59 matches
-
Else de la Kindergarten și de grupul de copii care se formase pe strada lor, despre relațiile amoroase dintre Fofo și Micheline, dintre Ilieș și Simina. Abia când am ajuns în fața casei ei, casa aceea masivă, cu marchiză și salcie în curticică, de pe strada Venerei, am făcut legătura dintre Gina și fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o însoțească pe mama când aceasta alegea uși dosnice și îl trăgea după ea zâmbindu-i încurajator, în timp ce el simțea în ființa sa înfiripându-se o voință prea firavă spre a se împotrivi voinței zâmbitoare a mamei. Intrau într-o curticică umbrită, alungită între două ziduri vechi, în josul cărora coborau de la streșini burlane de tinichea turtită. Un pluș de mușchi verde și umed creștea la piciorul zidului, pe pavajul de piatră rotundă pe care, călcându-l, piciorul se simțea nesigur și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
defel manechine. O mulțime de mașini de cusut lucrau înăuntru făcând un zgomot asurzitor în timp ce picioare vânjoase de femei apăsau legănat fără încetare pedale pe sub mese ca să pună acele mașini în mișcare. Nestor se întoarse spre fereastra ce dădea în curticica pe unde intraseră, iar pe pervazul prăfuit zări o scoică uriașă în formă de melc. Un ghioc. Mama se amuza în timp ce stătea de vorbă cu o doamnă pe intervalul dintre mesele cu mașini de cusut și bucăți de material cusut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în numai câțiva pași ajungeai într-o curticică interioară. Iar acolo, printre zidurile blocurilor din jur, te-ai fi simțit ca pe fundul unui puț dacă n-ar fi fost fațada să-i zicem a blocului unde locuiau mătușă-mea Anamaria și unchiu-meu, prin nu știu ce minune luminată de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului casei învecinate. Dar la un moment dat am observat la piciorul scării un cărucior de copil. Iar asta nu-mi evoca nicio amintire din copilărie, fiindcă niciodată cât locuiserăm noi la Brașov nu se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zilele când îmi petreceam acasă la ei câte o bucățică de concediu, dar n-o mai însoțeam în oraș. O vedeam întorcându-se cu sacoșa plină, intrând cu mersul ei de-acum greoi și legănat, cu părul albit tot în curticica doamnei Ștef, îmbrăcată, în diminețile mai răcoroase, cu fulgarinul verde spălăcit. Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și apoi la Mantova și la Hay-on-Wye. E fascinant să umblu iarăși pe străzi singură, să descopăr orașe și colțuri de lume pe cont propriu. Să beau un vin bun, cu o scriitoare galeză pe terasa unui restaurant dintr-o curticică superbă, invadată de plante cățărătoare și coborâtoare. Sau să bat străzile din Torino în ritm alert cu un alt scriitor român, vorbind despre familie și psihoze. Nu mai zic de cititul propriu-zis în fața publicului. Emoția de dinainte, freamătul ăla din
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
oarbă. O oră mai tîrziu, sînt toți trei În drum spre locuința Reverendului, o casă veche și Îngustă, tip vagon, ascunsă de tufișuri dese de lemn cîinesc. Casele de pe stradă se reazemă unele de altele, ca și cum ar căuta sprijin, cu curticelele lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mi-a trecut prin cap o bănuială, amintindu-mi de ce-mi spusese Aronne la Ravenna: discipolii lui Andras, ca semn de recunoaștere, aveau o pecete pe corp. Am întrebat unde era cadavrul ajutorului de paharnic. Mi-au arătat o curticică lângă țarcul porcilor. Am ordonat să fie adus înăuntru, să fie depus pe o masă și despuiat de tunica murdară de sânge și de fecale. L-am întors pe toate părțile, dar n-am găsit nimic ieșit din comun. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aruncă fără să vrea o privire spre fereastră, ca și cum ar fi vrut să cheme În ajutor, și Înlemni. Marie se apropia. Întoarse o privire imploratoare spre Ryan. - Pleacă, te implor. Făcu semn spre Încăperea cea mare care dădea spre o curticică. - Treci prin spate, ușa dă spre străduță. O zări și el pe Marie și Înțelese. - Dacă ții la fiica ta, nici o vorbă despre vizita mea! Nici un gest suspect, e limpede? Abia avu cînd să se ascundă Îndărătul ușii Încăperii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era o tînără femeie radioasă, integră și curajoasă. Fericirea fiicei lor era acum pentru el lucrul cel mai important și se simți incredibil de bucuros gîndindu-se că va putea face ceva pentru ea. Doar Jeanne auzi ușa care dădea spre curticică Închizîndu-se ușor. În timp ce vorbea cu Marie, se Întrebase ce avea el să facă de acum Înainte și se rugă din tot sufletul ca Erwan de Kersaint să-l Învingă pe Ryan. Neliniștită, cercetă atentă chipul Mariei. - Ce ai de gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de dânsulă Vorbea la telefon cu Weimarul și cerea să i se acorde puțină libertate de acțiuneă Vorbea cu pesimismul pătimaș caracteristic evreuluiă” Locul unde citeam, În timp ce așteptam Împreună cu Rosamund ca ambulanța să‑l aducă pe Ravelstein acasă, era o curticică, mărginită de gardul din fier forjat. Un bazin de piatră, arbuști, iarbă - ba chiar și plante acvatice. Mai lipseau numai broaște, dar ar fi trebuit aduse din import. De unde să le fi importat? În milele de piatră care Înconjurau acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cânte și danseze la Paris, ca Audrey Hepburn. Cum de ajunsese atunci la București? Ca pinguinul Apolodor, zicea, scuturându-și capul cârlionțat și oftând, de dor. S-a măritat cu un tâmplar macedonean și au trăit destul de bine într-o curticică din Vitan, pe o uliță lungă, lungă, și totuși a fost scurtă, umbrită de castani și duzi, al cărei capăt se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru că vă știți de mult... altfel nu dă ea pupici la toată lumea, comentă doamna Bordaz deschizînd o imensă umbrelă și ieșind în stradă. Cu gesturi mult mai rapide decît de obicei, domnul Busbib transferă cele zece pubele pline ochi din curticica imobilului, în fața acestuia. Ia te uită, își spuse în timp ce trambala respectivele containere verzi, sunt douăsprezece, la fel ca problemele de pe listă. rîse în sinea lui, fără îndoială această coincidență nu voia să spună nimic, dar îl incita să se întoarcă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe imobile și peste grădinițe, să sufoce orașele sub forma unor ploi toxice. Fără ezitare domnul Busbib scrise cifra treIsPreZeCe și în dreptul ei cuvintele : Gunoaie, Deșeuri industriale, Pubela mari timă și Pubela spațială. amintindu-și că una din pubelele din curticica imobilului era strict rezervată hîrtiei și cartoanelor, domnul Busbib marcă la punctul PaIsPreZeCe : Dispariția pădurilor. Pentru că și ceea ce se întîmpla cu pădurea amazoniană era o problemă mondială. în stupiditatea lor oamenii își transformau practic în hîrtie, pe care apoi o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz. La ora 10, dintr-o curticică de pe Dionisie Lupu va porni, la stânga va coti, pe Magheru o va apuca... Păr neted în lațe va avea, genele lungi, gura potrivită, ochii negri... Nebăgător de seamă la nimica, va păși pe Calea Victoriei, dar numai pe firul dinspre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară, - Lasă mamare... întâi să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată. Erau montate sesizoare care intrau în funcțiune la cea mai mică mișcare neprevăzută, reflectoare care se aprindeau instantaneu, camere de luat vederi iar după dorință și alarmă sonoră. Au fost întâmpinați cu veselie; se cunoșteau între ei de mult
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în legătură cu constituirea societății; îi pusese acționari cu părți egale pe toți angajații. Îl preveneau că vor fi discuții, dacă nu imediat, în viitorul apropiat însă el naiv, îi contrazicea! Chestie de opinii, experiență și interese. Lumina se aprinse brusc în curticică și răsună alarma! Se uitară unul la altul... nu mai era așteptat nimeni. Stăpânul locației ieși afară... după un minut reveni și spuse pe un ton intrigat, - Domnul colonel... vă caută vecina mea disperată! Râsete și colonelul indispus ieși dintre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
băgare de seamă, În patru labe, pe acoperișul foarte ruginit, fără să Îndrăznesc să mă ridic În picioare și să concentrez toată greutatea corpului meu Într-un singur punct de sprijin. La capătul acoperișului, am privit În jos Într-o curticică ducând la pensiune. Majoritatea ferestrelor de la camere aveau perdele murdare, cu ochiuri mari, și nu se vedea nici urmă de viață la nici una dintre ele. Am căutat cu privirea o modalitate de a coborî, dar nu era nici un burlan, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pasul pe loc. Babalawo ridică sprîncenele întrebător, privindu-mă fix în ochi. Babalawo, mor, m-am îndrăgostit acum, la bătrînețe... Nu rîde cum aș fi crezut, este foarte serios, mă cuprinde de după umeri și mă dirijează în iban-baló, adică o curticică interioară. Aveți o fotografie? Îi întind o fotografie scoasă la imprimantă și trimisă de Florin Vitan, ca felicitare de Anul Nou. Fata este goală pușcă și... fără nici un cusur. Hm, mormăie babalawo. Of, mormăi și eu. Ai băut ceva de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ajutor să-ți facă menajul sau pentru întreținerea locuinței, că îmbătrânind, te-au lăsat puterile... Privesc la acest local, unde din motive pe care le-am mai detaliat, sunt aici de 21 de ani. Acest locaș, o vilă cu o curticică frumoasă, ansamblu cu mânăstirea Schitul Darvari, clădire care a fost lăsată prin testament de marele nostru inginer Malaxa, care până în prezent n-a fost cerută de nici o rudă sau cineva din al zecelea neam a lui, cum s-a făcut
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aveam apă... Prima oară când am sosit, m-am dus la baie. Acolo era apa. - Unde era baia În lagăr? - Cam În fundul lagărului. Nu la intrarea principală. - Și ați străbătut Întregul lagăr? - Sigur că da. Și În fața băii era o curticică, unde ne-au dezbrăcat În pielea goală. În noiembrie. Am stat acolo vreo două ore. Goi. Și atunci ne-am frecat unul de altul, am stat cu spatele unul la altul, am făcut un grup din ăsta..., că bătea vântul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Tot ce am avut a rămas În curte, fiindcă știau că acolo unii și-au adus aur, bani, inele, ceasuri, pe care le luau ei. Și nouă ne dădeau... aveau deja pregătite pijamalele astea, după care ne-au băgat În curticica noastră. - Vi s-au dat numere? - Da. - Unde? Când? - Pe haină. Am două numere: unul de la Dachau (Haftlingsnummer 126263) și unul de la Buchenwald (Haftlingsnummer 76749). Cred că numai la Auschwitz s-au tatuat... - Asta Înseamnă că ați preluat un număr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
firmă... am și nepoțel de 8 ani și-s foarte, foarte fericit. Am lucrat în construcții și-am fost bine apreciat, am primit un apartament cu 4 camere, cu garaj - am avut și mașină, vă închipuiți - cu garaj, cu o curticică, și l-am dat la fiu-meu și eu mi-am luat unul cu 2 camere, aproape unul de altul... Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare seară... ca acuma n-am fost fericit niciodată. Poate când m-am eliberat din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
ce e demn de admirat: ordinea și curățenia, dar mai ales pomii, arborii ornamentali, florile, care în Brive la Gaillarde se găsesc din belșug și de o varietate impresio- nantă. La fel a făcut și de această dată, în dreptul unei curticele în care împărățea, gătită în haina roșie a fiorilor, o camelie de toată frumusețea. La un moment dat, s-a auzit salutată: - Bonjour, madame. - O, bună ziua, domnule... vă admiram această camelie ex- traordinară. E splendidă. Bărbatul, din spatele unui gărduț de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]