196 matches
-
acestui sistem cu cea a basului cifrat a evoluat în notația acordurilor folosită în prezent (de exemplu, formula 3). În acest sistem, se renunță la ideea conform căreia progresiile de acorduri (sonorități) sunt datorate disonanțelor. O progresie tipică este I-IV-vii-iii-vi-ii-V-I (cercul cvintelor perfecte), păstrată în studiul armoniei și astăzi într-o versiune prescurtată (de la iii la I). Analiza funcțională a fost propusă de Hugo Riemann (1849-1919). O triadă majoră este formată dintr-o terță mare urmată de o terță mică (de exemplu
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele majore. Astfel, triada vi este notată Tp (tonica paralelă), deoarece are baza pe tonica gamei paralele celei majore (La minor fata de Do major). Treptele iii și ii, fiind o cvintă peste și o cvartă sub treapta vi, au primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric în game minore (notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric în game minore (notația este și ea simetrică: T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în gama Do major este inversat la (Do, Mi bemol,Sol)=(terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
T devine t, Tp devine tP, etc.). De exemplu, acordul T=(Do,Mi,Sol)= (terța mare și cvinta perfectă peste nota de referință la baza=Do) în gama Do major este inversat la (Do, Mi bemol,Sol)=(terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
terța mare și cvinta perfectă "sub" nota de referință care este acum la vârf=Sol). Prin urmare, dacă în gama Do major T=(Do,Mi,Sol) și Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Tp=(La,Do, Mi) diferă cu o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
o singură notă cu un ton peste cvinta deasupra bazei (La relativ la Sol), în gama Do minor t=(Do,Mi Bemol,Sol) și tP vor diferi cu o singură notă cu un ton sub cvinta sub bază („baza” este Sol, cvinta sub bază este Do, un ton sub Do este Si Bemol), sau tP=(Si Bemol,Mi Bemol,Sol)=triada majoră Mi Bemol. În plus, un nou tip de acord este definit, numit „acord de contrast” (ger. "Gegenklang") sau "Leittonwechselklang" (Leitton
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
digitațiile sunt facilitate de un sistem complex de clape. Instrumentul nu dezvoltă armonice pare, astfel încât la suflu mai puternic nu va răspunde la octavă (ca toți ceilalți suflători de lemn), ci la dodecimă perfectă (adică la o octavă plus o cvintă perfectă - armonicul al treilea în locul celui de al doilea). ul a fost inventat în jurul anului 1690 în Germania. Primele clarinete aveau un sunet de slabă calitate. Instrumentului i s-a adăugat în secolul al XVIII-lea un sistem rudimentar de
Clarinet () [Corola-website/Science/313470_a_314799]
-
de măsuri, dintr-un total de aproximativ 130, fapt ce ne duce cu gândul la idealismul construcției în proporții ale șirului lui Fibonacci. Compozitorul uzează această strategie și în alte contexte ale lucrării. Centrii tonali (modali) ai părții parcurg ciclul cvintelor de la do la do#. Strategie întâlnită și în prima parte a lucrării „Muzica pentru coarde, celestă și percuție” a lui Bartók. Preludiul la unison prezintă forme aproximativ geometric distribuite, o desfășurare melodică de o expresivitate care nu mai necesită armonie
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
este o scară sonoră care are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
este o scară sonoră care are cvinte (prin urmare și cvarte) și terțe mari și mici (prin urmare, sexte mici și mari) pure. (sau "justă") este folosită mai ales în interpretarea compozițiilor vocale. Tonul mare (Ț) este diferența dintre o cvinta (3/2) și o cvarta pure (4/3). Este egal cu 9/8=1.1250 sau 203.9 de sutimi. Tonul mic (ț) este diferența dintre o terță mare pură (5/4) și un ton mare (9/8), adică 10
Intonația naturală () [Corola-website/Science/317035_a_318364]
-
o sonoritate fundamentală, triada tonica” În acest punct de vedere, tonalitatea nu este definită prin referire la notele unei game. Un exemplu simplu de astfel de relatie este o progresie de acorduri de trei triade, a doua triada cu o cvinta perfectă mai sus. În acest caz, aproape cert triada inițială este pe treaptă I, progresia fiind notata I-V-I. Notă fundamentală a triadei I este tonica (vedeți figură). O definiție alternativă de compromis în care tonalitatea este bazată pe
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
de convingătoare. De la bun început, acest fapt e determinat de poziția dezavantajoasă în cadrul mixajului (în comparație cu claviaturile și orchestra), dar și de aportul modest la melodică și în desfășurarea temelor muzicale, aportul lor limitându-se la riff-uri construite pe acorduri de cvinte. Este evident că instrumentul care a participat cel mai mult la compunerea pieselor de pe album a fost claviatura."" "„Contribuția fotomodelului Simone, care nu are decât 18 ani, este impresionantă și sunt convins că încă nu a dat totul din ea
The Phantom Agony () [Corola-website/Science/312344_a_313673]
-
interferența destructivă, amplitudinea frecvențelor superioare din seria armonică (multiple ale frecvenței fundamentale) este mai mică. Astfel, intervalul este perceput mai „pur”. Trei tipuri de intervale pure apar în diferite scări sonore: octava (raport 2:1), prezentă în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure, sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o scară sonoră cu
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure, sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o scară sonoră cu un număr finit de note a cvintelor și
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o scară sonoră cu un număr finit de note a cvintelor și terțelor pure cu o octavă. În mod practic, această incompatibilitate se manifestă prin apariția unor intervale disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
de note a cvintelor și terțelor pure cu o octavă. În mod practic, această incompatibilitate se manifestă prin apariția unor intervale disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
de semiton, deci nota finală nu va coincide nu nici o notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte minus 2 octave minus 1 terță mare. De exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
notă „normală”. Astfel, notele nu formează un cerc închis, urmând mai curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte minus 2 octave minus 1 terță mare. De exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
minus 1 terță mare. De exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu diferența dintre 12 cvinte și 7 octave. În intonația naturală este egală cu formula 3 sau 23,5 sutimi. Coma sintonica și a lui Pitagora, în diferite scări sonore, sunt incluse în tabelul de mai jos. Coma sintonică și a lui Pitagora nu sunt singurele
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
cea mai potrivită depinde de compoziție într-un mod complex: cât de des apar anumite intervale, care este importanța lor etc. De exemplu, în tehnica contrapuntală barocă, terța mare a fost considerată un interval cu o mai mare importanță decât cvinta perfectă (vedeți și contrapunct). Astfel, scara sonoră mezotonică cu terțe mari pure a înlocuit în mod natural scara sonoră cu cvinte perfecte pure.
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
De exemplu, în tehnica contrapuntală barocă, terța mare a fost considerată un interval cu o mai mare importanță decât cvinta perfectă (vedeți și contrapunct). Astfel, scara sonoră mezotonică cu terțe mari pure a înlocuit în mod natural scara sonoră cu cvinte perfecte pure.
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
de formulă 2, sau 5.95%, sau 100 de sutimi. Un semiton este egal cu exact o jumatate dintr-un ton. Această rezultă într-un număr finit de note și în intervale adecvate pentru transpoziție și instrumente cu coarde cu bare. Cvinta perfectă în temperamentul egal de mai sus diferă de cvinta pură (de 701.9 de sutimi) cu numai 0.3 %. Din această cauză octava a fost împărțită în 12 secțiuni. Alte scări sonore egal temperate folosite pe parcursul timpului au avut
Temperament egal () [Corola-website/Science/317034_a_318363]