96 matches
-
mare de la celălalt picior. - ...Tu, fa hăi, n-ai spus mâne-ta nimica ? - Cui ? Mamei ? Știe. Dar nici nu vra s-audă. - Dară ia-l și tu pă Pintilie, zise el cu accent lingurăresc. Are o sută de prăjini în Curătură și v’o trei sute la noi pă coastă. Bătrână-sa îi dă casa. Patru sute dă prăjini, hă-hă, atâta loc pă la noi n-au mulți... Așezându-și fața pe genunchi, fata fu zguduită de suspine. Ghebosul ridică puțin glasul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură și, când a ajuns la margine și-a văzut întinderea lucie de 24 zăpadă, a început să sară de bucurie: «Poate mai întâlnesc un prieten» își zise iepurașul. Și gândul îi răspunse « Poate mai întâlnești un prieten...» Și iar țupa-țupa
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
-s om șodu. 278 Noaptea fusei la mândra Mă scăpară cu fuga, Și de - astsară iar oi me Că-s prunc eu de-a fugire. 279 Be, be, be, săracă gură, C-a plăti iapa cea sură Care paște-n curătură. 280 Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pana rugului În clopul haiducului, Fă-mă pană pe almariu Să fiu noră la crîșmariu. 281 D-urîtu mi-i omul mare Că se-mpiedică-n picioare, Da mi-i drag
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pustia zăbovește? El șade și le clocește. 256 {EminescuOpVI 257} 320 Sărmanul bărbatul meu Mult e flăcău bădărău, De friptură-l doare-n gură, De plăcinte-i pic-un dinte. 321 Ea-și numără dinții-n gură Ca parii la curătură. 322 Nu-i condeiul Tot temeiul. 323 Cu condacul Împli sacul - Da cu grămătica N-ajungi la nimica. 324 Gurele Mai mult ca prescurele. 325 Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare. 326 Bun e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Mihăilă Azimioară să rămâie cu părțile statornicite (cantitativ, I. S.) după alegerea și spița hotărâtă de Petrache Negrea”. Și, „pentru că unii din răzăși au prinsu părți precum li s-au părutu într-acel bătrân Azimioară, făcându-și casi, grădini și curături, să să scrie privighetorului di ocol ca să meargă la fața locului și să măsoare pogănește tot bătrânul lui Azimioară și apoi să-l împartă iarăși pogănește, după spița tuturor, urmând ca de la cine va avea mai mult să să scadă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ei, „au prinsu părți precum li s-au părutu”, adică folosind străvechiul obicei de „a prinde” fiecare acolo unde i se părea mai convenabil, obicei discutat într-un capitol din urmă, devenit cu timpul desuet; -după 1817 se fac încă „curături” în pădurea Umbrăreștilor, confirmându-se specificul locului de construire a caselor pe la margine ori interior de pădure; -introducerea agrimensurii moderne, măsurarea suprafeței locului în pogoane, „pogănește”, și nu doar lungul și curmezișul cum au procedat în 1817 și anterior vechii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Lozinca, vorbesc de tehnica lăzuirii 1 prin care s-a făcut defrișarea. Ca urmare a dispariției pădurilor, locul rămâne încă multă vreme cu rădăcini și cioate, având denumiri cum ar fi: Cioatele, Butucărie sau Rădăcinești. În urma acestor defrișări se obțineau „curăturile”2, care sunt mult mai vechi decât atestarea lor documentară. În anul 1587, voievodul Petru Șchiopul înființa satul Pungești pe Racova „cu curături ce el singur le-a curățat” (citat ce face referire la proprietarul curăturii). Mai multe curături erau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rădăcini și cioate, având denumiri cum ar fi: Cioatele, Butucărie sau Rădăcinești. În urma acestor defrișări se obțineau „curăturile”2, care sunt mult mai vechi decât atestarea lor documentară. În anul 1587, voievodul Petru Șchiopul înființa satul Pungești pe Racova „cu curături ce el singur le-a curățat” (citat ce face referire la proprietarul curăturii). Mai multe curături erau menționate în anul 1653 în satele Benești pe Dobrota, Țigănești și Lazu la noi în zonă. Pământurile în pantă sau pe terenuri ce
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acestor defrișări se obțineau „curăturile”2, care sunt mult mai vechi decât atestarea lor documentară. În anul 1587, voievodul Petru Șchiopul înființa satul Pungești pe Racova „cu curături ce el singur le-a curățat” (citat ce face referire la proprietarul curăturii). Mai multe curături erau menționate în anul 1653 în satele Benești pe Dobrota, Țigănești și Lazu la noi în zonă. Pământurile în pantă sau pe terenuri ce nu fuseseră bine curățate de rădăcini se lucrau cu sapa, fiind consemnate în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
obțineau „curăturile”2, care sunt mult mai vechi decât atestarea lor documentară. În anul 1587, voievodul Petru Șchiopul înființa satul Pungești pe Racova „cu curături ce el singur le-a curățat” (citat ce face referire la proprietarul curăturii). Mai multe curături erau menționate în anul 1653 în satele Benești pe Dobrota, Țigănești și Lazu la noi în zonă. Pământurile în pantă sau pe terenuri ce nu fuseseră bine curățate de rădăcini se lucrau cu sapa, fiind consemnate în documente sub denumirea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lucrau cu sapa, fiind consemnate în documente sub denumirea de „săpături”. Tot cu sapa lucrau și cei ce nu dispuneau de vite de muncă, iar însămânțarea, în acest fel, se numea „înțărnare”. După mai mulți ani de folosire pentru fânaț, curătura se desțelenea cu plugul de lemn tras de mai multe perechi de boi. Arătura se făcea într-un an „la cormană"3sau „la unghie” (la margine, lateral), iar în anul următor „la lături”(la margine), pentru a păstra mai bine
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
chiuiturile creau o atmosferă pe care anii copilăriei nu o pot da uitării. PĂSTORITUL Meleagurile comunei au oferit condiții favorabile pentru dezvoltarea unei vieți pastorale și, în special, în satele Tarnița și Satu-Nou, având zone de pădure, cu poieni și curături sau fânețe de sub păduri și din șesul Berheciului. Sunt ciobani care au constatat de timpuriu că păstoritul este o ocupație mai rentabilă și mai liberă decât agricultura. Se poate vorbi de păstoritul agricol, ocupația de bază fiind agricultura, iar păstoritul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai mult sau mai puțin întinse, cu terenuri agricole restrânse ca suprafață. Vintilă Mihăilescu, analizând harta austriacă de la 1791, constată: „Satele arătate în acea hartă rămân, mai fără excepție, depărtate de drumul mare. Foarte adesea, ele sunt izolate complet, în curăturile rotunde de pădure, care sunt astfel atacate nu numai dinspre drumuri, de la margine, ci și dinlăuntrul lor. De asemenea, reputatul sociolog Henri H. Stahl arată că, pe la 1791, poienile obținute prin defrișări formau petice insulare goale în mijlocul vegetației
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
2); cristalin (2); înec (2); pădure (2); piatră (2); pod (2); relaxare (2); vară (2); abis; abrupt; agitație; albie; amar; amețeală; amintiri; apă dulce; apă mică; apă rece; ape; baltă; barză; Bega; Bîc; cabană; Casimcea; castel; clar; claritate; codru; corabie; curătură; curățenie; curgătoare; a curge; curge apa; curgînd; drum; drumeție; Dunăre; Dunărea; durere; dușman; Egipt; emoție; faună; flori; frică; greșit; grîu; Ialomița; infinit; iuțeală; încovoiat; înfrigurare; învăluire; învolburat; Jiu; de lapte; larg; lat; lebădă; legătura; lichid; limbă; limitare; liniștitor; loc; luncă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de pe munte a fost defrișată prin ardere. De aici și originea toponimului, legată de configurația terenului respectiv. Acest nume de loc este atestat de O. Racoviță, în Dicționarul geografic al județului Bacău (1895). Et.: ap. arșiță “teren defrișat” (sinonim cu curătură, runc - de origine latină - și laz - de origine slavă) d. lat. arsicia. Menționăm că numele topic Arșița (simplu sau însoțit de determinanți) este întâlnit în toate zonele geografice din România. BAHNA, loc mlăștinos în nord-vestul localității Dumbrava. Et.: dacă unele
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
plural) « construcție cu pereții din nuiele, pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole » d. bg. scr. košara. CUCIUR, deal și pârău (afluent al râului Cașin) din comuna Căiuți. Et.: ap. cuciur (hidronim, cu semnificația « izvor, șipot ») d. bg. čiučur. CURĂTURI, teren arabil din localitatea Rădeana. În vechime, a fost un loc împădurit, care a fost defrișat pentru agricultură și, mai ales, ca schimbare a vetrelor de sat, încât termenul curătură a devenit sinonim cu arșiță, laz, runc. Et.: ap. curătură
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ap. cuciur (hidronim, cu semnificația « izvor, șipot ») d. bg. čiučur. CURĂTURI, teren arabil din localitatea Rădeana. În vechime, a fost un loc împădurit, care a fost defrișat pentru agricultură și, mai ales, ca schimbare a vetrelor de sat, încât termenul curătură a devenit sinonim cu arșiță, laz, runc. Et.: ap. curătură d. cura (lat. curare ) + suf. -ătură. DEALUL POGONULUI, teren arabil în nord vestul localității Dumbrava. Numele este legat de împroprietărirea localnicilor, după reforma agrară a lui Cuza. Numele topic se
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
CURĂTURI, teren arabil din localitatea Rădeana. În vechime, a fost un loc împădurit, care a fost defrișat pentru agricultură și, mai ales, ca schimbare a vetrelor de sat, încât termenul curătură a devenit sinonim cu arșiță, laz, runc. Et.: ap. curătură d. cura (lat. curare ) + suf. -ătură. DEALUL POGONULUI, teren arabil în nord vestul localității Dumbrava. Numele este legat de împroprietărirea localnicilor, după reforma agrară a lui Cuza. Numele topic se leagă, deopotrivă, de natura terenului și de termenul pogon (unitate
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Lupăriei, Fântâna Jidanului, Fântâna lui Spoială, Grădina lui Bucur, Groapa Bolovanului, Masa lui Vodă, Mormântul Uriașului, Piscul Corbului, Pârâul Grosoaiei, Poiana Dogăriei, Ulița Pachiței, Valea lui Busuioc; Cărarea pe Deal, Cărarea prin Dos, Drumul de la Hotar, Drumul la Mănăstire, În Curături, În Prund, La Canton, La Crucea lui Catană, Pe Chisc, Peste Baltă, Ulița la Cărămidărie, Ulița spre Țarnă etc. E de observat din asemenea exemple că în cazul toponimelor care indică raporturi de proprietate se utilizează articolul definit (mai ales
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ieși din vorbirea curentă. Câteva sunt strict locale, altele au proveniență ardelenească, fiind aduse odată cu migrările “bejenarilor” peste munți. Iată câteva exemple de apelative regionale de la baza toponimelor corespunzătoare: boiște, blidar, bahnă, bobeică, budăi, ceair, chetrărie, chicere, ciungi, coșere, cuciur, curături, dâmb, podei, săliște, tinoasă “noroioasă”, glod, hățaș, hultoană, corhană, podiac, bute, mangal, odaie “adăpost pentru animale, în țarină sau pe munte”, bour, țintirim “cimitir”, buhai, pripor, toloacă, șipot “izvor”, perj “prun”, prisacă, răsturniș “alunecare de teren”, rogoz, secătură “loc defrișat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
cu mărăcini, cu pădu cei“), Ohaba (< v. sl. ohaba, „așezare liberă de dări“, „moșie scutită de dări“, apelativul denumind, de fapt, și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lat. armare pot fi în mod sigur moștenite din latină, pentru că provin din cuvinte derivate atestate în latină și pentru că le găsim în mai multe limbi romanice. În ceea ce privește însă cuvinte ca rom. cepar „vânzător de ceapă“ < lat. ceparius și rom. curătură „loc defrișat“ < lat. curatura, deși derivatele sunt atestate în latină, faptul că se regăsesc numai în română ne face să considerăm că este doar probabil ca ele să fie moștenite din latină. Un anumit grad de incertitudine cu privire la posibilitatea de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai pot adăuga și alții ca: jariște, muncel, obcină, plai, podină, podirei, prelucă, prihod, rediu, scursură, topliță, zamcă, și altele <footnote Ibidem footnote>. O bună parte din numele topice se referă la termeni care definesc acțiunea de defrișare: arșiță, ciungu, curături, jariște, odaie, pârjolita, pârlitura, tăietura ; activități tehnice țărănești: mori, prisăci ; ocupații mai puțin onorabile: Peștera Hoților (Tâlharilor) <footnote După mărturia locuitorului Lucuțar Adrian (n. 1913). Peștera Hoților se mai cheamă și Beciul Haiducilor și se află în Poiana Strigoaia. footnote
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
satului poate fi reconstituită cu suficientă precizie. Evoluția satului Vama, ca entitate social-economică, nu face excepție în ceea ce privește modul de trai, ocupațiile, construcția locuințelor, îmbrăcămintea, viața spirituală și credințele, de la ceea ce știm că a fost societatea românească în evul mediu. Arșițele, curăturile, curățiturile, runcurile, poienile existente în toponimia satului vorbesc îndeajuns despre lupta cu pădurea încă din perioada în care locuința și dependințele erau construite cu lemnul de pe loc. Tehnica de construcție era cea cunoscută din antichitate: pe o temelie din piatră
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
venită dinspre vest și sud-vest, care contribuie la ridicarea economică și la întărirea gradului de valorificare a cadrului natural. Legătura dintre populația autohtonă și mediu se deduce și din frecvența mare a topicelor legate de aria pădurilor, ca runc, arșiță, curături, poiană etc. Din feudalism, așezările încep să fie atestate documentar. Condițiile Evului Mediu au contribuit la fărâmițarea așezărilor umane și la dese schimbări de vetre. Din categoria satelor vechi, din secolul XIV-XV, amintim: Runcul, Mădârjac, Scânteia, Strunga, Glodeni, Țibana, Uricani
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi /Conservation of biodiversity in Iaşi county. In: Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]