1,698 matches
-
Gellu Dorian Întrebarea fără răspuns este de ce, contrar legii tribului și a cutumei, tatăl îl preferă adesea primului său născut pe cel mai mic dintre fii. În Biblie, această ciudată preferință urcă până la Avraam, o regăsim la Isaac și îi aflăm ilustrarea paradigmatică în Iosif, cel de al doisprezecelea copil, din treisprezece, câți
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
odihnele trecătoare în Mantia cu Luna-n spate și-n față mereu Soarele. Numele Tale pe piscuri, de la Muntele Moma Le duc Blândele Columbe semănându-Te din pliscuri - Sămânța Gineceului ca o puierniță năpădi Troia, Atena și Roma, cele cărunte. Cutumele Marilor încercări: „Adu-mi aia, adu-mi ailaltă, De unde, de neunde, Buzdzganul din baltă!" Datinele Marilor Trimiteri: „Du-te și adă Din pământ din iarbă verde" -Poruncă năroadă - „înnoadă, Desnoadă Șarpele ce se mușcă pe sine de coadă!" Din toate
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
dintre ei i s-a poruncit să vegheze luna neclintită îi era fața înfiptă în orizont- înfricoșătoare bornă pe frontiera celor care dintru început altceva nu au deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată-mă orb și infinit în grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent în credință și rasă bătrân în bătrân și adul în adult moșii mei tineri neterminați copii agățați de cireși și de nume morții mei fără ochi și mirați în infinite și albastre cutume (14 iunie 2008)
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
chemat vocea Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos June Drept Ortac Totodată Orator de Epos Sofic, declamator de cutume de ethos. Mi-a zis: Ești Zeul Kronos și Mama Sa Noaptea, Totodată, }ine-te către Scaunul Zeului Tunetului și-o să te numești Kamui Tamiris. Acestea m-a descântat Syrmia Syria Ka Tiamat Ka Syrmia Prima cu A Mia Athena - este
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
din Procesul, nici cel din bruioanele romanului, ci undeva, În fața legii, dimpreună cu Paznicul cu care este cosangvin. A-l înseria comod pe eroul lui Caragiale între funcționarii dependenți, în actele și deciziile lor vitale, de capricii ierarhice sau de cutume birocratice este o dovadă de superficialitate: nu în exterior, ci doar înlăuntrul său putem descoperi resorturile adevărate ale impulsului obscur care-i împinge inexorabil mâna către ștreangul fatal. Inspecțiune este o construcție sferică, autarhică, aglutinând toate datele necesare elucidării misterului
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
susținere nu există absolut nici un temei în textele lui Maiorescu. Spre a-l putea învinui de antioccidentalism ar trebui să-l surprindem refuzînd principiile burghezo-liberale ale secolului său, în numele unui statu-quo care să îngăduie perpetuarea în Principate a mentalităților și cutumelor orientale. Dimpotrivă, în concepția lui Maiorescu, civilizația pune la noi capăt barbariei o dată cu (în expresia lui Călinescu) “descoperirea Occidentului”. „Pe noi, românii, scrie el în Direcția nouă, ne-a scos soarta fără de veste din întunericul Turciei și ne-a pus
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sînt întotdeauna și cei dintîi, sînt binecunoscuții Vladimir Hegel, un polonez naturalizat francez, și germanul Karl Storck, întemeietorul unei adevărate dinastii de artiști. Tinerii sculptori români care s-au născut imediat după impact, cum ar fi Ion Georgescu și Ștefan
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
la un punct, o carte înrudită cu fermecătoarea Întoarcere în Bucureștiul interbelic de Ioana Pârvulescu. Spre deosebire de Ioana Pârvulescu, Dan C. Mihăilescu nu duce însă bovarismul pînă la capăt, nu se scufundă în lumea pe care o descrie, cu atmosfera și cutumele ei, nu încearcă să se transpună în epoca pe care o descrie. Deși își recunoaște dragostea pentru București, el rămîne undeva în afara jocului, solid ancorat în realitatea istorică a contemporaneității, nu își pierde nici o secundă calitatea de cercetător care recompune
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
în orice colț al Europei...” (pp. 25-26) Meritul major al lui Dan C. Mihăilescu stă în alegerea unghiurilor din care este privită societatea bucureșteană a începutului de secol XX, revelarea unor aspecte semnificative privind vedetele lumii mondene, moda, legile confortului, cutumele vieții cotidiene - la nivelul protipendadei, dar și al păturilor de jos -, viața culturală, arhitectura, felul în care era privită realitatea bucureșteană de către străini și, în contrapartidă, impresia pe care bucureștenii o aveau față de străini. Extrem de interesante sunt considerațiile privind elita
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
clipe pe scenă, o nouă elită politică, capabilă să realizeze programul civilizației, împrumutat din revoluțiile democratice ale Occidentului." Când se mai ridica, însă, o naturală oponentă, România antimodernă, aceea "incapabilă să renunțe la nostalgiile feudale, la stilul de viață, la cutumele, instituțiile și filosofia trecutului." Precum adăuga analistul: " fără a uita nici privilegiile medievale aferente." În fapt, argumentează I. C., am făcut parte, în perioada interbelică "și din Europa să-i spunem bună - în mod sigur normală - a secolului, și in
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
mobilier, cărți și hîrtii de familie; memoria i-a devenit selectivă, dar ține minte pînă în cele mai mici amănunte arborele genealogic al tuturor marilor familii, cu fii ilegitimi și căsătorii în străinătate, bîrfe vechi de 70 de ani și cutume mai puternice decît schimbările regimurilor politice. Elisabeta Odobescu-Goga povestește nu o viață (convorbirile se învîrt, cu cîteva excepții, în jurul epocii antebelice și a primului război mondial, tinerețea Lizicăi), ci o lume, "lumea bună" a Bucureștiului începutului de secol, cu standarde
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
Enigel. Numai că în viața concretă, inclusiv în aceea a formelor simbolice, faptele nu urmează întocmai, iar, uneori, chiar deloc, predicțiile teoretice și schemele prestabilite. În urma întîlnirii dintre Eugenia Iftodi și Ion Țuculescu nu numai că nu a dispărut, conform cutumei mitice, nici unul dintre ei (sau, altfel spus, în pofida acelorași modele culturale, au dispărut amîndoi), ci s-au redistribuit, ca într-o adevărată procreație, într-o a treia existență, de bună seamă și ea simbolică. Lucrările realizate împreună sînt, în forma
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
râvnă, slugoi înnăscuți, prostovani cu urechi clăpăuge, demoazele siliconate ajung să dea tonul gustului și tonul gândirii în scumpa noastră patrie! Dacă ruptura schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai supere pe nimeni, turul al doilea al alegerilor locale a arătat și o latură odioasă. Dacă în situația descrisă mai sus redactorii îți răspund țâfnos: "Domnul meu, atâta vreme cât e vorba de-un mesaj civilizat, de
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
calitate, ele nu au reușit să coaguleze un climat. Au rămas doar niște insule, iar un arhipelag nu se poate constitui, deocamdată, pentru că nu există nici un sistem juridic bine așezat, nici o practică suficient de puternică, în măsură să impună prin cutumă coduri și comportamente, și nu funcționează nici acele instituții fundamentale care ar putea să structureze o piață reală și s-o scoată pe cea de astăzi din zona neagră în care ea se manifestă într-o proporție greu de evaluat
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
tot felul de comitete și comiții internaționale, trântește un articol de-o agresivitate fără precedent în zona ,oamenilor fini" din mijlocul cărora provine. Chiar și pe vremea lui Ceaușescu, dl Severin avea contacte cu lumea internațională și știa care sunt cutumele, în ce constă diferența între un democrat și un, să zic, adept al teoriilor rasiste. Ei bine, toate acestea s-au șters ca buretele din clipa în care a intrat, cu arme și bagaje, în solda pesedismului. A corupt acest
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
bucurie neagră, inundată de tristețe, că va pleca din România. Ca mulți alți prieteni, colegi, cunoscuți neîmpăcați cu sistemul autohton și originala lui scară de valori. În țărișoara lui "cine", nu a lui "ce", a nepotismului ridicat la rang de cutumă, nu a meritului recunoscut și recompensat ca atare, tânărul nostru avea patru-cinci slujbe (realizator la Radio Iași, profesor plătit cu ora la Facultatea de Litere, redactor la revista "Timpul", colaborator la cotidianul "Monitorul", traducător la Editura Polirom), muncind nu mai
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
a evidentei sale însemnătăți, din pricini nu tocmai oculte. Pe lîngă concurența pe care o instituie din partea unor "ratați", a unor "revenanți" ce reapar cu strălucire în viața literară, ea prezintă și un impact dintre cele mai puternice cu numeroase cutume, prejudecăți, tabuizări. E o paradoxală explozie de viață produsă de o zonă "moartă", care pune în primejdie o complicată butaforie de aranjamente și interese ce riscă a se prăbuși. Pe deasupra oferă un model al unui discurs liber, în contrapartidă cu
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
avea un caracter impulsiv. Dar pe cît de repede se mînie, pe atît de repede îi trece supărarea, nefiind resentimentar. Or, duelul este o acțiune a cărei dinamică nu are de-a face cu spontaneitatea. Există principii riguros stabilite de cutumă și de coduri scrise care permit, impun chiar, provocarea la duel. Urmează apoi pregătirea rece, de rutină: alegerea martorilor, a locului și a momentului de desfășurare a duelului, alegerea armelor și a condițiilor (cîte focuri de armă, de la ce distanță
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a surprins nu atât prin ineditul formulei, dar, mai ales, prin rezultatul unui demers așteptat, practic, de toată lumea. Tinerii, a căror adolescență coincisese cu ultimii ani ai Epocii de aur, își aminteau, în scris, despre comunism, abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen de obiecte și
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
profund subversive. Supravegherea Securității, devenită laitmotiv al vieții de zi cu zi, creează mutații comportamentale. Motto-ul din Paraziții se potrivește perfect: îViața e un meci la categoria grea / Cea mai bună lovitură rămâne eschiva.î De fiecare dată când cutuma politică îi cere conformare cu practicile trasate de subansamblele sistemului, Paul Cernat mimează interesul și se eschivează. Impresionantă determinarea cu care își îndeplinește micile revolte, la fel și conștiința ratării a unei formări armonioase: îTeama patologică de partid și Securitate
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
Voi evoca unele consecințele ale acestei dualități din unghiul praxisului muzical. Există o zonă a postmodernismului (post-avangardei cum o denumesc unii), ce posedă un caracter prioritar echivoc, neconvențional. El excede modalitățile de exprimare tradiționale și își propune să dinamiteze orice cutumă, orice mod mai mult sau mai puțin obișnuit de făurire. Apologeții acestei direcții sunt preponderent diletanți, oameni fără vreun contact real cu fenomenul acustic contemporan, fără cunoștințele aferente necesare. Sunt persoane, per ansamblu, ce nutresc impresia că a scrie literatură
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Fugitiv și tangențial amintesc și producțiile multimedia, ce dezvăluie într-o formulă cvasi-sincretică și îmbunătățită tehnologic, anumite valențe, coordonate, tipologii expresive împrumutate din alte domenii artistice, fie ele convenționale, fie neconvenționale. Adaug în spiritul axei analizate libertatea abordării, indiferența față de cutume și de principii „sacrosante”, refuzul încadrărilor. Compozitorii nu mai resimt apasarea că trebuie să se înroleze într-un curent, într-o școală, într-o grupare. Singura asumare izvorăște din alegerea procedeelor elaborării. Cât este aceasta conformă cu o orientare sau
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
Îndoială, imperiu, centru al noțiunii Înseși de scriitură. Poezia nu retrăiește, nu "digeră" starea. Nici măcar nu o redă. Evident, conflictul cu standardul este rezolvat, Întrucât timpul, etalonul, forma doar construiesc starea, dar sunt abolite ca sensuri. Dincolo de rit sau de cutumă, valori aproape inerte sau de Încetățenită formă a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]