284 matches
-
Ce s-a-ntâmplat după fuga lui. Se furișă încet și ascultă. Liniile ferate de la triaj și depoul erau cuprinse de-o liniște nefirească. Garnitura de tren aceeași sau alta! era trasă pe linia întâi. Cețos, se revăzu în fața patrulei, dârdâind de frică, ceea ce acum nu era cazul, numai că Irina-i spusese să ia cazmaua, și n-o luase și era alta spaima lui decât în depou când îi înghețau tâmplele și răgușea luându-se la întrecere cu zgomotele infernale, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai grozave laude. E de la sine înțeles că asemenea laude, spuse în gura mare de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Așa încât se răsucea întruna, stând pe vine, dar obosi repede și își schimbă poziția, lăsându se pe genunchi. îi ajungeau la urechi o bolboroseală și un fel de plâns ce se apropiau. Se lăsă atunci și pe coate și așteptă dârdâind. în clipa în care un trup mort se frecă de peretele capelei, crezu că o să leșine. Dar propria-i putreziciune unsă împiedica moroiul să urce, și trupul său masiv, de carne dospită, aluneca precum un calup de grăsime pe lemnul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de capu` lui, da` așa e cu sinuciderile din dragoste, n-ai liniște. De unde știi, te-ai sinucis? Oi fi strigoi și eu habar n-am... Tică, hai, bă, să mergem de aci, că mi s-a făcut frică, îmi dârdâie chiloții. Dacă apare înecatu` ăla? N-am topor să-i dau, am doar briceag. Da` nu l-aș da, că e elvețian. Și parcă-mi miroase și mie a gogoși, fi-r-ar al dracului să fie, de-alea cu gem, cum
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate de seamă. Din cînd în cînd, vara, în furtună, aerul se umple de pămînt. Care cade cum s-a ridicat: "tot ce facem, tot ce trăim
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
Constantin Țoiu (variantă) LES DEUX MAGOTS este una din cafenelele mari ce se înșiră de-a lungul Bulevardului Montparnasse și unde lucra Sartre, iarna, punându-i-se, să nu dârdâie, și un godin special... De obicei - scriam - avea pe el o blană portocalie, ca a agenților de circulație, - filosoful dirijând în acea perioadă circulația ideilor, - glumeau ziarele vremii... La vreo două sute de pași de această cafenea celebră se află Biserica
Lecturi repetate și deviate... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9142_a_10467]
-
chiar aici, sub cuibul reapretat în fiecare zi al dragostei tale. înălțimi, adieri de tine toate lucrurile în viața mea fuseseră strivite, atrase de gravitația nemiloasă a ambițiilor fugare, ale mele, ale altora toate imaginile din această viață erau temătoare, dârdâind în ritmuri friguroase nu voiam să vină nimic, voiam numai o emigrație o teleportare a păsărilor mele care călătoresc, logic și nefiresc îmi doream să încep în alt ținut o silabă, o atingere, o casă o protectivă carcasă de paie
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adăpostesc. În sala de așteptare erau destui boschetari și cerșetori( nu lipseau nici țiganii). Am preferat să rămân pe peron, undeva În spatele unui chioșc. Eram destul de Îmbrăcată, dar nu suficient. Vântul se făcea simțit până la piele și am Început să dârdâi de frig. Sunt o friguroasă, recunosc, și frigul (ca și canicula) Îmi creează o stare neplăcută de disconfort. Trenul cu care am plecat era un INTERCITI (IC). Nesperat de bine! Destul de aglomerat, dar curat și spațios. Două scaune confortabile, de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul ale Cleopatrei virtuale, am Înțeles pe loc de ce atât Iuliu Cezar, cât și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pijamaua din cerculețe roșii care-mi venea ca turnată. Ne-am lăsat ușurel pe spate și, Învăluiți de mirosul casnic de varză, În lumina discretă care răzbătea din fundul beciului, am trecut rapid la un nou capitol. M-am trezit dârdâind În frigul din ce În ce mai pătrunzător din nota de subsol. Am Învelit-o pe Vera În câțiva saci menajeri și am pornit să cutreier prin beci, În căutarea unui lichid care să Încurajeze combustia internă. Pe rafturile din spate, aliniate față În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-a fost decît o minciună sfruntată, că s-a folosit de toată lumea doar ca să-și atingă scopul personal, n are rost să-ți mai bați capul. Nu e greu să ți l imaginezi chiar în clipele astea, cînd tu dîrdîi de frig așteptîndu-l, singur-singurel, în biroul său de la editură, dînd telefoane în stînga și-n dreapta, avînd la ușă un paznic înarmat care are grijă să nu fie deranjat de nimeni. Lucrează intens, în timp ce toată lumea se întreabă pe unde o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîteva secunde și a avut dreptate. M-a apucat de mînă și mi-a făcut semn să-l urmez. Tîrnăcop și Dendé ne așteptau cîțiva pași mai încolo adăpostiți sub intrarea de lîngă Anticariatul numărul doi. Își frecau mîinile și dîrdîiau amîndoi de frig. Mult timp v-a mai trebuit să vă hotărîți, dom’ Roja, se auziră și cuvintele lui Tîrnăcop printre clănțănituri de dinți. Nu mai țin minte a cui a fost ideea să ne despărțim și să ia fiecare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja. Mie mi se pare exact pe dos. Că voi sînteți cei care v-ați sucit, dar că preferați să vă trageți pe cur în loc să mi-o spuneți în față. — Acuma ești și paranoic, spune Milițică, simțind că începe să dîrdîie și să transpire deodată. Că am lămurit-o și pe asta, zise Roja neluîndu-l în seamă, spuneți-mi cel puțin dacă pot să mai am încredere în oamenii voștri sau trebuie să-mi găsesc alții în ultima clipă? Dar repejor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru noi și ea mi-a scos cureaua și eu zic: — Nu nu zău Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, așteaptă un minut Chrissie, iar ea Își dă hainele jos, ia șnurul din geantă și Îl Înfășoară În jurul propriului ei gît. DÎrdîi și tremur și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dîrdîi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te umfla În pene. Cred că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care i-a tăiat respirația și părea că-i frânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de-acolo auzeai trenurile și aveai la ,,casă,, plăcuță cu număr și nume de stradă. Erai cineva! Aici ai doar fotografia unui mort și din când În când șuieratul cucuvelei. E-adevărat că nu te mai vizitează șobolanii, În schimb dârdâi de frig Orice lucru are prețul lui Antoniu. ........................................... ,,M-au Înconjurat legăturile morții și m-au Înspăimântat șuvoaiele nelegiuirii. M-au Înfășurat legăturile Locuinței morților, m-au prins lațurile morții. ............................................... Ă Psalm 18ă Epilog Ă1ă La Început a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
scos din mine - dar mai mică cu câteva numere. Osram, m-am gândit amețit. Oare de ce să-i dai unui asemenea organism un nume? Viermele acesta zvârcolind a fost ultimul lucru pe care mi-l aminteam. Când m-am trezit, dârdâiam de frig. Lumina nu mai era la fel de intensă și cineva Încerca să mă lege de un scaun. Capul Îmi zvâcnea, fiecare bucățică a corpului mă durea. — Închide-l, Alf. Urmează și el. Vocea, străină și estompată, venea dintr-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o încredințeze celui mai cumplit vrăjmaș al său. Eram după paravanul din camera de zi când rabinul a urcat cu pași maiestuoși treptele de la intrare, îmbrăcat în uriașul lui palton negru. El îi făcuse lui Heshie inițierea pentru bar-mițva și dârdâiam numai la gândul că, într-o bună zi, o să-mi vină și mie rândul. Rămase vreme de mai bine de o oră să se sfătuiască cu băietanul cel sfidător și cu familia aflată la ananghie. Mai bine de-un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
temerile mele! Mintea-ntreagă e, pur și simplu, moștenirea terorii cu care m-am ales din trecutul meu ridicol! Tiranul ăsta, supraeul meu, ar trebui strunit, ticălosul ăsta ar trebui spânzurat de bocancii lui de front, să crape naibii! Cine dârdâise pe stradă, eu sau fata? Eu! Cine arătase îndrăzneală, cutezanță, curaj, eu sau fata? Fata! Fata asta dată naibii. — Uite ce, mi-a zis ea ștergându-și lacrimile cu fața de pernă, uite ce, mai devreme te-am mințit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
buzunarul balonzaidului. Mi-ar fi făcut plăcere... Doi bărbați În uniformă se apropiau de ei, venind pe linie. Doctorul Își puse mâna pe brațul fetei și o Întoarse cu blândețe, apoi Începură să meargă Înapoi pe lângă tren. El Încă mai dârdâia și nu-și mai termină propoziția. În loc de asta, Începu o alta: — Mă Întreb dacă nu ai fi atât de bună... ochelarii mi-s plini de promoroacă... Ce vezi În fața noastră? — Niște ofițeri vamali care vin spre noi de la vagonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Trebuia să mă fi dus cu trenul... *** "Ce stupid! Scap de groaza bolii și ajung aici, între două maluri ale căii ferate, unde s-a împotmolit păcătoasa de locomotivă; stau și tremur de frică iar dacă nu pornește curînd, voi dîrdîi de frig; deja geamurile au înghețat" gîndește Aura, strîngîndu-și picioarele sub ea, să și le poată acoperi mai bine cu blana. Ar vrea să scoată din geantă pachețelul cu cele două plăcinte, că-și simte foamea tot mai puternic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de fericire în spatele volanului. - Normal că vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]