191 matches
-
cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească; era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Plecau dimineață tare, pe Întuneric-Întuneric pentru a ajunge cu rața, curca ori cocoșul la prima oră a dimineții, atunci când „jâdanii” plătesc mai bine. Într-o asemenea dimineață, Valerică a fost plăcut surprins de faptul că Marinița era lângă el și cutremurată Îl mângâia peste tot. Corpul ei cald și total gol se lipise de băiat, un picior cu pulpă fremătândă era aruncat peste el și o stare de vis frumos Îi acaparase toată ființa, un vis din care nu ar mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
simultan la aceleași emoții. Căsătoria noastră începuse să semene cu Guernica lui Picasso. Privit din exterior, prin ochii unui simplu admirator, Guernica este tabloul cel mai impresionant al secolului. Ca ansamblu, estetic, te copleșește. Dar eu, atunci când privesc Guernica, sunt cutremurată uneori și de detalii. Găsesc acolo fragmente de oameni, de lucruri, de animale... Picasso a reușit să armonizeze toate aceste spaime și să le ofere virtuți estetice. Mariajul nostru devenise o Guernica în care existau doar cioburi de sentimente care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
credință în faptul că Dumnezeu acționează în istorie. În acest sens, în calitate de cititor iluminat al Bibliei care nu ia ad litteram miracolele, dar este în măsură să le descifreze, trebuie să pun accentul la locul potrivit: nu este foarte important cutremuratul Muntelui Sinai, ci mesajul legământului cu Dumnezeu și al poruncilor pe care Moise le primește în acel moment. Nu sunt fundamentale plăgile Egiptului, ci mărturia lui Dumnezeu care demonstrează puterea sa salvifică. Nu este semnificativă trecerea prin mijlocul Mării Roșii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
l-a văzut pe Tatăl. în ceea ce privește eternitatea, ea este în mod firesc una și nu poate fi despărțită. Despre aceasta depune mărturie matematica. Ca și flogistonul, și umanismul va deveni intangibil și necunoscut pentru tine, cu ținuta și demnitatea lui. Cutremurat scriu eu acestea: dreptatea socială, egalitatea, dezbaterea publică, solidaritatea între sexe, frăția, empatia, sfințenia valorii omului, principiul caracterului public, toate îți vor rămâne în veci neînțelese și necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Iar eu, cititor anonim, caut în carte destinul care să mă îndreptățească să trăiesc la nivelul unui ideal maxim. Dacă îl găsesc în eroul de ficțiune, e foarte bine! Și avem, cu adevarat, multi asemenea eroi! Dar sunt mult mai cutremurat și convins, atunci când undeva în nordul Franței, a trăit realmente un Saint-Paul-Roux-le-Magnifique5, ori în Anglia un Francis Joseph Thompson 6, si pe aceștia nu-i schimb în inima și în argument față de mine însumi, cu nici un maxim personaj imaginat. La
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
grabă un ac de siguranță un bold și să-l străpung între solzii strălucitori de pe spate însă renunț la arma ucigașă renunț și la ucigașul meu imbold iau fluturele în mâini - dar aripile îi rămân nemișcate E mort? - mă-ntreb cutremurat pur omenește de vraja cromatică topindu-se văzând cu ochii - E încă viu? lumina dimineții îmi face zob privirea - mă rănește cum fluturele a fost rănit de beznă și pustiu Să sufăr în singurătate nu mai pot o trezesc în
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
raze-stalagmite Este adevărat este bine este frumos îngerii cântă sufletele zburdă zeii se veselesc las cartea din mâini și cartea plutește - nu cade jos este adevărat este bine este îngrozitor de frumos precum călăuza lui Tarkovski prin zona memoriei rătăcesc strigând - cutremurat - la fiece pas: „Îmi amintesc! îmi amintesc! îmi amintesc!”
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
sortit să piară, și timpul, da, timpul se va face bun, se va umple de dragoste și va cînta cîntece de pieire, cum numai timpul știe să cînte, cînd se simte îndrăgostit Îl găsesc pe Isus Christos în biografia mea cutremurată, în spaima din Grădina Ghetsimani era și justificarea pentru spaimele mele, în iertarea lui Petru e și iertarea pentru clipele mele, în care am fost laș, îndoiala lui Toma mă presupune și pe mine, cînd credința e amenințată de nevoia
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
pare a fi o prăpastie, când, de fapt, judecând lucrurile cu toată seninătatea, ar trebui să spunem că este o culme, cerească. Totuși, acest pesimist solemn, acest profet amator, nenimerind-o niciodată, oricât își dădea silința, merită ascultat, oricât de cutremurați am fi de scurgerea vremii. Ceea ce și fac mai departe, cu o vagă senzație de automințire frumos potrivită ce o am despre mine de când a telefonat Comșa... Iată, de pildă, interpretând universul orwellian cu vorbele-mi prezente... Primul meu gând
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
la mare și în pelerinaj la gardul Liceului ,Mircea cel Bătrân" din Constanța, sărit de elevul Băsescu pentru a nu fi premiat... Însă, când nevasta lui Haralampy și-a încercat costumul de baie în prezența lui, prietenul i-a zis cutremurat: - Sfinte Dumnezeule! Da' când ne-am căsătorit parcă nu aveai atâtea ciolane... Într-adevăr, Claustrina părea soția lui Popey Marinarul din cunoscutele desene animate. Femeia a început să plângă, printre sughițuri a dat vina pe ,să trăiți bine", pe tranziție
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
versuri lungi, cu rimă, scăpări potrivnice limbii: "mahalălii", "rîndunel". Sfîrșitul, însă, de-un firesc deasupra banalului, dar sub orice exagerare, sau emfază, aduce, întotdeauna la Pillat, un fel de argheziană, deși blagoslovită, poantă: "Tușind, mai stă paracliserul bătrîn, cu mîini cutremurate,/ S'aprindă la icoane cerul: sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea." Sau: "E toaca Ta! A început să bată/ Sub cer, prelung, cu inima deodată." O rezolvare care "dezleagă" poezia. Evanghelii înțărate, pe un motiv de Crainic, dar fără degetul
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
Omul nu mai era om, ci o cîrpă cu care torționarul își ștergea mîinile pline de sînge. Inventarul torturilor ni se înfățișează edificator precum un catalog al celui mai abominabil sistem de tortură conceput vreodată: "îmi este greu acum, scrie cutremurat dl Buracu, după o jumătate de veac, să spun care a fost cea mai cumplită tortură, pe care să o pot considera Ťclauza torturii celei mai favorizateť de către torționari pentru efectele ei distructive și imediate: bătaia la tălpi, strivirea degetelor
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața acestor oameni deosebiți este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși măcar pentru o vreme din mlaștina acestei vieți și de a urca
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” DE LA TEMNIŢĂ SPRE SINAXARE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII? de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/384831_a_386160]
-
bucatele puse pe masă de bunică. Înainte de culcare, îngenuncheat, supuse o lacrimă icoanei ocrotitoare și pecetlui rugăciunea cu un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele de praf îi întunecau privirea. Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
de ce nu?, Avatarii faraonului Tla. Iată, în cele ce urmează, sintagme poetice a căror forță de sugestie este dincolo de orice îndoială: ,, La umbra umbrei veșnicește Ana’’; Mi s-a uscat de dorul tău cerneala’’; ,,Străjerul nopții moartea mea vestește’’; Atunci, cutremurat, mă duce gândul/ La Inorogul meu, cel din Câmpie,/ De veghe stau icoanelor, țin rândul/ Căzuților martiri din Poesie’’; La fel și tu, iubire din poveste,/ De vrei să mă lovești, nu da de veste”; ,, De-aceea râd și plâng
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
făcută de către acești tineri decât numai prin prezența Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieții lor în închisoare”. Drept pentru care „cititorul care se va apleca asupra acestei cărți nu o va sfârși fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credință, căci viața Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa și a celorlalți ca el, este un model moral și o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieși măcar pentru o vreme din mlaștina
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
fenomen rarisim. Bucuria descoperirii acestor stări speciale este cu atât mai mare, cu cât profunzimea de gând, intensitatea trăirii, viața călăuzită doar de lumina adevărului Mântuitorului, este mai mare. O astfel de inedită întâlnire, pe câmpia plină de maci roșii cutremurați doar de vânt, aproape de cerurile deschise să primească ofranda gândului curat, este și poezia Feliciei Nistor. O lirică blândă, scrisă în momente de pioasă reculegere, cu porțile inimii larg deschise, exprimând dorința de astral, nevoia de iluminare prin întâlnirea cu
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
o dată cu expresiile uimirii și ale compasiunii la care se așteptase, În timp ce un cor de exclamații reproducea și În acel colț de sală atmosfera din restul tavernei. — Ambrogio... mort? zise În cele din urmă Cecco d’Ascoli. Cum? Și de ce? Părea cutremurat, Însă Dante simțea o notă falsă În emoția lui. — Bargello și oamenii lui bâjbâie prin beznă, spuse. Așteptă o clipă Înainte să continue, fixându-i rând pe rând pe bărbații așezați În jurul mesei. Era din ce În ce mai convins că erau la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de colo, cum făcea și hatmanul când venea de la bătălie, și să-i spună: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului, întorcea cutremurată capul. Un val de compătimire înconjură casa boierului Petre Stoenescu. Toți simțeau nevoia să-și exprime într-un fel sau altul compasiunea pentru această vădită, dezastruoasă nereușită a unei inoportune nopți de dragoste a perechii boierești. Când dormea Răducu, slugile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane Din culmi nebănuite și limpezi de simbol. Iar când, topit în apa adâncilor mistere, Zeiței chtoniene întreg te vei fi dat, Cu mâini îngemănate și gând cutremurat Îți voi aduce iarba culeasă în tăcere... PANTEISM Vom merge spre fierbintea, frenetica viață, Spre sânul ei puternic cioplit în dur bazalt, Uitat să fie visul și zborul lui înalt, Uitată plăsmuirea cu aripe de ceață! Vom coborî spre calda
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de potire și pături moi de puf, Și nu știu ce amestec de-arome și zăduf Topea orice făptură în marea nuntă-a firii. Plămade răzlețite în nouri mici de vată Se prelingeau de-a lungul plăpândului țesut Iar rodnicia florii sorbea, cutremurată, Și-n somn prelung un umed, străbătător sărut. Din cupele tivite ori zdrențuite-n spume, Din rodul în dospire se desfăcea trândav, Un vis de desfătare, un vis sătul și grav De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am mirosit. Avea un iz de tutun prost. Cutremurat, l-am scăpat în chiuvetă. Mâinile-mi erau pline de sânge. Cu mișcări dezordonate, am reușit să deschid robinetul cu apă rece. Pe celălalt n-avea niciun rost să încerc să-l deschid. Precis că nu era apă caldă. Apoi
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cădeam îndelungdintr-o moarte recentă.Un minut, două , trei...destul spre-a cunoașteși a fi cunoscut.... XX. ACEASTĂ VARĂ, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 222 din 10 august 2011. Această vară cumplit de frumoasă, poate ultima înaintea unei morți, cutremurata în ninsoare de fluturi, topită în verde, albastru și alb. Scânteietoare în roua, diminețile se sfințesc și amiezile și amurgurile.... Cerul e-o mare, marea, un cer, orizontul cutreiera prin bleu și vernil și roz-auriu. Citește mai mult Această vară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]