30,079 matches
-
constată că a obosit și a îmbătrânit colecționând doar o grămadă de lucruri inutile. Se mizează probabil pe celebra zicală dialectică cu acumulările cantitative. Stau oamenii înțepeniți în fața calculatoarelor, cu mâinile încleștate pe șoricel, și prin fața ochilor li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini și milioane de date. Oricum, creierul nu le poate integra pe toate! În mod normal, numărul dosarelor ar trebui să scadă, deoarece totul se află în memoria mașinii
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii universale ne duce gîndul și la un Bacovia speculativ, locvace, care-și discursivizează densele nuclee sumbre: Cînd noaptea rănile se deschid și curg/ În leagănul pruncilor grotesc/ Și stelele fluieră a pagubă spre demiurg/ Atunci cărțile prin întuneric se dușmănesc// Și o să dorești să lingușești cu porumbei piețele/ Să te învețe un singur adevăr din istoria amurgului măcar/ Iar toamnelor sterpe ucide-le
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
odraslei nu un pahar cu lapte, ci unul de suc natural, dacă asta îi place copilului, puterea își perpetuează funcția de dădacă, sporind iresponsabilitatea - oricum îngrijorătoare - a românului. Pasul următor ar fi internarea copiilor în cămine speciale, că tot nu curge acasă apa caldă iar caloriferele sunt demult obiecte de muzeu. Peste tot în lume se încearcă limitarea rolului statului, numai la noi el devine din ce în ce mai paranoic. De ce? Pentru că în România Statul înseamnă Partidul. Iar partidul are nevoie de voturi. Am
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
grăbite. Relația evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în plus moartea fratelui său Șerban s-a produs tot în acest oraș, tot în perioada
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
și sincer, între relațiile ambigue cu mătuși și relațiile cu tovarășe care îl invită în sînul familiilor lor la fel de revoluționare, între tabieturi și gărzi de noapte la sediul organizației, între sfaturile de acasă și înțelepciunea "bătrînilor ilegaliști". Printre toate astea curge o viață de om care își savurează retrospectiv normalitatea bine ascunsă printre gesturi radicale. Nu există propriu-zis niciodată o morală, deși cititorul face inevitabil propria sa morală citind despre viața și mai ales despre opiniile de tinerețe ale lui Radu
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
capitol în carte, în care descriu chiar acest fenomen. Se cheamă "Echecs". Totuși, mi-am dat seama că nu trebuie să caut, în mod deliberat, incidente, evenimente. Trebuie să fie un joc între spontaneitate și, totuși, această idee care să curgă și să sfîrșească prin a construi ceva. Chiar asta a fost o aventură, în sensul că aveam niște lecturi, paralele cu această acțiune, care, încetul cu încetul, mă trimiteau în anumite direcții și așa ajungeam la ceea ce vreau să spun
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Veșnicia este efemerul adus la valoarea continuului. Cât mai repede scrie-ți impresiile despre Paris: - fascinantul - curva dulce cu mărgăritărel de Mai - înainte de a te înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
care mai trebuie și tradusă! Am avut prieteni traducători, m-au tradus și mi-a apărut o poezie în- tr-un ziar foarte prestigios, "The New Yorker", o publicație care consacră. Și au început, conform principiului acelui "boule de neige", să curgă pe urmă una după alta ofertele, în cele din urmă și o ofertă pentru o antologie de poezie la "Gallimard"-ul lor, la "WW Northon & Company" (ei sunt cei mai de prestigiu). Financiar vorbind nu am dat marea lovitură, dar
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
aurolaci. Duminică, 28 iulie, am crezut că o nouă eclipsă poate fi urmărită de la noi din țară. Cerul negru apăsa, tăcut la început, cu burta peste oraș. La un semn, pe care l-am pierdut, s-a dezlănțuit potopul. Apa curgea de peste tot și nu găseam, în agitația și frica mea de mărunt pămîntean, corabia lui Noe ca să mă salvez. Mi-am zis: "A sosit Apocalipsa!". Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
mai era de multă vreme acel amant veșnic în care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur ca și părul dintre picioare. Mâinile erau grațios așezate una peste alta
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
o traversează somnambulic, despre mătușile fantastice, despre fiul iubit cu disperare, despre fetele nerușinate din biroul de corectură. Și întotdeauna îi e oarecum jenă de procedeul literar, de tot ce ar însemna punere în literatură: "Rîndurile acestea care par a curge acum de la sine trebuiau să fie inițial romanul unei femei în vîrstă, moartă într-o cameră de hotel, sub ochii colegelor venite la tratament. Am scris cîteva capitole (pe care ar trebui poate să le anexez aici, dacă nu m-
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
de durere. 10.Cel ce-Ți cunoaște numele nu piere, Cel ce Te strigă nu e părăsit. 11.Cântați, deci, psalmi puterii demiurge Din Muntele Sion. Și, printre nații, Mirabilele-I fapte laudati-I. 12.Căci El răzbuna sângele ce curge Și nu abandonează Întristații. 13.De mine, Doamne, bietul, fie-Ti milă ! Mă sting de ură celor plini de ură - Smulge-ma, Doamne, din a morții gură 14.Să crească iarăși vocea mea umila La porțile Sionului, dând știre Că
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
vioi, de plin de viață, atunci cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-o trilogie, poate chiar tetralogie, dacă ar fi să dăm crezare autorului-narator). Sînt mai multe planuri narative care curg în paralel pînă spre sfîrșitul romanului, cînd personajele și întîmplările încep să se amestece, chiar necontrolat. Ca și în Pont des Arts, ca și în Hotel Europa, Țepeneag urmează o rețetă sigură - aceea a descrierii intimității unui individ, a autorului
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
aici avem exact opusul cazului cantemirian. Dacă principele moldovean nu a fost asimilat mentalității noastre colective, deși modernizarea noastră de la el începe, în schimb Neagoe, cel privit cu jenă de aceeași cultură, este de fapt "părintele" nostru, sângele lui ne curge prin vine; iar cînd Sadoveanu reconstituie în Frații Jderi statul perfect, acesta seamănă ca două picături de apă cu cel teoretizat în Învățături... E deci formula politică și umană păstrată în "genomul" nostru cultural și care era foarte departe de
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
calitatea - autorii citați fac parte din trei generații diferite ale muzicii românești. Anatol Vieru scrie Clepsidra I în 1968, apoi Orologii în 1970. Este un moment al articulării unei concepții stratificate asupra timpului: un continuum sonor cu diferite încifrări simbolice curge de la un capăt al altul al pieselor, asemenea unui fluid temporal indistinct. Peste el se suprapun efemeridele, evenimente sporadice, fulgurante, ce creează un plan apropiat, al unei dureroase inserții în timp. Ritmarea lor și jocul fin dintre diferitele substanțe sonore
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Bulgaria s-au angajat să se sprijine reciproc în vederea intrării în NATO. Sau cum titrează CURENTUL: "România și Bulgaria pedalează spre NATO în tandem, dar pe biciclete separate". * Nici n-a început bine returul Diviziei A de fotbal și acuzele curg - nimic nou, însă: meciuri aranjate în cadrul "Cooperativei". * Cine mai susține legalizarea prostituției în afară de cîțiva parlamentari și de beneficiarele legalizării? Directorii de spitale, scrie EVENIMENTUL ZILEI. De ce vor directorii de spitale una ca asta? Deoarece nu mai e loc în saloane
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
în cap cu sumele exorbitante pe care omul obișnuit trebuie să le plătească pentru căldura din casă și pentru apa de la robinet. O căldură care, și în această iarnă blîndă, a venit pe sponci, cît despre apa de la robinet, aceasta curge mai din belșug pe străzile din București, dar și din alte orașe ale patriei, în izvoarele provocate de țevăria spartă.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15464_a_16789]
-
balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar lângă ureche și mă îndeamnă să cânt:/ numai astfel laptele se va brânzi, grâul va răsări/ iar râurile vor începe iarăși să curgă./ Astfel vor putea fi oprite oștile, femeile/ vor rămâne însărcinate, vor fi repopulate orașele"( Bratislav Milanovici) În Balcani, �subconștientul Europei", poezia e ocupație salutară: "Cumplit strigăt/ A scos pe gură Kavafis/ Nici Auschwitz-ul,/ Nici zborul cosmonauților/ n-au gâtuit poezia
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
șapte-opt copii, ca să te lege definitiv de mîini și de picioare... Unul singur este altminteri o plăcere și o bucurie, care te face să uiți de tot ce te-ar împiedica să trăiești așa cum ai vrea. Copilul crește, timpul trece, curge în legea lui, și mai repede și mai încet, oricît de aprig ți-ai pune soarta la cale, sau oricît de mult te-ai lăsa în voia soartei... N-ai decît să crezi că lucrurile se îndreaptă de la sine ca să
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
-o cam în dorul lelii: nu suspendând carnetul de șofer al lui Becali poate fi curățată societatea românească de astfel de indivizi. Dacă domnii generali din poliție n-ar avea mâinile legate și mintea narcotizată de "atențiile" ce vor fi curgând spre ei, cu sursa banilor lui Becali ar trebui început. Dar asta e imposibil. Societatea românească a mers mult prea departe pe drumul sinuciderii. O sinucidere în care diminutivele joacă un rol de frunte: ca și cum ar dori să-i alinte
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
dar, cum s-a terminat cântarea, el îl roagă pe Demodokos să povestească despre calul troian construit de ahei și cum, după introducerea lui în cetate, oștenii greci au distrus Troia. Aedul îi îndeplinește dorința, iar lui Ulise lacrimile îi curg șiroaie. Acum regele Alkinoos, intrigat, îl oprește pe cântăteț și îi cere imperativ necunoscutului să-și spună numele și să explice ,,ce te-a stârnit la atâtea suspine auzind despre soarta/ care-au avut-o danaii, argivii și Troia măreață
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
bandiții fără scrupule puși de el, și nu de Iliescu, în funcții-cheie în administrația țării? Dacă în Iliescu mai pâlpâia, cât un chibrit, o undă de grijă față de semeni, în viziunea arogant-contondentă a lui Năstase astfel de valori nu au curs. N-am crezut și nu cred că Ion Iliescu e soluția de care avea nevoie România. Dar cu atât mai puțin cred că avem vreo șansă dacă încăpem pe mâinile lui Năstase A. La rigoare, Iliescu e mulțumit că-l
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
-i executa invocând diverse articole de legi (legi călcate, de altfel, în picioare de către chiar autorii lor!) pe Mircea Dinescu, Andrei Pleșu ori H.-R. Patapievici înseamnă a nu vedea pădurea din cauza copacilor și a nu distinge direcția în care curge râul nebuniei în țara asta. Ca un făcut, dl. Andreescu e cu atât mai înverșunat cu cât cei trei au pornit o luptă titanică împotriva uneia din principalele surse ale Răului din România: Securitatea, trecută și prezentă. Pentru ca lucrurile să
Buricul diftongat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14423_a_15748]
-
în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din spațiul lăuntric curgînd în zilele-ntruna mai pline care sfîrșesc indecis, pînă ce vara întreagă devine o încăpere-ntr-un vis. Sonetele către Orfeu I, 8 Doar în spațiul laudei răsună tînga, nimfa plînsului izvor, trează, ca tot ce din noi se-adună
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]