104 matches
-
Rimini), precum și urcușul anevoios al Purgatoriului. Muzica este de o enormă sugestivitate, Liszt demonstrându-și măiestria prin migala cu care se folosește de mijloace muzicale pentru crearea imaginilor din Divina Comedie. Spre exemplu, la Începutul lucrării, compozitorul utilizează intervalul de cvartă mărită asociat În muzică cu figura demonică, În Evul Mediu fiind supranumit „diabolus in musica”. Receptarea critică a simfoniei scos la iveală păreri divergente. George Bernard Shaw puncta cu umor că maniera aleasă de Liszt pentru redarea Divinei Comedii ar
ALECART, nr. 11 by Iuliana Alecu () [Corola-journal/Science/91729_a_92892]
-
viziunea enesciană o primă dezvoltare a motivului inițial, se realizează prin păstrarea nucleului motivic și atașarea anterioară și posterioară a unor elemente melismatice. Ex. nr. 4: George Enescu -Preludiu la unison, m. 9-11 Structura melismatică finală, formată prin succesiunea de cvarte și cvinte perfecte ascendente, creează o stare de imponderabilitate melodică, datorată tritoniei: LA, RE, SOL, extinsă pe două octave. Ex. nr. 5: Scară oligocordică Această scară oligocordică poate fi reconstituită atât ascendent cât și descendent cu exemple din literatura muzicală
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
sec. al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Prezent în diferite ipostaze ritmice, desenul melodic al celui de-al doilea motiv enescian se regăsește în melodica bizantină, într-un context al logicii evoluției vocalice, unde saltul ascendent de cvartă perfectă poate fi nepregătit, dar rezolvat. Ex. nr. 13: Al doilea motiv muzical enescian corespondență în muzica bizantină<footnote I. Popescu-Pasărea, după N. Apostolescu Laudă, suflete al meu, gl. V, în: Cântările Sfintei Liturghii, p.84, s. 4-5. footnote> Ex.
Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
avansat, împrumutând acorduri specifice muzicii de jazz (între care majorul supranumit acordul Hendrix - cu septimă mică și nonă mărită). Tempoul este rapid, în conformitate cu ideea desprinsă din titlu și versuri. Structura se bazează pe un riff alcătuit în interiorul unei tetratonii de cvarte perfecte, poate inspirat de piesa "Bitches Crystal" (1971) a formației britanice Emerson, Lake & Palmer. Metrul folosit este formula 1, repartizat astfel: 3+3+2+2+2. Compoziția cuprinde o scurtă introducere (care se reia mai apoi pentru a delimita diferite părți
Lume albă () [Corola-website/Science/312651_a_313980]
-
conceptuală: stabilesc noțiunile de timp (în ) și de distanță ("misura"). "Opera nova" lui Achille Marozzo distinge multe poziții de mână și multe gărzi, "dritto filo" (tăiș) și "falso filo" (contratăiș), care sunt folosite pentru a descrie gărzile: actuala poziție de cvartă, în linia interioară, este descrisă ca „în "dritto filo"”. În "Trattato di scientia d'arme" (1553) Camillo Agrippa introduce patru gărzi, pe care le numește "prima", "seconda", "terza" și "quarta". În "Ragione di adoprar sicuramente l'arme" (1570), Giacomo Grassi
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
gregoriană a stat la baza Creării muzicii religioase europene occidentale, fiind punctul de plecare pentru orice construcție muzicală vocală polifonică. Punctul de pornire era invariabil acel -cantus planus- care era o melodie gregoriană cunoscută, peste care se suprapuneau melodii în cvarte și in cvinte paralele ori alături de melodii imitative. În cristalizarea muzicii creștine, bizantine și gregoriene, o contribuție semnificativă a avut și muzica laică populară, muzică ce nu se deosebea de cea religioasă. Așa se face că odată cu reformarea teologică, reformatorii
Configurații muzicale reprezentative () [Corola-website/Science/336801_a_338130]
-
instrument va fi adoptat și de către instrumentiștii creștini, ce îl vor introduce în muzica europeană sub numele de rebec. Mai puțin răspândit în ziua de astăzi este rebab-ul cu o singură coardă, al cărui ambitus este redus la o cvartă. Un alt instrument cordofon ce a apărut pentru prima oară în Al-Andalus este kwitra, denumită în spaniolă quetara. În decursul anilor acest instrument a fost denumit și chitară maură. Cu o cutie de rezonanță foarte asemănătoare cu cea a luth
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
decenii nu s-a experimentat în direcția altor tipuri de amplificare. În 1951, Leo Fender lansează modelul revoluționar numit Fender Precision Bass. Modelul standard, creat la începuturi și menținut, în parte, până astăzi, împrumută acordajul contrabasului cu patru coarde (în cvarte, mi-la-re-sol). De aceea, se crede că instrumentul a fost construit pentru a rivaliza cu contrabasul. Totuși, nu trebuie uitat că acela din urmă avea o istorie scurtă în lumea jazz-ului la momentul inventării chitarei bas; stilul de jazz "swing
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
care organizăm și construim interval, tetracorduri, game sau moduri. - Unisonul 1/1 este sunetul fundamental repetat - Octava perfectă 2/1 este intervalul cuprins între armonicele 1 și 2 - Cvinta perfectă 3/2 este intervalul cuprins între armonicele 2 și 3 - Cvarta perfectă 4/3 este intervalul cuprins între armonicele 3 și 4 - Terța mare 5/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 5 - Terța mică 6/5 este intervalul cuprins între armonicele 5 și 6 - Secundă mare 9/8 este
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Iată câteva exemple : - Secundă mare provine din succesiunea a doua cvinte ascendente - Secundă mică reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
reiese din succesiunea a 5 cvinte descendente - Terța mare reiese din succesiunea a 4 cvinte ascendente - Terța mică provine dintr-un lanț de 3 cvinte descendente - Cvarta perfectă reiese dintr-o succesiune de o cvinta descendentă - Cvinta perfectă este opusul cvartei și reiese dintr-un interval de cvinta ascendentă - Sexta mică provine din succesiunea a 4 cvinte descendente - Sexta mare provine din succesiunea a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
a 3 cvinte ascendente - Septima mică reiese din succesiunea a 2 cvinte descendente - Septima mare reiese din succesiunea a 5 cvinte ascendente - Secundă mărită reiese din succesiunea a 9 cvinte ascendente - Terța micșorata reiese din succesiunea a 10 cvinte descendente - Cvarta mărită provine din succesiunea a 6 cvinte ascendente - Cvinta micșorata provine din succesiunea a 6 cvinte descendente - Intervalele care au până la 4 cvinte ascendente, respective cvinta perfectă, secundă mare, sexta mare, terța mică, sunt considerate de teoria muzicii ca fiind
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
de teoria muzicii ca fiind interval consonante. Ce depășește acest lanț de 4 cvinte ascendente, este considerat de teoria muzicii ca fiind interval disonant. - Intervalele care au până la 4 cvinte descendente, cu excepția septimei mici, sunt considerate interval consonante. Acestea sunt cvarta perfectă, terța mică și sexta mică. Ideea de consonanta și disonanta a evoluat de-a lungul timpului, de la folosirea intervalelor formate din o cvinta ascendentă sau descendentă la folosirea intervalelor formate din lanțuri de maximum 4 cvinte ascendente sau descendente
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
la perioada medievală, trebuie subliniat încă un aspect fundamental al concepției tonale orientale. Pentru un muzician arab, înalțimea sunetelor era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
en. "close harmony") reprezintă în muzică o abordare a scriiturii omofone (pe mai multe voci identice ca mers ritmic, monoritmice) bazată pe economia de ambitus. Astfel, vocile sunt situate la distanță cât de mică posibil (cel mai frecvent terțe și cvarte, dar sunt posibile și secunde sau, pasager, unison) pentru a reflecta configurația armonică valabilă pentru vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile adiacente). Armoniile strânse cuprind cel puțin două voci; numărul acestora crește proporțional cu ambitusul, care de
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
vocea întâi (pe baza căreia s-au construit vocile adiacente). Armoniile strânse cuprind cel puțin două voci; numărul acestora crește proporțional cu ambitusul, care de regulă nu depășește o octavă. Pentru două voci, distanța va fi de cel mult o cvartă mărită; în cazul folosirii a trei voci, înălțimile nu se vor afla la o distanță mai mare de o sextă (excepțional o septimă mică). Folosirea de acorduri complexe și disonanțe pasagere pentru patru sau mai multe voci se poate desfășura
Armonie strânsă () [Corola-website/Science/313737_a_315066]
-
un madrigal de Palestrina. Mi Bemol este folosit în măsurile 4 și 9 pentru evitarea tritonului cu Si Bemol. Modurile folosite inițial au fost doric, frigic, lidic, mixolidic și cele plagale având prefixul hipo- (de exemplu, hipodoric) aflate cu o cvartă mai jos. Folosirea lui Si Bemol pentru evitarea tritonului cu Fa a dus, în timp, la recunoașterea modurilor ionic și eolian care au devenit gamele majore și minore. Modul locric nu a fost folosit. Contrapunct într-un coral de J.
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
strict respectă limitele unei voci obisnuite. Odată cu apariția lucrărilor instrumentale (de exemplu, pentru orgă), aceste reguli au fost relaxate. 1. În fiecare voce notele variază frecvent cu intervale de secundă mica sau mare (1-2 semitonuri), terță mica sau mare (3-4), cvartă (5) și cvintă (7) perfecte. Octava (12) și creșterea cu o sextă mică sau mare (8-9) sunt folosite mai rar. Tritonul (6) și septimele (10-11) nu sunt folosite. Intervale micșorate sau mărite nu sunt folosite. 2. Când înălțimea unei note
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
doua variație să fie mai mică decât prima. 1. Intervalele considerate consonanțe sunt prima (0 semitonuri), terța mică și mare (3-4), cvinta perfectă (7), sexta mică și mare (8-9) și octava (12). Intervalele disonante sunt secunda mică și mare (1-2), cvarta (5), tritonul (6), septima (10-11) și toate intervalele mărite și micșorate. Contrapunctul strict pregătește și rezolvă toate disonanțele. 2. Intersecția vocilor este minimală. Pentru individualitate, variația simultană a vocilor în aceeași direcție este evitată. În special, la primă, cvintă perfectă
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
o cvinta mai jos. Predecesorul cornului englez este Oboiul da Caccia. Heckelphonul și Oboiul bariton sună prin costrucția lui cu o octava mai jos (chiar și oboiul baș) ambele sunt acordate în do. Musette (în fă) este acordat cu o cvarta mai decât oboiul. Pentru condițiile din perioada baroca, precum și spectacole cu instrumente similare (autentice) s-a reîncercat reconstruirea așa-numitului oboi în stil baroc. Muzică Solo pentru Oboi: Întrucât perioadă baroca, oboiul este un instrument solo popular, multi compozitori au
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune a cheii de sol, scrisă cu mai jos cu o linie a portativului, deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o cvartă - și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach prefera să interpreteze în cvartetul de coarde (două
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
mai consonante atunci când o octavă este adaugată (de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
de exemplu, M10=P8+M3 este mai consonant decât M3), iar cele mici devin mai disonante (de exemplu, m10=P8+m3 este mai disonant decât m3). Se poate observa de asemenea diferența dintre cvartă P4 și cvintă P5: spre deosebire de cvintă, cvarta perfectă devine mai disonantă cu adăugarea unei octave (P11=P8+P4), similar cu intervalele mici. Există numeroase alte corespondențe între diferite intervale. Cele mai importante sunt mediile aritmetice și armonice între P1, P5, P4 și P8, relații care pot fi
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
constitui o sonoritate complexă și rezonantă, investită, în același timp, cu atributul transparenței. Textura sonoră semnalează preferința pentru o evoluție de natură motivică, ale cărei structuri melodice asimetrice se încadrează, cel mai frecvent, în spațiul redus al unui ambitus de cvartă, ca simbol al purificării, al esențializării. Sfera armonică asociază variate culori diatonice cu scara în tonuri, precum și succinte momente pentatonice, toate expuse într-o concepție prioritar acordică. Aceasta, la rândul său, este construită din multiplele planuri contrapunctice ale motivelor suprapuse
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prim-plan circumstanța unui discurs conceput printr-o exemplară „economie” de mijloace. Măiestria compozițională constă în modalitatea de variație a celor 26 de reeditări ale afirmației tematice, conservată integral în aspectul său ritmico melodic (excepția o constituie transpoziția acesteia la cvarta mărită descendentă în măsurile 31 - 32 și la cvarta perfectă descendentă în măsurile 37 38). Astfel, în contextul unui discurs static, elementul dinamic se va recunoaște în explorarea insistentă a resurselor timbrale, datorată frecventelor schimbări de registru și culori sonore
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]