42 matches
-
elementelor, acesta este localizat la dreapta de elementul curiu, la stânga de californiu și sub terbiu, elementul cu care berkeliul împărtășește multe similarități în proprietățile chimice și fizice. Densitatea sa, de 14.78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g/cm), în timp ce punctul de topire, în valoare de 986 °C, este mai mic decât ce al curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
78 g/cm, este mai mare decât ce a curiului (13.52 g/cm) și mai mică decât cea a californiului (15.1 g/cm), în timp ce punctul de topire, în valoare de 986 °C, este mai mic decât ce al curiului (1340 °C), dar mai mare decât cel al californiului (900 °C). Berkeliul este relativ moale și are cea mai mică compresie uniformă (în valoare de 20 Gigapascali) dintre toate actinidele. Ionii de Berkeliu (III) formează vârfuri fluorescente la 652 nanometri
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
pentru a converti tot americiul în starea de oxidare +6. Restul de americiu neoxidat a fost precipitat în fluorură de americiu (III) (AmF) prin adiția unei mici cantități de acid fluorhidric. În urma acestui pas a fost obținut un amestec de curiu și elementul 97 (berkeliu) în formă de trifluoruri. Substanțele din amestec au devenit hidroxizi prin adăugarea unei cantități de hidroxid de potasiu și, după o nouă centrifugare, amestecul a fost dizolvat în acid percloric. Separarea ulterioară a fost efectuată ori
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
of California, Berkeley de către Glenn Seaborg, Ralph James și Albert Ghiorso, în 1944. El a fost apoi identificat chimic la Metallurgical Laboratory (în prezent Argonne National Laboratory) la University of Chicago. A fost cel de-al treilea element transuranic descoperit. Curiul 242 (timp de înjumătățire 163 zile) a fost obținut prin bombardarea unei ținte de plutoniu-239 cu particule alfa. în ciclotronul de 60 de inci de la Berkeley (rezultând și un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
particule alfa. în ciclotronul de 60 de inci de la Berkeley (rezultând și un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut o cantitate vizibilă de hidroxid de curiu-242 prin bombardarea americiului-241 cu neutroni. În forma sa elementară, curiul a fost obținut pentru prima dată în 1951. Curiul nu are izotopi naturali, însă până în prezent au fost identificați 19 radioizotopi, cu mase atomice între 233,051 unități (Cm) și 252,085 unități (Cm). Dintre aceștia, cei mai stabili sunt
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
Berkeley (rezultând și un neutron liber). În 1947, Louis Werner și Isadore Perlman au obținut o cantitate vizibilă de hidroxid de curiu-242 prin bombardarea americiului-241 cu neutroni. În forma sa elementară, curiul a fost obținut pentru prima dată în 1951. Curiul nu are izotopi naturali, însă până în prezent au fost identificați 19 radioizotopi, cu mase atomice între 233,051 unități (Cm) și 252,085 unități (Cm). Dintre aceștia, cei mai stabili sunt Cm cu timpul de înjumătățire de 1,5610 ani
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
de 3,410 ani, Cm cu timpul de înjumătățire de 9000 de ani și Cm cu timpul de înjumătățire de 8500 ani. Toți ceilalți izotopi au timpi de înjumătățire de sub 30 de ani, iar majoritatea chiar sub 33 de zile. Curiul are de asemenea și 4 meta-stări, cea mai stabilă fiind Cm (t½ 34 ms). Având în vedere faptul că timpul de înjumătățire al Cm, deși relativ lung, este considerabil mai scurt decât perioada de existență a Pământului, orice urmă de
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
are de asemenea și 4 meta-stări, cea mai stabilă fiind Cm (t½ 34 ms). Având în vedere faptul că timpul de înjumătățire al Cm, deși relativ lung, este considerabil mai scurt decât perioada de existență a Pământului, orice urmă de curiu primordial existent în momentul formării planetei a dispărut de mult. Totuși, este posibil ca unele cantități infinitezimale de curiu să existe în zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
timpul de înjumătățire al Cm, deși relativ lung, este considerabil mai scurt decât perioada de existență a Pământului, orice urmă de curiu primordial existent în momentul formării planetei a dispărut de mult. Totuși, este posibil ca unele cantități infinitezimale de curiu să existe în zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
ca unele cantități infinitezimale de curiu să existe în zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
zăcămintele naturale de uraniu, ca urmare a unei succesiuni de capturi de electroni și dezintegrări beta susținute de fluxul de neutroni foarte scăzut din minereurile de uraniu. Până în prezent însă, prezența curiului natural nu a putut fi demonstrată practic. Proprietățile curiului au putut fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
fi determinate pentru Cm și Cm, izotopi care au fost obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină mai complexă. În corpul uman, curiul se acumulează în țesutul osos, radiația sa distrugând măduva și
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
obținuți în cantități de ordinul gramelor. Cm poate fi obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni. Metalul are o culoare alb-argintie și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină mai complexă. În corpul uman, curiul se acumulează în țesutul osos, radiația sa distrugând măduva și blocând producerea de globule roșii. Cantitatea maximă admisibilă de Cm
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
și este mai electropozitiv decât aluminiul. Cei mai mulți compuși trivalenți ai curiului au o culoare gălbuie. Din punct de vedere chimic, curiul este asemănător cu gadoliniul, omologul său din seria lantanidelor, dar are o structură cristalină mai complexă. În corpul uman, curiul se acumulează în țesutul osos, radiația sa distrugând măduva și blocând producerea de globule roșii. Cantitatea maximă admisibilă de Cm în corpul uman este de 0,3 microcurie . Un mg de Cm se vinde în prezent cu 100 USD Printe
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
țesutul osos, radiația sa distrugând măduva și blocând producerea de globule roșii. Cantitatea maximă admisibilă de Cm în corpul uman este de 0,3 microcurie . Un mg de Cm se vinde în prezent cu 100 USD Printe compușii cunoscuți ai curiului se numără: Curiul are puține aplicații în practică, el fiind luat în considerare ca și combustibil pentru generatoare termoelectrice cu radioizotopi. Un gram de Cm poate genera aproximativ 122 W de energie termică; timpul său de înjumătățire relativ scurt îl
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
sa distrugând măduva și blocând producerea de globule roșii. Cantitatea maximă admisibilă de Cm în corpul uman este de 0,3 microcurie . Un mg de Cm se vinde în prezent cu 100 USD Printe compușii cunoscuți ai curiului se numără: Curiul are puține aplicații în practică, el fiind luat în considerare ca și combustibil pentru generatoare termoelectrice cu radioizotopi. Un gram de Cm poate genera aproximativ 122 W de energie termică; timpul său de înjumătățire relativ scurt îl face însă nepotrivit
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
complexă; c) cantitatea de gadoliniu „mascat” introdusă în organism pe această cale. 5.4.2 Actinidele Considerații teoretice Din clasa actinidelor fac parte elementele chimice: actiniul Ac, toriul (thoriul) Th, protactiniul Pa, uraniul U, neptuniul Np, plutoniul Pu, americiul Am, curiul Cm, berkeliul Bk, californiul Cf, einsteiniul Es, fermiul Fm, mendeleeviul Md și nobeliul No. Configurația electronică a acestor metale fiind , actinidele grele formează compuși la starea de oxidare +3, în timp ce actinidele ușoare pot funcționa și în stări de oxidare superioare
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]