168 matches
-
folosește un motor de propulsie, numit motor rachetă, care folosește energia degajată din arderea unui jet presurizat de carburant într-un contrajet, de asemenea presurizat, de comburant. Camera de ardere este de obicei o cavitate de o anumită formă volumică curbilinie (datorită efectelor de distorsiune a curgerii laminare și nelaminare a gazelor nearse și arse, combinate cu efectul Coandă) prevăzută cu un singur orificiu de ieșire, gura de ejectare, prin care gazele arse sunt evacuate. Ambele substanțe, atât carburantul, cât și
Rachetă () [Corola-website/Science/305455_a_306784]
-
modificări infinitezimale ale pozițiilor este Lucrul mecanic produs într-o transformare finită de la starea inițială formula 10 la starea finală formula 11 trecând prin stări intermediare înșiruite de-a lungul curbei continue formula 12 în spațiul variabilelor de poziție formula 13 este unde integrala curbilinie este calculată urmând curba formula 12 în sensul de la formula 17 spre formula 18 Relația de mai sus definește lucrul mecanic primit (algebric) de sistem, el nu este o mărime de stare, ci o funcție de transformare a cărei valoare depinde, în general, de
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
sunt folosite coordonate polare în două dimensiuni, formulele ce exprimă distanța euclidiană sunt mult mai complicate decât teorema lui Pitagora, dar pot fi derivate plecând de la aceasta. Un exemplu tipic în care distanța dintre două puncte este convertită în coordonate curbilinii poate fi găsit în cadrul aplicațiilor polinomialelor lui Legendre în fizică. Formulele pot fi deduse folosindu-se teorema lui Pitagora cu ecuațiile ce fac legătura dintre coordonatele curbilinii și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
Un exemplu tipic în care distanța dintre două puncte este convertită în coordonate curbilinii poate fi găsit în cadrul aplicațiilor polinomialelor lui Legendre în fizică. Formulele pot fi deduse folosindu-se teorema lui Pitagora cu ecuațiile ce fac legătura dintre coordonatele curbilinii și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două puncte cu locațiile și sunt separate de distanța "s": Combinând termeni și rezolvând diferite operații în pătrate, formula lui Pitagora în coordonate carteziene produce separarea în coordonate
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
generale (nu doar euclidiene) iau forma: unde se numește tensor metric. Poate fi o funcție de poziție. Astfel de spații curbe includ geometria lui Riemann ca exemplu general. Această formulare de asemenea se aplică unui spațiu euclidian când sunt folosite coordonate curbilinii. De exemplu, în coordonate polare: Teorema lui Pitagora se reflectă în cultura populară într-o mare varietate:
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
poliedru. Mai târziu s-a obținut un rezultat analog pentru grupurile Betti. Teorema lui Alexander este cunoscută sub denumirea de invariantă a grupurilor lui Betti. Metoda lui Alexander este asemănătoare cu metoda lui Brouwer și se bazează pe aproximarea "complexelor curbilinii" prin "complexe rectilinii". În 1922, Alexander a demonstrat o nouă teoremă, extrem de importantă, cunoscută sub denumirea de "legea de dualitate a lui Alexander". Aceasta a fost dezvoltată ulterior de Pavel Aleksandrov și Lev Pontriaghin.
James Waddell Alexander II () [Corola-website/Science/326140_a_327469]
-
sub forma unui desen geometric oval, conținând abrevierea sintagmei "evidența persoanelor" - "evp" -, poziționat sub fotografie și încadrat la stânga de codul structurii emitente și de simbolul județului sau, după caz, al municipiului București, la dreapta; d) fondul - fonta de siguranță - cuprinde curbilinii de siguranță, asemănătoare celei aplicate pe bancnote, care, prin desenul complex, combinația de culori și procedeul de imprimare, asigură protecția împotriva falsificării. Informațiile pe care le înglobează sunt: Pașaportul face dovada identității și cetățeniei titularului și îi dă dreptul de
Carte de identitate () [Corola-website/Science/316419_a_317748]
-
Crank-Nicolson. Istoric, discretizarea prin metoda diferențelor finite a fost prima. Ea este relativ simplă, ușor de programat și nu consumă resurse de calcul mari. Inițial, metoda s-a folosit pe domenii discretizate cu grile ortogonale, care făceau dificilă tratarea geometriilor curbilinii. Dezvoltarea metodei pentru rețele neortogonale a complicat mult situația, anulând practic avantajele inițiale. "Metoda elementelor finite" (MEF) ( - FEM), cunoscută în literatura de specialitate din România și ca "metoda elementului finit" este răspândită în special în analiza structurală a solidelor, dar
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
riguros acest lucru în lucrarea Despre Sferă și Cilindru. Unul din lucrurile remarcabile din "Metoda mecanică" este acela că Arhimede a găsit două forme definite prin secționarea cilindrului și al căror volum nu implică valoarea "π", deși forrmele au margini curbilinii. Acesta este punctul principal al cercetării dacă anumite forme curbilinii pot fi trasate cu rigla și compasul, astfel încât să existe relații raționale netriviale între volume definite de intersecții geometrice prin solide. Arhimede a accentuat acest lucru la începutul tratatului și
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
din lucrurile remarcabile din "Metoda mecanică" este acela că Arhimede a găsit două forme definite prin secționarea cilindrului și al căror volum nu implică valoarea "π", deși forrmele au margini curbilinii. Acesta este punctul principal al cercetării dacă anumite forme curbilinii pot fi trasate cu rigla și compasul, astfel încât să existe relații raționale netriviale între volume definite de intersecții geometrice prin solide. Arhimede a accentuat acest lucru la începutul tratatului și i-a invitat pe cititori să reproducă rezultatul prin alte
Metoda Teoremelor Mecanicii () [Corola-website/Science/322556_a_323885]
-
Portugalia și Spania prin intermediul maurilor care, la rândul lor, au deprins acest meșteșug de la perși. Denumirea de "azulejo" derivă de la cuvântul arab: الزليج ("al zulayj") : Zellige, însemnând „piatră mică”. Acesta orgine explică puternică influență arabă în multe plăci pictate: încrucișarea curbiliniilor, geometria și motivele florale. Orașul spaniol Sevilia a devenit principalul centru al industriei ceramicii Hispano-Moresque, folosind tehinici vechi de "cuerda seca" ('sfoară uscată') și "cuenca". Începuturile "azulejos" din Portugalia în secolul al XV-lea, au fost cu țigle de coardă
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Pe stâlpul din stânga al aceluiași ancadrament este inscripționat numele meșterului constructor: "„Toader Olariu”". Pe stâlpii laterali sunt grupate decorații simetrice: câte trei rozete (la partea inferioară, la mijloc și la partea superioară) legate între ele prin multiplicarea unui motiv geometric curbiliniu, asemănător cifrei 8. Cele trei rozete de pe fiecare stâlp lateral sunt diferite: cea de la baza inferioară este o rozetă simplă (cu diametru de 0.28 metri), cu șase brațe; cea de la mijloc (cu diametru de 0.30 metri) are 12
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
din tablă, cu o turlă mare pe naos și două turle false, inegale, pe pronaos și altar. Turla de pe altar este mai mică decât cea de pe pronaos. Streașina aflată sub acoperiș este largă și are console tăiate după un profil curbiliniu. Monumentul are formă dreptunghiulară, cu absida altarului pentagonală și decroșată și cu un pridvor atașat în dreptul intrării de pe latura sudică a pronaosului. Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși de intrare (una în peretele sudic al pronaosului și alta
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
vectorul viteză. Așadar, în fiecare moment, suportul vectorului accelerație se află în planul osculator la curba traiectorie; în același plan, accelerația aflându-se de aceeași parte a tangentei ca și versorul normalei principale. Componentele accelerației sunt: unde "s" este abscisa curbilinie a punctului material, iar "ρ" raza de curbură a traiectoriei. Ecuația dimensională a accelerației este: astfel încât unitatea de măsură a acesteia este egală cu unitatea de măsură pentru lungime împărțită la pătratul unității de măsură pentru timp. Dacă viteza pe
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
a acesteia este egală cu unitatea de măsură pentru lungime împărțită la pătratul unității de măsură pentru timp. Dacă viteza pe traiectorie "v" variază cu cantități egale în intervale de timp egale, mișcarea se numește uniform variată pe traiectorie sau curbilinie uniform variată, în care caz accelerația tangențială este constantă: Rezultă: și de asemenea: Eliminând timpul "t" între expresiile anterioare, se obține "ecuația generală a lui Galilei": Eliminând accelerația, se obține și:
Accelerație () [Corola-website/Science/334437_a_335766]
-
sferică, asemănătoare unui solid platonic multifațetat, ale cărui elemente sunt reprezentate de o rețea de diferite poligoane care aproximează suprafața unei sfere. Rețeaua se intersectează în numeroase puncte care sunt, în esență, pentagoane regulate, formate din triunghiuri echilaterale plane sau curbilinii, care sunt aproape tangente la suprafața sferei circumscrise sau la cea a celei înscrise. Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică. Modalitatea
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
bazează pe selecționarea unui solid platonic, așa cum este icosaedrul, care se încrie într-o sferă, după care se acoperă fiecare triunghi plan al solidului cu o rețea de triughiuri mai mici, care sunt ulterior proiectate pe o sferă devenind triunghiuri curbilinii. Picioarele tuturor perpendicularelor proiecțiilor triunghiurilor vor fi punctele de pe sferă corespunzând triunghiurilor curbilinii formate pe aceasta. Dacă operație este executată cu precizie, indiferent cât de mici sunt triunghiurile, va rezulta o diferență între fiecare dintre laturile triunghiurilor plane și ale
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
o sferă, după care se acoperă fiecare triunghi plan al solidului cu o rețea de triughiuri mai mici, care sunt ulterior proiectate pe o sferă devenind triunghiuri curbilinii. Picioarele tuturor perpendicularelor proiecțiilor triunghiurilor vor fi punctele de pe sferă corespunzând triunghiurilor curbilinii formate pe aceasta. Dacă operație este executată cu precizie, indiferent cât de mici sunt triunghiurile, va rezulta o diferență între fiecare dintre laturile triunghiurilor plane și ale celor curbilinii. Pentru a minimaliza diferența dintre laturile geodezice ale triunghirilor curbilinii și
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
tuturor perpendicularelor proiecțiilor triunghiurilor vor fi punctele de pe sferă corespunzând triunghiurilor curbilinii formate pe aceasta. Dacă operație este executată cu precizie, indiferent cât de mici sunt triunghiurile, va rezulta o diferență între fiecare dintre laturile triunghiurilor plane și ale celor curbilinii. Pentru a minimaliza diferența dintre laturile geodezice ale triunghirilor curbilinii și ale celor plane se folosesc diferite tipuri de simplificări. Rezultatul este un compromis care constă dintr-o rețea de triunghiuri care se găsesc pe suprafața unei sfere, dar care
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
triunghiurilor curbilinii formate pe aceasta. Dacă operație este executată cu precizie, indiferent cât de mici sunt triunghiurile, va rezulta o diferență între fiecare dintre laturile triunghiurilor plane și ale celor curbilinii. Pentru a minimaliza diferența dintre laturile geodezice ale triunghirilor curbilinii și ale celor plane se folosesc diferite tipuri de simplificări. Rezultatul este un compromis care constă dintr-o rețea de triunghiuri care se găsesc pe suprafața unei sfere, dar care nu sunt curbilinii. În final, muchiile triunghiurilor curbilinii aproximate la
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
minimaliza diferența dintre laturile geodezice ale triunghirilor curbilinii și ale celor plane se folosesc diferite tipuri de simplificări. Rezultatul este un compromis care constă dintr-o rețea de triunghiuri care se găsesc pe suprafața unei sfere, dar care nu sunt curbilinii. În final, muchiile triunghiurilor curbilinii aproximate la segmente de dreaptă vor forma rețeaua geodezică a domului preluând și distribuind uniform masa structurii.
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
ale triunghirilor curbilinii și ale celor plane se folosesc diferite tipuri de simplificări. Rezultatul este un compromis care constă dintr-o rețea de triunghiuri care se găsesc pe suprafața unei sfere, dar care nu sunt curbilinii. În final, muchiile triunghiurilor curbilinii aproximate la segmente de dreaptă vor forma rețeaua geodezică a domului preluând și distribuind uniform masa structurii.
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
Viteza areolară este în fizică o mărime vectorială care reprezintă aria măturată în unitatea de timp de raza vectoare a unui punct material aflat în mișcare pe o traiectorie curbilinie. Formula de definiție este dată de expresia: Unde formula 1 este vectorul viteză areolară, formula 2 vectorul ariei și formula 3 este timpul. Cu alte cuvinte, vectorul viteză areolară este egală cu derivata de ordinul întâi în raport cu timpul a vectorului de arie descris
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
în secundă, rezultă că unitatea de măsură pentru viteza areolară este: formula 30 În SI, viteza areolară se măsoară deci în "metru la pătrat pe secundă" ("metru la pătrat ori secundă la puterea minus unu"). Mișcarea punctului material pe o traiectorie curbilinie are loc cu viteză areolară de un metru pătrat pe secundă atunci când raza sa vectoare mătură o suprafață de arie egală cu un metru pătrat într-un interval de timp egal cu o secundă. În sistemul de măsuri tolerat, CGS
Viteză areolară () [Corola-website/Science/319537_a_320866]
-
și scule din cadrul Institutului Politehnic din Iași. A scris și publicat un curs universitar de „Mașini-Unelte” și a brevetat invenția „Aparat pentru determinarea compresibilității rocilor in situ”. Doctorand cu tema „Tehnologie și utilaje pentru prelucrarea roților dințate conice cu dantură curbilinie”, a susținut cu succes examenele și referatele de rigoare. Între anii 1972-1998, a fost inginer șef și apoi director-general la mai multe fabrici (FEPA Bârlad, Tehnoton Iași, Combinatul de Utilaj Greu Fortus din Iași ș.a.). În această perioadă a colaborat
Emil Uncheșel () [Corola-website/Science/310443_a_311772]