Codalbul are o talie mare, 70-90 cm lungime (între curcă și curcan), cu o anvergură a aripilor de 200-250 cm. Femelele, cu o greutate 4-6,9 kg, sunt mai mari decât masculii, care cântăresc 3-5,4 kg. Penajul este de
Codalb () [Corola-website/Science/329006_a_330335]
-
era calcolitică. În epoca bronzului târzie (1550-1200 î.e.n.) s-a aflat aici un însemnat avanpost egiptean. S-au descoperit urmele unei clădiri, care ar fi putut fi palatul guvernatorului egiptean. La fața locului s-au găsit câteva suluri scrise în cuneiforme, dicționare de akkadiană și sumeriană. În epoca fierului au avut loc aici confruntări militare decisive descrise de Biblie dntre vechii evrei sau israeliți și filisteni. Apoi locul a fost deținut un timp de filisteni, apoi de evrei. Un oraș cu
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
în plus, un centru important de studiu pentru matematicienii islamici. Spre deosebire de dovezile puține ale matematicii egiptene, cunoștințele noastre despre matematică babiloniana provin din cele aproximativ 400 de tăblițe din argilă, descoperite de arheologi începând cu anul 1850. Scrise în grafia cuneiforma, tăblițele au fost inscripționate în timp ce argilă era încă moale și arse apoi în cuptoare sau la soare. Dovezile timpurii ale textelor matematice datează din perioada sumeriana, în care au apărut primele civilizații în Mesopotamia. Atunci s-a dezvoltat un sistem
Matematica babiloniană () [Corola-website/Science/325505_a_326834]
-
cu impozitări și cu un guvern centralizat, și oferind stabilitatea regiunii după vremuri tulburi, astfel încât a transformat statul într-o puterea centrală din Mesopotamia. În timpul său s-a elaborat o culegere de legi, păstrată într-o lungă inscripție cu litere cuneiforme și cunoscută sub denumirea Codul lui Hammurabi. Religia babiloniană considera pe rege ca fiind trimisul lui Marduk, iar orașul Babilon ca pe un "oraș sfânt", locul în care orice conducător legitim al Mesopotamiei trebuia să fie încoronat. Babilonienii, la fel
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
care au fost imprimate, deoarece prima este mai convexă și mai "contrastată", fiind gravată în argilă mai proaspătă, mai puțin turtită. Deoarece discul din Phaistos este "ștanțat" cu un tipar mobil și nu zgâriat cu un calamos în chipul semnelor cuneiforme, el reprezintă una din cele mai vechi "tipărituri" cunoscute până azi. Încercări dintre cele mai fanteziste au fost făcute pentru a propune o lectură a textului său, pe diverse baze, în diferite limbi vechi, de la indo-europene la anatoliene pre-hitite, nord-semitice
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
pașnic, bine organizat-un stat tehnocrat complex. Statul sumerian avea să înfrunte însă invaziile nomazilor numiți "amoriți". Încep să fie scrise primele poezii ca cea dedicată morții zeului Tammuz, zeul-pastor, sau Epopeea eroului Ghilgamesh, toate consemnate pe tăblițe, scrise în cuneiforme. Se desfășoară festivaluri religioase ce celebrează victoria zeului primăverii asupra zeiței haosului. O migrație majoră se desfășoară din Sahara Centrală (care anterior era populată de o vegetație și fauna densă) către vestul Africii datorită schimbării climatice. În Regatul Vechi al
Mileniul al III-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/305557_a_306886]
-
carbonizat în nivelele din Epoca Bronzului de la Ierihon, ca și în nivelele din Epoca Bronzului de la Hala Sultan Tekke în Cipru și Tiryns. O rodie mare, uscată a fost găsită în mormântul lui Djehuty, servitorul Reginei Hatshepsut. Documente cu scriere cuneiformă mesopotamiene menționează rodiile de la jumătatea mileniului al treilea î.e.n. Planta este de asemenea crescută extensiv în China de Sud și Asia de Sud-Est, unde a ajuns fie pe Drumul Mătăsii, fie adusă de corăbiile comerciale. Orașul antic Granada din Spania a primit
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
Scrierea cuneiformă (din limba franceză: "cunéiforme") este printre primele forme de expresie prin scriere din lume. Scrisul cuneiform a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5.000 de ani in urmă și consistă din adâncituri în formă de cuie, săpate în piatră sau
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
Scrierea cuneiformă (din limba franceză: "cunéiforme") este printre primele forme de expresie prin scriere din lume. Scrisul cuneiform a fost inventat, probabil, cu aproximativ 5.000 de ani in urmă și consistă din adâncituri în formă de cuie, săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă; a fost folosit de unele popoare orientale antice. La început ei
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă; a fost folosit de unele popoare orientale antice. La început ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în formă de cuie sau ace, care sunt denumite scriere cuneiformă. Sumerienii erau caracterizați ca fiind un popor politeist folosind scrierea cuneiformă pe plăci de ceramică sau lut. Obiecte diferite erau reprezentate prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiție. (În zona Mesopotamiei arheologii au găsit sute de mii
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
folosit de unele popoare orientale antice. La început ei desenau imagini, dar apoi acestea s-au transformat în simboluri în formă de cuie sau ace, care sunt denumite scriere cuneiformă. Sumerienii erau caracterizați ca fiind un popor politeist folosind scrierea cuneiformă pe plăci de ceramică sau lut. Obiecte diferite erau reprezentate prin simboluri diferite, iar numărul acestora era prezentat prin repetiție. (În zona Mesopotamiei arheologii au găsit sute de mii de plăci cu astfel de scrieri.) Limba și cultura anticului Sumer
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
asemenea, necesitățile administrative au stimulat inventarea unei forme de scriere specifică, realizată prin incizii în plăcuțe de argila cu mici unelte. Sumerienii sunt probabil responsabili pentru aceasta cultură urbană timpurie, care s-a răspândit către nord, de-a lungul Eufratului. Cuneiforma a fost scrierea tipică a tuturor civilizațiilor mesopotamiene. Colecțiile de tăblițe de argilă descoperite reprezintă și cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria umanității. Se știe ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri care au
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
înlocuite de simboluri abstracte, cum ar fi grupurile de bare care seamănă cu niște cuie, inscripționate pe tăblițe de argilă moale cu ajutorul unui vârf de trestie. În total sumeriana se compune din 500 de semne, în principal logograme, apoi silabe. Cuneiformele au fost folosite în continuare pentru scrierea limbii akkadiene, babiloniene și asiriene, care au devenit limbi de bază în Mesopotamia. Limba sumeriana a dispărut aprox. în anul 1.800 î.Hr., dar a rămas o limbă clasică a civilizațiilor din est
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
cele mai complexe din corp. Scheletul piciorului este format din: Tarsul este format din șapte oase dispuse pe două rânduri: Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri anteroposterioare: un rând medial ce cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul și cuboidul. Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior extremitatea cea mai voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc. Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a piciorului, fiind cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Are șase fețe: posterioară, anterioară, dorsală, plantară, medială, laterală. Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală; este așezat pe partea laterală a piciorului. Are șase fețe: superioară, posterioară, inferioară, anterioară, medială, laterală. Sunt trei oase de formă prismatic
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
marginea mediala spre cea laterala a piciorului, de la I la V. Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osului se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate ce
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele. Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]