99 matches
-
ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
rămas departe. 06-07-11 Port zilele-nvechite Îmbogățit cu-a vârstei mele cruce, Port zilele învechite la chimir. Un „Vrăjitor din Oz” parcă mi-aduce Suspinele prelungi când te respir. Ademenit de-a vremurilor curse, Părea că țin în mâna mea dârlogi; Înspăimântând regatul Marii Urse Pe cer struneam nu cai, ci doi buldogi. Să mă privești și azi ca pe o apă, Ca pe o curgătoare zămislire, Când fiecare stea vrea să încapă În ochii tăi cu raze de safire. Neîmpăcat
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366689_a_368018]
-
ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
și desprinde cu greutate “alungirea” de porțiunea masiv continentală - precum forma mâzgălită a unui cap de căluț de mare, executată de un puști de primară, pus să-l deseneze repede dacă vrea să mai prindă și recreația. Căpăstrul, zăbala, cu dârlogii și hățurile prinse bine de “muștiucul” băgat în gură, sunt configurări ale desenului nevinovat și executat în grabă care pe teren, în realitate, sunt reprezentate de o rețea întreagă de șosele, drumuri desprinse de șoseaua prinicipală de pe coastă - care coboară
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
mi-o ști Dorul mi-l vei mântui. Scena 2. POVESTITORUL Mihai, Postelnicul și Constantin privesc în direcția de unde vine cântecul. Toți văd pe malul Oltului o fată îmbrăcată în alb. Cozia se apropie de Olt cu calul ținut de dârlogi, și cântecul lasă calul să se adape. Mihai se ridică și se îndreaptă spre fată. MIHAI ( Alergând spre fată. Cozia!...Cozia!...Aici ai venit!? COZIA ( Mângâind calul pe coamă.). Din deal te-am zărit Și mi-am zis atunci să
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
domnul Stavarache, să dezhami calul, să-l bagi în grajd, lângă ai noștri, apoi să-i dai fân și apă. - Bine, boierule! Intrând cu atenție pe poartă, ca nu cumva plășile saniei să lovească stâlpii, Ilie a luat calul de dârlogi, mângâindu-l între urechi. Doctorul, îmbrăcat cu o haină din blană de iepure, cu gulerul ridicat, ajutat de Macedonski, a coborât din sanie, intrând grăbiți în casă, nu înainte de a se scutura de zăpadă și lovind din călcâie cizmele din
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
sii mai primeau ei, când venea coana preoteasă și se plângea, că iar au venit nepregătiți la școală. De multe ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, sau cine mai știe ce alte treburi putea să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
mai primeau ei când venea coana preoteasă și se plângea că iar au venit nepregătiți la școală. De multe ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, ori să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, ori cine mai știe ce alte treburi puteau să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și a grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușuma bine
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
sii mai primeau ei, când venea coana preoteasă și se plângea, că iar au venit nepregătiți la școală. De multe ori nu erau copiii vinovați, ci moș Constantin care îi lua cu el la munca câmpului, să țină caii de dârlogi la arat sau la prășitoare, sau cine mai știe ce alte treburi putea să facă și un copil mai răsărit ca vârstă, însă necopt pentru muncile mai serioase ale câmpului. Seara de sfârșit de octombrie se lăsă peste satul dobrogean
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă[- A
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să nu facă aprindere la plămâni. Ajuns la tarlaua părintească, deshămă caii și după ce-i bușumă bine
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prefă-mă, femeie, într-un cal de lemn Și hamuri să-mi pui și căpăstru, Zeiță, călare pe mine, solemn, Strunește-mi copita-n buestru... Împlântă-mi, în pântec, pinteni de aur, Dârlogii să-i tragi cu putere Și voi izbi cu potcoava-n balaur, Căci milă nu am de himere. Lovind, cu sete, cravașa în crupă, Că mă alinti eu simt, doar atunci; Sunt un rebel, izgonit de la trupă, C-am uitat
PREFĂ-MĂ, FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346478_a_347807]
-
hergheliilor de cai care erau ale oștirii împresurătoare și pășteau pe lângă tabăra latină, pe grasele pajiști. Latinii, cum zăriră pe cumani, săriră în picioare cu sălbatică impetuozitate, apucară lăncile, se aruncară pe cai și apucară la goană după cumani cu dârlogii slobozi. Cumanii însă fugiră cu toată graba îndărăt și pe când fugeau își zvârleau săgețile fără a se opri, înapoia lor, asupra dușmanului ce-i urmărea, fără a se lăsa ajunși, având fugari cu glezne repezi și pe dânșii armătură ușoară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul său cel mare, Kanzaburō, și către Gonshirō, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
om Îmbrăcat Într-o redingotă, cu un joben gri pe cap și cu un bici Înfășurat pe mână și după el au Început să apară pe rând caii, cu jocheii În șa și cu câte un băiat de la grajduri ținând dârlogii de-o parte și de alta. Primul a ieșit calul acela mare și galben, Țarul. Nu părea așa mare când te uitai prima oară la el, asta până să-i observi lungimea picioarelor și felul În care era făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
târg nu mai este multă cale - a răspuns Dumitru. În cele din urmă, au coborât din sanie, fiindcă era mai plăcut să meargă cu pasul sub ninsoarea neostoită. Mergeau tăcuți. Fiecare cu gândul lui... Moș Pavel a luat calul de dârlogi, îndemnându-l la drum cu vorbă de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu țiganca, inima lotrului parcă voia să-i iasă din piept. Nu i-a bătut așa nici când potera - căutându-l - a trecut la un pas de bordeiul lui din codru și nu l-a descoperit... A luat surul de dârlogi și a pornit la pas alături de cal... Parcă îi era milă de el, fiindcă prea îl gonise venind spre țigancă. Când a ajuns la pârâul din pădure, l-a adăpat și abia după aceea a urcat în șa. ― Hai, flăcăule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și a pornit spre Păun într-un galop nebun. Aproape de poarta țigăncii, a liniștit calul: ― Dămol, flăcăul tatii, să n-o speriem pe țigancă și să-ți mai tragi și tu sufletul... A coborât din șa, a luat calul de dârlogi și a prins să-i vorbească: „Tare mai ești ascultător! Pe unde nu m-ai purtat și nu te-ai supărat?! Când ne întoarcem, am să-ți dau o baniță învârfonată cu ovăz! Ca și cum ar fi înțeles vorbele lotrului, calul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întors. „Hai să-l ducem la sanie, mamă Irinuță”. După ce au reușit să-l așeze, l-au învelit cu un țol. „Ai luat ce ai nevoie ca să faci treaba cum trebuie?” „Am luat” - a răspuns băiatul. A apucat caii de dârlogi și a ieșit pe poartă. „Ai grijă, Petruță! Ai grijă cum umbli! Să nu lași urme! - a vorbit ea cu ultimele puteri... Băiatul s-a așezat pe un colț al saniei și a plecat la drum... Caii odihniți alergau cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbărbătat eu. Și... cum mergeam noi agale, mai ales că am cam umblat la sticla cu rachiu, mi s-a năzărit că pe islaz, taman în creasta dealului, se vede coborând la vale un om cu doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doi cai, duși de dârlogi. „Tu vezi ce văd eu?” - l-am întrebat pe camaradul meu. „Văd, dar nu prea deslușesc dacă omul îi îmbrăcat militar sau...” „Aista-i Traistă, fiindcă nici un țăran nu vine din țarină cu caii de dârlogi. Îi înhamă la căruță sau la plug” - am zis eu. Spre a se convinge, camaradul meu a încercat să strige, dar din gâtlejul lui nu a ieșit decât un gâjâit ca la gânsac. „Ai răbdare să se apropie și o să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-am găsit!” Se vedea limpede că a pățit ceva grav, care l-a zdruncinat atât de tare încât nu e în stare să lege ca lumea nici două vorbe. I-am făcut semn camaradului meu să ia caii de dârlogi și să-i lege de un copăcel mai apropiat. Voiam să-l scot pe Traistă din starea în care se afla. ― Și ai reușit? ― Da. Curiozitatea mă împingea să aflu cu un ceas mai devreme ce s-a întâmplat în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia la fugă cumva... Toate au mers până când un trăsnet - de parcă s-ar fi despicat cerul - a lovit tocmai copacul din fața noastră. Și era la un pas de noi”. ― Fantastic! - s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am dat drumul dârlogilor. În fuga lor nebună, au prins în dârlogii legați tocmai copacul care ardea! A urmat ceva ce nu se poate vedea niciodată. Dârlogii legați între ei și prinși în copac i-a dat peste cap. Se zvârcoleau nechezând ca în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]