105 matches
-
amândoi de-o frumusețe demonică, eleganți ca un prinț și o prințesă care se visaseră unul pe altul o viață și acum li se împlinise acest vis. -Am sosit, domnul meu! - glumi Veronica, dându-i mâna să se urce în cupeu. Veronica spuse o adresă, birjarul cunoștea locurile, era vorba de castelul de lângă Oberdobling cu pădurea aceea veche care-i străjuia aripile lui de vis, prelungite prin luminile ferestrelor. Castelul își avea povestea lui cu o prințesă poloneză otrăvită și un
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
tot Imperiul așteptau să plece fiecare unde-l tăia capul, limbile se amestecau ca-n Turnul Babel, unguri, austrieci, francezi, nemți, ruteni, ruși, români, șușoteau, întrebau, gesticulau, alergând de colo până colo. Veni și ora plecării, Veronica se urcă în cupeu cu lacrimile în ochi. Își desfăcu geanta, scoase din ea o fotografie făcută recent special pentru poet și i-o dădu cadou. „Să nu mă uiți, Mihai, niciodată!” - fuseseră ultimele ei cuvinte. Mihai o sărută, o mai strânse pentru ultima
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
hău; aluneca undeva în gol și golul nu se mai termina, se ducea plutind ușor cu niște aripi mari de ceară ca un Icar hăituit de demoni... Se trezi din visul ei și privi în jur, era liniște; singură în cupeu, medită la visul ei, cine era acel căpcăun care-i înfiorase copilăria?, citea Schiler, cartea îi căzuse din mână când adormise, o ridică ușor și începu s-o răsfoiască... CAP.14 După plecarea Veronicăi din Viena, Eminescu rămase parcă într-
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorim Călătorim pe drum de anotimpuri, Ne-mpodobim cu soare și cu nori, Relicve și solii din alte timpuri În dansul fulgurantelor ninsori. Visăm o necântată melodie, Vâslim pe un cupeu de peruzea, Un arc de curcubeu încet se-nscrie, Iar cerul obosit se odihnea. Pătrunzătoare arome de fâneață Au adormit toți zeii în Olimp. În permanență este dimineață, Călătorim pe drumuri fără timp. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Călătorim / George Nicolae Podișor
CĂLĂTORIM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351479_a_352808]
-
tărâțe scoteau prin spate. Mâncarea asta nu era deloc consistentă. Cum puteau ei să supraviețuiască numai cu vagi urme de ulei? Neavând altceva la îndemână, unul din ei fusese legat cu o cravată veche. Nod italian dublu. Redingota, jobenul și cupeul mai lipseau pentru un decor high class. Altminteri simpatic foc, dansa de bucurie când mă vedea așteptând ceva de mâncare. Orice, numai mâncare să fie. Și mai departe l-am auzit, încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
tărâțe scoteau prin spate. Mâncarea asta nu era deloc consistentă. Cum puteau ei să supraviețuiască numai cu vagi urme de ulei? Neavând altceva la îndemână, unul din ei fusese legat cu o cravată veche. Nod italian dublu. Redingota, jobenul și cupeul mai lipseau pentru un decor high class. Altminteri simpatic foc, dansa de bucurie când mă vedea așteptând ceva de mâncare. Orice, numai mâncare să fie. Și mai departe l-am auzit, încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
tărâțe scoteau prin spate. Mâncarea asta nu era deloc consistentă. Cum puteau ei să supraviețuiască numai cu vagi urme de ulei? Neavând altceva la îndemână, unul din ei fusese legat cu o cravată veche. Nod italian dublu. Redingota, jobenul și cupeul mai lipseau pentru un decor high class. Altminteri simpatic foc, dansa de bucurie când mă vedea așteptând ceva de mâncare. Orice, numai mâncare să fie. Și mai departe l-am auzit, încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
tărâțe scoteau prin spate. Mâncarea asta nu era deloc consistentă. Cum puteau ei să supraviețuiască numai cu vagi urme de ulei? Neavând altceva la îndemână, unul din ei fusese legat cu o cravată veche. Nod italian dublu. Redingota, jobenul și cupeul mai lipseau pentru un decor high class. Altminteri simpatic foc, dansa de bucurie când mă vedea așteptând ceva de mâncare. Orice, numai mâncare să fie. Și mai departe l-am auzit, încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
ești maică pân-la apus.” Poemul „Grăbind” încheie volumul, fiind un „acord final” al unei simfonii cu mii de tonuri și vibrații pure de poezie adevărată, conturând portretul liric actual al poetului care se bucură de „toamna care vine-ntr-un cupeu” în același „târg de tinichele și angoase”, poezie ce sugerează un poet încă viguros, cu un simț al umorului foarte viu încă, putând oricând să ia totul de la capăt: „Poate voi trece iar pe-aci-ntr-o doară Să-mi caut nostalgiile ucise
RETORICA BALANSOARULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369931_a_371260]
-
cred că e cazul să ne grăbim, va fi aglomerație. Să fim printre primii. - Ai dreptate. Sau, poate, fugi de vreo iubita inconfortabilă? - Nicidecum, baroane. Sunt doar practic. Radeau amuzați. Mai puțin, el. Au reușit, să ajungă afară. Prin fereastra cupeului a zărit-o pe Alma. Se diferenția de toate celelalte doamne, nu doar datorită culorii părului. Alura aparte, dublată de o grație stilată. Ajutată de însoțitorul său, urcă în trăsura. Indiferent care era motivul prezenței ei acolo, pe M.Joseph
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
într-un oraș așa de mare, cu turle de biserici atât de mărețe, cu case arătoase, cu mai multe caturi, care pe deasupra aveau și balcoane... Case cu curți impunătoare, cu împrejmuiri de fier, cu grădini mari și alei frumos pietruite! Cupeuri arătoase trase la porțile curților boierești! Totul părea frumos și promițător la prima vedere. Cei mai mulți oameni erau îmbrăcați în straie bune. Căruțele de negustori care se îndreptau spre târg erau pline de mărfuri alese. Tinerii pășeau cu voioșie pe bulevardele
BALADA LUI NERUN (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379872_a_381201]
-
pe „intrarea principală“, ci prin „ieșirea de serviciu“: «„Este ieșirea de serviciu“, îl lămuri șeful escortei, căpitanul Costiescu. „Pe aici intră numai amploiații mărunți și slugile... Și ies oameni ca dumneata.“ Arestatul se abținu să răspundă. [...] După intrarea prizonierului în cupeu, căpitanul Costiescu urcă pe capră și porunci scurt: „Mână birjar ...!“» (p. 245); de la Palatul Domnesc din București, escorta îl duce pe Alexandru Ioan Cuza în tabăra militară de la Florești-Prahova: «Intrând în cancelaria companiei de grăniceri, Cuza se opri în față
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la toți nasturii. Sau lordul Hertfort, fratele fostului mare Leu, Lord Seymour. „Ca niște «regi În exil», spre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Întotdeauna sub forma unei necruțătoare facturi de plătit: instituția gulerelor tari este la mare cinste În ochii lor, orice fantezie pe care și-o permit este furată de la creditori, iar o trăsură, din birjă În viața de toate zilele, devine cupeu de Închiriat În zilele de Înmormântare sau de nuntă. Dacă nu au pornirea să strângă câte ceva, așa cum fac pălmașii, ca să-și asigure casa și masa la bătrâneți, nădejdile vieții lor de albină nu merg mult mai departe: visează, de pildă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
principii ale arhitecturii și cele pe care urmează să le conturăm mai departe. Așa am ajuns să ne Întrebăm dacă nu cumva, din Întâmplare, o mare parte a obiectelor de trebuință În viața elegantă nu aparțin domeniului arhitecturii. Veșmântul, patul, cupeul, toate sunt forme de adăpostire a persoanei, tot așa cum casa este marele veșmânt care Îl acoperă pe om și cele folositoare lui. După câte se pare, am folosit tot ce se putea, chiar și limbajul, spre a relua spusele dlui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de cai precum doamna de Sévigné, în car legănat sau în trăsură cu oglinzi și uși ca în secolul al XVIII-lea sau în caleașcă descoperită cu capotă ca la începutul secolului al XIX-lea, în cabrioletă, în berlină, în cupeu etc. Nu ne mai trebuie trei luni ca să mergem de la Paris la Roma, și, la fel, nu vom scrie ca Montaigne. Casanova scrie mai repede pentru că se deplasează mai repede. Nu cu mult. În trei secole, viteza persoanelor în deplasare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve, sânge, nebunie. Foame, Plânset mondial... Pe când lasă-amurgul flăcări Pe-un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar în fundal un șemineu de toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre 32 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar în fundal un șemineu de toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dar și o anumită demnitate, ea rămase nemișcată, cu privirea Învăluindu-mă cu o bunăvoință amuzată. Nici un cuvânt nu-și găsi drumul spre buzele mele. Se făcu nevăzută. Mă aflam Încă În picioare, În fața ferestrei, căutând să zăresc printre copaci cupeul care o ducea, când un glas mă smulse din visare. — Scuzați-mă că v-am făcut să așteptați. Era Djamaledin. M\ma lui stângă strângea o țigară de foi stinsă; mi-o Întinse pe cea dreaptă, ca palma deschisă, moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prințesa o citi, Îl căută din priviri, cu teamă, pe bărbatul care-i scrisese; mesagera Îi șopti: „E la mine acasă!” Pe loc, Șirin părăsi ceremonia, Își chemă vizitiul și o așeză pe „mama” alături de ea. Ca să nu atragă bănuieli, cupeul cu Însemnele regale se opri În fața Hotelului Prévost, de unde cele două femei, acoperite cu văluri grele, Își continuară drumul pe jos. Revederea noastră se dovedi doar cu puțin mai Însuflețită decât prima Întâlnire. Prințesa mă măsură din priviri, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și care soseau adesea În grupuri mici, istoviți, speriați, descumpăniți. Dar cel mai prețios dintre recruți fu, indiscutabil, Șirin, care sfidase interdicțiile de circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din foarte puținii persani care conduceau un asemenea vehicul. Prințesa se instalase Într-un palat părăsit. Acesta fusese construit de către bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a plâns, sigur că va muri tânără de tot, imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o seară cu musafiri, ca altădată. Așa că repede, la geam, până apare din nou madam Ana ! Ce ciudățenie, altă trăsură vine, însă din capul celălalt al străzii ! Când pe toată strada casa lor este singura spre care vin de obicei cupeuri, ce poate să însemneze toată vânzoleala asta ? Trăsura vine din celălalt sens spre casa lor, uite și o pălărie de panama ce se zărește o clipă prin coșul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]