287 matches
-
sumă rotundă la despărțire. Mai zăbovisem câteva clipe, privind calul la a cărui vedere mi se buluciseră în minte atâtea imagini ale trecutului. Da, da, îi răspunsesem vizitiului, căutând să-mi reprim emoția, din cauza căreia un frison mă făcuse să dârdâi câteva clipe din tot trupul. E cam frig astăzi, adăugasem, încercând să-mi stăpânesc tremurul vocii. Dacă domnul dorește, îi pot oferi o pătură, se arătase atent vizitiul, în timp ce îmi puneam piciorul pe treapta din metal striat a trăsurii. Halo
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 by http://confluente.ro/Intalnire_in_zori_1_dan_florita_seracin_1336402117.html [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
zbor care poartă-n arìpi armonie, iar în plisc o mlădiță de dor. În văzduh mă doresc curcubeie ce ar vrea să-mi devină veșmânt și din slavă chiar Calea Lactee se oferă să-mi fie pământ. Trupul meu nu mai dârdâie-n geruri, simt în gânduri un foșnet de glas ce-mi descrie imensele ceruri unde-odată voi face popas. Și în inima mea mii de ruguri din lumina speranței se-aprind când pe ramuri, din noii mei muguri, albe flori privesc
PRIMĂVARĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anatol_covali_1485887251.html [Corola-blog/BlogPost/377422_a_378751]
-
L-am cunoscut pe Domnul Profesor Onufrie Vințeler în timpul studenției. Erau vremuri romantice pentru noi, studenții filologi, deși trăiam în „anii de glorieˮ ai ceaușismului, când dârdâiam la cursuri și în biblioteci, nevoiți să notăm, de multe ori, cu mănușile în mâini, ca să nu ne înghețe degetele. Eram puțini studenți pe atunci în facultate; înainte de intrarea noastră în anul I, se desființase grupa de RomânăItaliană, cu un
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler by http://uzp.org.ro/argument-la-intalniri-cu-profesorul-onufrie-vinteler/ [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
să aibă îndoieli că drumul pe care mergea este cel bun. Mergea prin nămeți, prin păduri, uneori prin poieni troienite. Nici urmă de cărare sau de vreun semn de recunoaștere al locurilor prin care trecea. Începu să tremure de frig. Dârdâia chiar. Simțea că nu mai are vlagă să ajungă acasă! În deznădejdea sa, își aduse aminte de nepoțeii săi rămași în satul vecin. Apoi își adusese aminte de nevasta sa, de căsuța lor caldă, unde cuptorul duduia de lemne de
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
Acasă > Stihuri > Semne > FINIȘ Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se
FINIS de RAUL BAZ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1412935954.html [Corola-blog/BlogPost/352812_a_354141]
-
picioarele depărtate unul de altul și a mai sorbit câteva înghițituri pleoscăind zgomotos din buze. Ea se ghemuise toată, așa cum era îmbrăcată și încălțată și-l privea, desfigurată de spaima ce-i intrase în oase. Era albă ca varul și dârdâia de frig și de frică. - O să ne distrăm puțin, târfulițo. După aia te las să te odihnești. Nu prea mult, că te duc la prezentare. Ai mai fost la vreo prezentare? O să defilezi în p...a goală, nu ca la
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
proastă pentru mine. Secretara mea, Doinita Filip, abia aștepta să aibă un motiv să-mi dea la cap și să mă cânte la englezi. În situația în care eram, aș fi acceptat orice și țiganii m-au mirosit că-mi dârdâie nădragii de frică și m-au silit să accept propunerea lor. Aș fi dat și cămașă de pe mine ca să aplicăm legea lui mucles și ca să dovedesc că sunt „băiat de comitet”, am cotrobăit printre pepenoaice, am dat de samsonit pe
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 by http://confluente.ro/Accident_de_circulatie.html [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
picioarelor învinețite. Când mergea, avea impresia că apasă pe o pernă cu mii de ace, iar picioarele desculțe se transformau în saboți de lemn pe care-i târa după el cu mare greutate. Răceala i se cuibărise în oase, că dârdâia ca piftia. Cam din vara aceea păcătoasă a-nceput totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 by http://confluente.ro/_partea_a_i_a_ultima_spoved_marin_voican_ghioroiu_1376459555.html [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
-ntâlnesc, cum uitarea,fiindcă rostul lui Unu este moartea.... XII. FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe: spuneți că-năuntru îngeri se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți,dârdâind de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le dați speranțe:spuneți că-năuntru îngeri se
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
aceste meleaguri. Dar să știți că... împingea bine băbuța! Ajungem la raze! Mă ia în primire o cucoană foarte milităroasă: „Stai așa! Pune mâinile așa! Lipește pieptul...” „Criiiiiii...” face aparatul de skanare! Iar mi-e tare frrrrri...g în continuare. Dârdâi mai abitir ca actorul Puiu Călinescu în rolul lui Gerilă din filmul lui Gopo „De-aș fi... Harap Alb”. Pe drumul de intoarcere la camera de gardă a junelui medic încerc să o trag de limbă, despre rezultatul de la raze
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Stan_patitu_jr_cum_poti_sa_faci_o_stanley_patooty_jr_1333465270.html [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
-Aici este de mine! Dar timpul simt că trece și frate-miu la dracu, Mai multe, măi flămânde.Astea îmi pun capacul! Și-ncep de la o vreme să strig dup-ajutor Dar toți bărbații frate stăteau într-un cuptor. Și dârdâiau de frig și-urlau că vai de ei, Veniți în ajutor, oh voi fârtații mei. Dar frații ce-mi cerură , să nu-mi cred dragii mei: -De vrei ia-le pe toate.Noi nu mai vrem femei! Dar glumă se
FANTEZIE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Fantezie_.html [Corola-blog/BlogPost/371203_a_372532]
-
direcția unui drum de țară neasfaltat, cu șanțuri de-a lungul și de-a latul, lăsate, probabil, de un tractor la ultima ploaie, și făcuse la stânga. Roțile începuseră deja să patineze prin clisa aceea vânătă și înșelătoare, făcând mașina să dârdâie din toate încheieturile ori să tragă de spate necontrolat, ca un cal nărăvaș, către toate gardurile de pe o parte sau alta a drumului. În cele din urmă, motorul se oprise gâfâind și pocnind asurzitor în mijlocul unei bălți de noroi, destul de
URMEAZĂ-ȚI VISUL ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1478510055.html [Corola-blog/BlogPost/382243_a_383572]
-
de către-acest prezent ce mi-a furat și bruma de speranță, fiindcă la a revoltei vremelnică instanță am fost notat întotdeauna-absent. Am stat mereu deoparte și-acum deoparte sunt. Suport din plin retragerea stupidă ce a făcut ca astăzi să dârdâi în obidă când mă lovește biciul vieții crunt. Fedra Din mare ieși monstrul. Grăbit înainta și se sperie de moarte armăsarul care porni în iureș, zdrobind de pietre carul cu care Hippolytus se plimba. Așa a-nvins minciuna și Fedra
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427915486.html [Corola-blog/BlogPost/367462_a_368791]
-
cereți-vă acum iertare! Căiți-vă! Când auzi că flancul stâng al forțelor rebele căzuse și că Mimasaka era mort, Katsuie se refugie la mama și fratele lui Nobunaga, în Castelul Suemori. Mama lui Nobunaga începu să pângă și să dârdâie, auzind de înfrângerea armatei lor; Nobuyuki se cutremură. Katsuie, generalul învins al forțelor rebele, spuse: — Cel mai bine ar fi să renunț la cele lumești. Se rase în cap, își scoase armura și îmbrăcă robele unui preot buddhist. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
numerit să țină piept enormei noastre armate? — De-ajuns cu atâtea consfătuiri! fu Nobunaga de acord, bătându-se peste genunchi. Tadatsugu a vorbit admirabil. În ochii unui laș, barza care zboară peste orezării pare un drapel dușman, făcându-l să dârdâie de frică, râse el. Sunt foarte ușurat de rapoartele acestor doi oameni. Senior Ieyasu, ar trebui să sărbătorim! Fiind lăudat, Sakai Tadatsugu se lăsă puțin ambalat și spuse: — Propria mea opinie e că punctul cel mai slab al inamicului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ar putea continua. Cîțiva tineri, ce așteptau pe jăratec pe un știutor al Luceafărului, îl vor asalta de îndată. Între acești nevinovați damnați ai comunismului, între care cobora grevistul foamei, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dîrdîind pînă și-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă plămadă. "De pretutindeni ca norii de pe munte se iscă și se condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sau plămânii lui vor lua foc, sau va leșina În plin antrenament și prima tehnică de ucidere aplicată de adversar Îl va anihila. În multe nopți tremurase, dar nu de frig, ci din cauza epuizării. „Nu mai pot...” Își spunea singur, dârdâind sub pătură. „Mâine Îi voi spune lui Shiro... nu mai pot...”. Dar a doua zi fie Shiro nu se arăta, fie Oan-san mai găsea o picătură de energie ca să continue. Totuși, se simțea din ce În ce mai zdrobit. Îl privea pe Kenzo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apoi pudic cu un soi de pled răpciugos și reușește apoi să tracteze un jeep Willis al armatei indiene. Urmează apoi ridicarea de la pământ a unei pietre de circa 50 de kg. După aceste exerciții, este vizibil extenuat, începe să dârdâie de frig. Asistența aplaudă frenetic. 19 ianuarie 2001 Citesc pe nerăsuflate o monografie savantă despre Monteverdi. Am fost mirat să aflu că a scris și gândit cea mai mare parte a muzicii sale ca un manual muzical, destinat unei școli
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
au urcat câteva delegații oficiale, de "boși" rotofei, importanți, grei. Locurile noastre s-au nimerit mai în spate, la coada aeronavei. De-abia când am străbătut plafonul de nori am priceput dezavantajul. Ni s-a părut că aeronava mergea și dârdâia din toate încheieturile, ca o rablă veche de mașină pe-o arătură cu bulgări mari. Trepidațiile ne amețeau și răscoleau toate măruntaiele, încât ne-am pregătit și grăbit să scoatem pungile pe care le-aveam în plasele de sub scaune. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
menționat nici banii de buzunar lăudați. I-a dat mama mai mult, deși el n-a vrut să accepte. Și tot mama a fost cea care l-a condus la locul de întîlnire cu clasa. 3 În dimineața plecării, Alin dîrdîia de frig. Ca să fie băgat în seamă, își clănțănea cu zgomot dinții și-și freca cu putere brațele. Era o dimineață friguroasă. Deși era vară. Diminețile de vară n-ar trebui să fie atît de friguroase, cînd ziua te topești
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pare rău... — Ei, ai văzut ce fel de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e? — Dă-l dracului! Mor de frig, mă duc să mă îmbrac. Tom, alergând spre garderobă și dârdâind de frig, simțea pe braț arsura încleștării brutale a lui George, iar pe umăr, semnul palmei puternice care-l împinsese. Când dădu să intre pe ușa cabinei, îi văzu din spate, jos pe promenadă, pe Anthea Eastcote și pe Hector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]