2,675 matches
-
In Classe am mai trăit astă-vară o secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci copilul care mă va scoate din lume; (îmi trebuie o pauză, mică de tot
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
odăjdii sărutate De țărăncile bătrâne Târându-se în genunchi Pe lespezile cu inscripții chirilice; Megafoanele Transmițând slujba Până în curtea plină de corturi, Până în șoseaua pe marginea căreia Sunt parcate mașinile Așteptându-și sfințirea; În timp ce credința - Asemenea rândunelelor Care pătrund sub cupolă Zburătăcite de clopote - Se roteste speriată, Se lovește de pereții pictați, De Pantocrator, Coboară Si se așează cuminte în frescă. un personaj transparent Nu l-am înțeles niciodată, Nu i-am cunoscut definiția: Un personaj transparent Sau numai o boare
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
a aplecat peste cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat pince-nez-ul mai bine pe nas și a mormăit: Bun, o iau. Vederea strălucitoare a pieței și a străzii comerciale, ajungând cu cupolele ei până la orizont, urma să-i dea soției lui o imagine a locului care îi tulburase simțurile în asemenea măsură: ca descendent al unei familii vechi din marea burghezie, găsise, în sfârșit, după ani de nehotărâre, „punctul lui central“, care
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
stradă, acolo unde trăsurile circulă cu capotele deschise. Pe o firmă se poate citi cu litere roșii reclama unui magazin de confecționat fuste. Pe urmă, strada Lipscani se îngustează printre fațade și ziduri și se refugiază într-un punct, sub cupolele unei clădiri foarte dichisite, și e caldă și galbenă ca mălaiul, emanând tihnă și o nonșalanță văratecă, poate un mic Paris, dar unul - așa se vede cel puțin pe cartea poștală a lui tata-mare - în care lupoaica stă cu ochii
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
degradare în trepte a îngerilor care se transferă mai întîi într-o zonă prozaică prin umanizare, precum la Blaga și Arghezi: „la început cuvintele erau un fel de frînghii pe care/ coborau din cer, printre noi, îngerii. ca acrobații/ sub cupola circului, ca trupele/ de comando din elicopterele lor speciale./ se amestecau printre noi” (...) apoi, hîrști, niște nevăzute și neiertătoare foarfeci vii/ (pseudonim legat la ochi al morții?...)/ au tăiat frînghiile și îngerii care au mai apucat/ s-au cățărat pentru
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
cîteva foi albe de scris. Cînd a isprăvit cumpărăturile, cheltuise un maldăr de bancnote aproape fără valoare, bune doar să aprinzi cu ele un foc de lemne verzi. Ostenit, s-a oprit la un birt de lîngă capitoliul încununat de cupolă, și s-a așezat la o masă sub un copac. A băut o cană dintr-o fiertură pe care birtașul o numea cafea procurată în pofida blocadei deși, după cum arăta, părea a fi cicoare amestecată cu boabe de grîu prăjite, stropite
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
fabulos la Eliade, tremura și se emoționa puternic cînd se făceau salturi peste sală, salturi mortale, ca la circ, cînd spectatorii își țineau respirația și nu mai știau unde se află. Și-odată se suie, Doamne, poetu', tocmai sus, sub cupolă. Și toaca începe să bată. Rar. Iar el, agățat de trapez doar c- o mînă, își face cu cealaltă o cruce bătîndu-se cu pumnu-n piept de rîd în stal toți spectatorii. Și toaca bate din ce în ce mai repede. Și, dintr-o dată, sare
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
care nu e în carne și oase, ci mă privește, în bluză de marinar, dintr-o fotografie mare și nostimă, închisă în vitrina teatrului. Sigur că da, pentru asta am venit aici. În foaierul teatrului "Maria Filotti" din Brăila, sub cupola tulburătoare împodobită de vitralii, într-o lumină filtrată, plutesc parcă în aer fragmente de istorie, instantanee dintr-un destin. Suspendate în bătaia ochiului privitorilor și a timpului, mișcîndu-se ușor, imperceptibil, ca să ne arate că arta e vie și nu neapărat
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de lemn, leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor, apa purificatoare ce se revarsă din susurul fîntînei, Leonce și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și la boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde și zmeele așteaptă să fie ridicate. Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Dragoș Galgoțiu
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
Taciturn, ars de soare, îmbrăcat în nisipiuri, Dragoș Buhagiar vorbește în această expoziție mult. E locvace în imaginile care i-au prins maturizarea. Și misterul lui de brăilean. Mister pe care îl poartă cu el și în spectacolele lui. Sub cupola teatrului din Brăila stau fragmente dintr-o istorie, instantanee dintr-un destin. O lumină divină se revarsă asupra lor tandru, învăluitor. Și în chioșc, fanfara cîntă doar pentru auzul meu, "barca pe valuri plutește ușor...", nimeni nu mai știe nimic
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
întinde pînă la revărsatul zorilor. Ex oriente lux apare de după perdele, poleind cu aur coșul pe care prietena mea și l-a pudrat. Ex oriente lux - însemnă "Lumina de la Răsărit", care are ceva solemn în ea, de parcă ar izvorî din cupolele Sfintei Sofia. Ies în balcon și trag adînc în piept aerul gingaș, catifelat, amestecat cu salvele tunetelor ieșite din Dunăre și cu cea mai zebrată parte a viforelor de la granița sovietică. Orizontul de miazănoapte s-a întunecat de nouri. în fața
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
atitudine de maximă previziune, conștientizînd pe cît posibil întregul ansamblu de protuberanțe incifrate la nivelul parametrilor stilului rococo. De la tipul de atac sonor pînă la frazarea subtilă, condimentată cu elanuri ponderate și senine desinențe, totul a fost pus sub o cupola în centrul căreia trona, destins, chipul lui Mozart. Un chip ce parcă a și surîs la final, cînd simetriile oarecum previzibile ale pulsației cvadrate și ale dialogului cuplet-refren din rondo-ul părții a treia, au fost ocultate de năvala cîntului
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor textuală (Partizanul lui Dostoievski), e relevantă pentru axa acestei lirici, dar nu și pentru modalitățile ei de articulare. La rândul său, Ion Mircea e un dexter inginer al poemului - alcătuit, acesta, prin silogisme
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
aceea de la început, traduce epopei) prefirate într-un desen animat absurd și crud, despre o copilărie făcută, mai ales, din vise vîndute în talcioc. O copilărie (și o viață...) de lucruri mărunte, dar încîlcite, de mascarade periculoase, sub golul unei cupole de circ. Explicația atîtor întîmplări care nu se leagă stă, poate, în scrisoarea "moștenită" de la proprietăreasă, a domnului Lavoisier. Un chimist. A dovedit, printre altele, că apa nu e un singur element, ci e compusă din atomii unor substanțe diferite
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
cu mulțimea cenușie, umilă și frustrată din care se trăgeau, nici nu-i stăpînea dorința atît de răspîndită de a umili și frustra; liberi față de propria condiție, erau la fel de liberi și față de ispitele oricărei alta dintre cele cunoscute. Trăiau sub cupola iluziei, în afara mediocrității cotidiene, visînd - asemenea lui - o altă lume. Fantasmagoricul univers al lecturii căpăta relief și concretețe chiar aici, sub ochii lui; socialiștii îi vor fi părut lui Istrati reprezentanții în real ai ficțiunii” (p. 121). Panait Istrati era
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
De ce s-o fi sinucis la 40 de ani, în culmea succesului, iubită de un bărbat mai tînăr? O voce: Fiindcă i se cuibărise de mică o frică în burtă, de atunci, de cînd mama ei atîrna de păr de cupola circului și frica a crescut odată cu ea pînă a întrecut-o. Cum să trăiești cu o frică mai mare decît tine? Altă voce: Aglaja locuia concomitent în două lumi, în trei, în cîte lumi vrei și toate lumile sînt în
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
ce intersectează mari albii lirice. Sinteză ivănesciană Își subordonează aceste experiențe poetice, brodata pe canavaua unei concepții despre poezie. Lirismul sau curat și elevat, de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd tocmai prin forță originalității. Sub cupola acestei lirici, amestecînd mulți afluenți și folosind tipare de Împrumut, răsună doar o coardă, forînd Încăpățînat cîteva teme, Întoarse obsesiv spre tensiunea conceptelor antitetice: iubirea și extincția. Cezar Ivănescu nu este un colonist, anexînd universului sau liric noi teritorii; nu
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
valul adus, desfășurându-l. Folia groasă, transparentă se dovedise a fi exact ceea ce căutam. L-am trimis să aducă și niște țevi metalice ușoare pe care le-am Înfipt În pământ și peste care am improvizat destul de repede o mică cupolă sub care intram fără greutate săltând un colț al improvizatului adăpost. Gata, acum poate să iasă și un balaur și tot am să-l prind, mi-am zis, așezându-mi paltonul pe umeri, cât să fumez o țigară. Cu coada
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
un mănunchi de ciulini Miniaturî Cum să atingi marginea sferei mâna îți alunecă mereu și mereu într-un fel de oarbă rotație e ca și cum întors în sinele tău te sustragi imperfectului spaimelor zilnice miezul misterul și-l duce sub nemărginite cupole fragile făpturi ale gheții noaptea târziu când lumina răcoare se face umpli golul cu gânduri îl faci să pulseze cu sfială mângâi globul scânteietor peste aburul lumii trece un înger îți dorești o carte în formă de sferă Absențe în
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Constantin Stan Ce plictiseală!" își spuse Ivan Mihailovici Saproșkinov. Stătea la biroul lui cu ferestre ce dădeau în Piață și, ca de obicei, privea fără nici un gând cupola aurită a Bisericii "Vasili Blajenii". Ușor mahmur bineînțeles, își număra încă o dată rublele din buzunar și zilele până la salariu. Transforma rublele în copeici, copeicile le așeza în fișicuri, fișicurile le convertea în păhăruțe de votcă. Ei bine, pe acestea le
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
numele pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult". Mai rău, mai agasant e că din când în când o vede în cupola vâscoasă a timpului, deplasându-se ca pe o orbită și repetându-i întruna cu diverse intensități: încet, abia auzit, de parcă ar fi o șoaptă de tăinuire între cei care stau la coadă pentru o sticlă de votcă: "cine mai pune
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
filozofic, social, moral. Concordant, la rându-i, contemporanul nostru vădește alte valori, preferințe, opțiuni vis-à-vis de predecesorii săi de acum 30 de ani, sau chiar mai puțin. Termenul de „postmodernitate”, de „neomodernitate” implică enorm de multe lucruri și fațete, sub cupola sa intrând tendințe, direcții, modalități de expresie extrem de diverse, adesea ireconciliabile în interiorul unei perioade de timp. Grosso modo, în artă noțiunea se folosește aproximativ din anii ’80 încoace. Nu întâmplător, atunci sesizăm o falie masivă în domeniul culturii, comparativ cu
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
hat în față, de unde coboară protector și poate îndrăgostit peste marea neastâmpărata, fremătătoare că sânul de femeie tânără, foșnitoare, neobosita, si se lasă în jos s-o sărute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii noștri, ca o cupola sferica, de jur-împrejur cât vedem cu ochii, si ne întrebăm dacă nu cumva noi nu ne dăm seama că de fapt suntem clovnii, saltimbancii, arlechinii, marionetele de tot felul ale unui circ uriaș. Ne echipam repede pentru plajă și plecăm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
ridicăm o stela de granit, pe care să gravam numele scriitorilor care au creat literatura adevărată la casa scriitorilor din Neptun. Spre seară, marea renunța la culoarea jadului, de departe pare cuminte, prefăcuta într-un lac liniștit, aproape alb, în timp ce cupola cerului se întuneca, pentru că târziu în noapte apă să-și schimbe din nou culoarea, devine neagră că funinginea, tulburătoare, sub cerul brodat cu salbe aurii. Facem câțiva pași pe faleză din fața casei scriitorilor și ne întrebăm, neștiutori: cu cine, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
Ion Horea Câtă lumină Câtă lumină în această stingere! Câtă culoare în această pieire! Mai întârzii și tu ca o părere, fie și-atât! |n loc de cântări la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]