121 matches
-
metereze, precum și cu bastioane masive la toate colțurile. Pe latura de est, terenul era instabil, astfel încât a trebuit să fie înălțat, cu acest prilej fiind ridicat și zidul din acea parte. La mijlocul laturii de est, unde se întâlnesc cele două curtine, se află un turn cu un gang supralărgit la parter pe unde se intra în incinta fortificată. Astăzi intrarea se face pe o poartă de pe latura de vest. De ambele părți ale acestui turn, în interiorul incintei, au existat inițial două
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
a fost ridicată o clădire nouă, pe restul porțiunii până la turnul de sud-est fiind reconstruit drumul de strajă. În turnul de nord-vest se află clopotnița. Acest turn are ferestre mari, în stil gotic, terminate în arc frânt. Între biserică și curtina de sud se află fosta reședință voievodală a domnitorului construită în anul 1561. Clădirea era inițial mult mai spațioasă, având fațada principală cu o lungime de 40 m. După Revoluția din 1821 au fost dărâmate încăperile și beciurile de pe latura
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
turcești datorită orientării lui spre Dealul Pisica (Ciuperca), de unde artileria otomană a bombardat cetatea în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile cu precădere după asediul din 1660, când cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au spart o mare breșă. O reparație de mare amploare a fost făcută și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Vârful Bastionului Bethlen
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
grav urechea estică a acestui bastion, pe o porțiune de aproximativ 25 de metri, fiind aruncată în aer de turci. Această bucată va fi refăcută și întărită cu aproape un metru un plus la grosimea zidului, fapt vizibil și astăzi. Curtina spre bastionul Aurit a fost realizată în 1580-1581, în ultimii ani ai domniei lui Cristofor Báthory. Este un zid masiv, flancat în interior de cazemate. Baza sa este din blocuri masive de piatră, la fel ca și brâul, iar cărămida
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
turcești, datorită orientării lui spre Dealul Pisica (Ciuperca), de unde, artileria otomană a bombardat cetatea în anii 1598, 1658 și 1660. Reparațiile au devenit inevitabile, cu precădere după asediul din 1660, când, cazematele bastioanelor Aurit și Roșu au fost dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au făcut o mare breșă. O reparație de mare amploare a avut loc și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Curtina dintre bastionul
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
dărâmate împreună cu curtina dintre ele, iar în alt loc al bastionului turcii au făcut o mare breșă. O reparație de mare amploare a avut loc și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Curtina dintre bastionul Aurit și Ciunt a fost construită în timpul primei domnii a lui Sigismund Báthory, în anii premergători anului 1584, an când ea era cu siguranță terminată, deși există păreri că latura sa estică, spre Bastionul Ciunt ar fi fost
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
etape. Modul de construcție diferit față de celelalte construcții contemporane din , dar și faptul că între sectoarele edificate acum pereții prezintă o cezură, reprezintă o elocventă dovadă pentru specialiștii în domeniu că ele nu au fost ridicate concomitent, ci succesiv, etapizat. Curtina spre Bastionul Bethlen văzută de pe urechea vestică a Bastionului Crăișorul. Această zonă de curtină ce se extinde între Bastionul Crăișorul și Bethlena fost construită pare-se numai după vara anului 1599 până prin 1604, după cum indică izvoarele privind lucrările de la Oradea
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
între sectoarele edificate acum pereții prezintă o cezură, reprezintă o elocventă dovadă pentru specialiștii în domeniu că ele nu au fost ridicate concomitent, ci succesiv, etapizat. Curtina spre Bastionul Bethlen văzută de pe urechea vestică a Bastionului Crăișorul. Această zonă de curtină ce se extinde între Bastionul Crăișorul și Bethlena fost construită pare-se numai după vara anului 1599 până prin 1604, după cum indică izvoarele privind lucrările de la Oradea. Ea nu apare pe niciun plan sau stampă anterioară, nici la Giovanni-Marco Isolano ori
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
cristaline, gresii - a determinat ipoteza că ea ar fi fost construită de garnizoana austriacă rămasă în cetate până prin 1606. Teama de un atac fie din partea turcilor, fie din partea adversarilor transilvăneni, i-ar fi determinat să treacă ei la construcția acestei curtine, chiar dacă nu dispuneau de forță de munca specializată. Curtina dintre Crăișorul și Roșu a fost construită odată cu cu lucrările la bastionul Roșu, între anii 1584 și 1598. La baza curtinei se pot vedea blocurile de piatră, iar deasupra lor până la
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
fost construită de garnizoana austriacă rămasă în cetate până prin 1606. Teama de un atac fie din partea turcilor, fie din partea adversarilor transilvăneni, i-ar fi determinat să treacă ei la construcția acestei curtine, chiar dacă nu dispuneau de forță de munca specializată. Curtina dintre Crăișorul și Roșu a fost construită odată cu cu lucrările la bastionul Roșu, între anii 1584 și 1598. La baza curtinei se pot vedea blocurile de piatră, iar deasupra lor până la brâu se ridică un perete din 89 de rânduri
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
i-ar fi determinat să treacă ei la construcția acestei curtine, chiar dacă nu dispuneau de forță de munca specializată. Curtina dintre Crăișorul și Roșu a fost construită odată cu cu lucrările la bastionul Roșu, între anii 1584 și 1598. La baza curtinei se pot vedea blocurile de piatră, iar deasupra lor până la brâu se ridică un perete din 89 de rânduri de cărămizi. Brâul, vizibil în partea superioară a zidului, este mai jos decât cel al bastionului Roșu și mai înalt decât
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de vest cu atelier pentru prelucrarea metalelor, atelier de tâmplărie și mobilier, atelier lăcătușerie, atelier de olărit, atelier de sticlărie, anticariat, magazin de antichități, grupuri sanitare și punct termic - 1.809,25 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corp L - Cazemata curtinei nordice a fost construit între 1775-1777, în era arhitecturală dominată de arhitectul militar Lodovico Marini. Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai des atacate ale cetății. Bolțile masive din cărămidă
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
anexe pentru teatrul de vară, grup sanitar și un punct termic - însumand 864,45 metri pătrați restaurați și refuncționalizați. Corpul M cuprinde ansamblu format din Poarta de Est și cele două clădiri adosate ei, respectiv Corpul de gardă și grajdurile. Curtina ridicată între 1582-1583 pentru a face legătura dintre bastioanele Aurit și Roșu nu a avut prevăzută o poartă de acces în cetate pe acest aliniament estic. Pe mai multe planuri, schițe sau descrieri (descrierea lui Szamosközy (1603), nici în planurile
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
și refuncționalizați. Grajdurile clădirea cunoscută sub această denominație a fost construită în al doilea deceniu al secolului al XVII, fiind terminată în 1618 probabil odată cu Bastionul Bethlen. Ea este lipită de latura interioară sudică ce face legătură dintre bastion și curtina cu bastionul Crăișorul și inițial a îndeplinit rol de cazemată pentru apărarea laturii de sud a cetății. Pierderea funcțiunii strict defensive, dar și modificarea tehnicilor de război din secolului al XVIII-lea fac ca peste aceasta, posibil afectată de numeroasele
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Mănăstirea Cetățuia a fost înconjurată de ziduri de piatră groase de aproape 1,40 m și înalte de 7 m, delimitând o incintă de formă pentagonală cu dimensiuni de aproximativ 120x60 de metri. Zidurile de incintă erau compuse dintr-o curtină masivă, având câte o turelă de flancare (turn de colț) pătrată în colțurile de sud-est și sud-vest (acesta s-a prăbușit împreună cu zidul de pe latura vestică și nu a mai fost reconstruit) și un bastion în mijlocul laturii de nord. Turnurile
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
camera clopotelor. În cursul ultimei restaurări, pe latura de est a turnului s-a descoperit și o trapă pregătită pentru prinderea în cursă a eventualilor atacatori. Clădirea egumeniei a fost construită pe la 1670 pe latura sudică a incintei, lipită de curtină și în apropiere de colțul sud-vestic. Aceasta este o construcție de inspirație bizantină, cu ziduri groase de până la 1,40 m și cu ornamentații (în special ancadramentele ușilor și ferestrelor) de inspirație gotică. Clădirea are numai un parter ridicat de la
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
serie de intervenții care au denaturat aspectul inițial al clădirii și anume: Pe peretele nordic al acestei clădiri a fost amplasată în 1930 o placă de marmură cu următoarea inscripție: Pe latura de nord-est a incintei, la mică distanță de curtină ca să nu întrerupă drumul de strajă, se află o clădire fortificată cu un etaj, care a servit drept casă domnească pentru Gheorghe Duca. Palatul este construit din piatră, cu bolți de cărămidă și are ferestre și uși cu chenare de
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
presupune că au existat chilii și pe latura de vest care s-a prăbușit cu mult timp înainte. În vechime, în incinta mănăstirii au existat mai multe construcții auxiliare cu caracter provizoriu (cazărmi, grajduri, șuri, hambare) dispuse de-a lungul curtinelor. Mijlocul incintei trebuia să rămână liber pentru a permite circulația oamenilor din garnizoană și punerea cailor la conovețe. După cum se observă din fotografiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea, între turnul-clopotniță și clădirea egumeniei se afla un al doilea palat
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
1728-1732 și care erau menite să asigure apa necesară în șanțul cetății ca ravelinul/bastionul să poată funcționa corect. El apare prima dată pe planurile din anii 1732-1733. Inițial a fost conceput ca ravelin, înconjurat de apă, situat în fața zidului (curtină) care urma să unească viitoarele bastioane Francisc și Iosef și s-a numit "Ravelinul de Proviant" (Ravelinul Depozitului de Alimente). Construcția lui a fost definitivată în 1733-1734. Ulterior a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit
Bastionul Theresia () [Corola-website/Science/303695_a_305024]
-
zid pornea probabil din partea de nord-est a cetății, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetății printr-o șa îngustă și contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3-4 m. În ansamblu, construcția punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit. O reconstrucție credibilă este, insă, greu de realizat, cel puțin în condițiile actuale. S-a postulat o formă
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
-se până în ziua de astăzi. S-a păstrat mare parte din ce a construit Henric, și doar două dintre cele nouă turnuri ridicate de el au fost reconstruite total. Între Turnurile Wakefield și Lanthorn, zidul curții interioare servește și drept curtină a curții interioare. Intrarea principală în curtea interioară s-ar fi făcut printr-un corp de gardă, aflat foarte probabil în zidul de vest acolo unde astăzi se află Turnul Beauchamp. Curtina vestică a curții mediane a fost reconstruită de
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și Lanthorn, zidul curții interioare servește și drept curtină a curții interioare. Intrarea principală în curtea interioară s-ar fi făcut printr-un corp de gardă, aflat foarte probabil în zidul de vest acolo unde astăzi se află Turnul Beauchamp. Curtina vestică a curții mediane a fost reconstruită de Edward I. Turnul Beauchamp, datând din secolul al XIII-lea, marchează prima utilizare pe scară largă a cărămizii ca material de construcție în Marea Britanie, după retragerea romanilor din secolul al V-lea
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
din secolul al XIII-lea, marchează prima utilizare pe scară largă a cărămizii ca material de construcție în Marea Britanie, după retragerea romanilor din secolul al V-lea. Turnul Beauchamp este unul din cele 13 turnuri care punctează din loc în loc curtina. În sens trigonometric din colțul sud-vestic, ele sunt: al Clopotului, Beauchamp, Devereux, Flint, al Arcarului, de Cărămidă, Martin, al Conetabilului, Săgeata Largă, al Sării, Lanthorn, Wakefield, și cel Însângerat. Aceste turnuri reprezentau poziții din care un potențial inamic putea fi
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
și din nou de către Henric al VIII-lea în 1519; clădirea actuală datează din această perioadă, deși interiorul capelei a fost reamenajat în secolul al XIX-lea. Imediat la vest de Wakefield Tower, Turnul Însângerat a fost construit simultan cu curtina curții mediane, și, fiind poartă acvatică, furniza acces la castel dinspre Tamisa. Era o structură simplă, protejată de o hersă și o poartă. Turnul Însângerat și-a luat numele în secolul al XVI-lea, întrucât se credea că a fost
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
o structură simplă, protejată de o hersă și o poartă. Turnul Însângerat și-a luat numele în secolul al XVI-lea, întrucât se credea că a fost locul unde au fost uciși Prinții din Turn. Între 1339 și 1341, în curtină a fost construit un corp de gardă între Turnurile Clopotului și al Sării. În perioada Tudorilor, s-au construit o serie de clădiri pentru depozitarea muniției de-a lungul laturii nordice a curții mediane. Clădirile castelului au fost remodelate în
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]