387 matches
-
toamnă au fost dedicate, la Washington și New York, sculpturii florentine din Quattrocento. La National Gallery, o retrospectivă Desiderio da Settignano a reunit majoritatea operelor care pot fi atribuite acestui maestru prea puțin cunoscut. La Metropolitan sunt expuse trei dintre ușile dăltuite de Lorenzo Ghiberti pentru baptiseriu. Ambele manifestări propun o artă foarte apropiată de desen. Opera sculptorului de basoreliefuri se caracterizează în primul rând prin subtilitate tonală, prin abilitatea de a scoate în evidență amănunte, de a reprezenta cu acuratețe perspectiva
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
ochi migdalați. Foarte viu și de un puternic realism este portretul lui Asim-Selim, tătarul cu atît de caracteristice trăsături asiatice. Karani-Mustafa, băiatul cu capul mare, picioarele moi, a prilejuit graficianului magistrale exerciții de redare a volumului. Craniul, tratat sculptural, pare dăltuit cu mare precizie, iar portretul, redat cu o incomparabilă măiestrie, este cutremurător de veridic. Tratate mai pictural, corpul și îmbrăcămintea adaugă acestor imagini o puternică impresie de materialitate. Bătrînul turc Hagi Jusup, prăbușit pe scaun picior peste picior, cu haina
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
pe pământ. Cum omul are un dar neprețuit, mintea, refuzul său în a crede că "morți sunt cei muriți", îl determină să născocească o mulțime de șmecherii care săi sculpteze în piatră trecerea pe acest pământ. Unii se congelează, alții dăltuiesc mărturii ale efemerei lor treceri prin această lume, alții, cei mai mulți, sunt luați prin surprindere de doamna cu coasa. Puțini oameni privesc sfârșitul existenței lor ca pe ceva firesc, natural. Mulți dintre semenii noștri nu se tem de sfârșit, datorită credinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
fiul risipitor îl aștepta, cât cerul îl aștepta, tatăl. Căzut la pieptul tatălui, acest fiu gol de avere și de sine, dar plin de iubire, supremă recunoștință, înțelegere i-a auzit, părintelui, inima care cu așteptare și rugăciune, pulsând, îi dăltuise (în cea mai dură piatră, a ingratitudinii) spre neuitare, spre viață chipul lui de fiu binecuvântat. El s-a simțit chemat să preia nu atât averea ereditară și materială cu care doar știi, cât pe cea spirituală, ce ține de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
altă apocalipsă comunistă, din care vor rezista un număr redus de supraviețuitori pentru perpetuarea speciei, așa cum în Sodoma și Gomora s-au găsit și câțiva oameni drepți pe care să-i salveze Dumnezeu. Las piatra filozofală a existenței s-o dăltuiască metafizicienii, și revin la „chestiune”, pentru că iubesc viața la fel de mult pe cât o urăsc, vorba Apostolului Pavel: „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Nu sunt un înger pe pământ, ci o ființă normală totuși, care în evoluția dramatică și uneori
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
unei neliniști, micșorînd ochii, născînd între sprîncene o cută, alungind liniile maxilarelor ce vor să definească bărbia, modestă dealtfel, dar aruncată mereu înainte. Un gînd de neliniște, trădînd interesul pentru ziarul de alături, i se așterne pe față, maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pentru prima oară cu cei ai lui Santiago într-un dans năprasnic, criminal, de rămas-bun. În timpul dansului, ea i-a scris invizibil în palmă un singur cuvânt magic, făcând pauză după fiecare literă. Și palma lui de piatră a rămas dăltuită cu mesajul ei, în același loc unde se cuibăreau comod bilețele spre a fi citite către miezul nopții. Și el i-a strâns cu putere degetul, instrumentul mărturisirii ei, în semn că a înțeles, că totul a fost spus între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lăsat repede atunci când a venit vorba de măritiș. Marea ei dragoste a fost Constantin Brâncuși. Ea avea în jur de 25 de ani, iar el 62 de ani. „Când te ascult cum le zici, Marie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”, (fragment din „Brâncuși - Amintiri și exegeze” carte scrisă de Petre Pandrea). Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cauza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
omiterea lui Creangă de către maiorescianul Ion Petrovici rămîne în schimb cu totul bizară. Dăm ocol rotondei și privim, rînd pe rînd, cele 12 busturi. Copacii dimprejur își tremură umbra peste alee, iar în aer vibrează triluri ale păsărilor. Ordinea chipurilor dăltuite în piatră nu coincide cu cea din manual, iar criteriul succesiunii lor rămîne impenetrabil. De ce Alecsandri e precedat de Hasdeu și de Bălcescu? De ce Odobescu e plasat între Eminescu și Maiorescu? De ce Vlahuță și Duiliu Zamfirescu vin în urma lui Șt.
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
Flora pe Strada Culturii). Caracterul fatidic al vieții e intersectat de cenzura convențiilor obștești care atentează, în chip meschin-exasperant, la liberul arbitru: „trebuia să plecăm de pe Strada Culturii / ca să vedem o bibliotecă / din texte săpate în piatră / Flora tocmai își dăltuise în piatră un poem / și a remarcat / - au dreptate la cît de repede fuge vremea / nici nu știi cînd trec o mie de ani peste poemele tale” (ibidem). De fapt într-un astfel de stil sec, brechtian, poetul își dezvăluie
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
de busturi reprezentându-l pe Filippo Strozzi, ieșite în 1475 din atelierul lui Benedetto da Maiano. În versiunea modelată în teracotă, probabil în prezența modelului, sculptorul a surprins privirea melancolică, pierdută în gânduri, a bancherului întors din exil. În chipul dăltuit în marmură îndoielile dispar, căutătura este dreaptă, afirmativă, pentru „posteritate”. Foarte aproape este portretul unui bărbat într-o tunică roșie de Andrea del Castagno, considerat a fi un prim exemplu în pictură în care personajul nu mai este privit din
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
mai este privit din profil ci din trei sferturi, dând astfel privitorului o mai corectă senzație de volum și mișcare. Cu toate acestea, raportat la busturile lui Filippo Strozzi sau la cel al unui alt membru al familiei, Niccolò Strozzi, dăltuit de Mino da Fiesolo (1454), reprezentarea chipului este lipsită de subtilitate. Alături de busturile romane, o altă influență majoră în evoluția portretului în pictura renascentistă a Italiei a fost cea exercitată de arta transalpină. Deși, continuând o tradiție bizantină, chipuri de
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
dificilă datorită arhitecturii sale complexe dobândește o simplitate arhetipală. De o veritabilă frumusețe, în pofida infernului pe care îl înfățișează.“ Le Monde „Fiecare vocabulă din romanele lui Lobo Antunes are aceeași valoare citită individual sau într-o frază, fiecare cuvânt este dăltuit până la epuizare, un travaliu aproape tăcut care nu scapă ochiului nimănui. Înțelegi că acolo unde se află acel verb nu ar putea sta altul, unde se află acel substantiv nu mai e loc pentru nici un altul.“ Tiago Sousa Garcia * O
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o fizionomie ascuțindu- i-se răspicat în bolta sprîncenelor și a nasului, Stroescu are ceva iremediabil păsăresc, o față dăltuită în unghi clonțos, cu ochii rostogolindu- se vertiginos, ca sub apăsarea unei curiozități care o ia cu mult înaintea cuvintelor, de aceea pupilele lui aduc cu niște mărgele mari și mirate, care fie te prind în fixitatea unei priviri care
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
în eleganța gesturilor. E un meticulos corect fără stridențe de atitudine. Nu l-am văzut niciodată supărat, dar nici euforic. Pe stradă sau pe culoarul facultății trage după sine un zîmbet perpetuu fără fluctuații faciale, genul de surîs ce pare dăltuit în faldurile fizionomiei, grație unui reflex expresiv devenit obișnuință. Vasile Morar parcă surîde unei icoane lăuntrice căreia numai el îi știe identitatea, impresia pe care o face fiind cea a unui iremediabil adolescent surprins în clipa degustării reveriilor intense. Profesorul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
un dans de clipe ce întruna vin fiind de fapt fărâme de destin care trecând mă iau sau nu în seamă. În jurul meu e-un splendid curcubeu, care ar vrea să fie brâul meu. De la o vreme De la o vreme dăltuiesc idei și mă încântă-albastrele scântei când pătimaș mă risipesc, mă dărui, dau tot ce au mai bun toți nervii mei, ce-s încordați mai mult ca de-obicei știind că-n acest zbucium lin mă nărui. De la o vreme n-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
zăpezile anilor chiar, l-au troienit, dar o rază de soare, desprinsă din suflet, a-ncălzit alt gând răpus, lipsit de zâmbet. Am sperat ca în timp, s-apară o răscruce, iar gându-ngălbenit sigur, va găsi o cruce, un periplu-hazard, rămas dăltuit în destin și-n gândul îngălbenit păstrat, drept festin. 25 Decembrie 2016 - MIT Citește mai mult A îngălbenit demult, un gând la tâmple,timid, aștepta o minune să se-ntâmple,totdeauna, a crezut că timpu-i răscruce,căci nu poți ști
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
zăpezile anilor chiar, l-au troienit,dar o rază de soare, desprinsă din suflet,a-ncălzit alt gând răpus, lipsit de zâmbet.Am sperat ca în timp, s-apară o răscruce,iar gându-ngălbenit sigur, va găsi o cruce,un periplu-hazard, rămas dăltuit în destinși-n gândul îngălbenit păstrat, drept festin.25 Decembrie 2016 - MIT... XXIV. ÎN NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Mi-e tâmpla ninsă de-atâta așteptare și-n loc
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
bun. Părinte drag, Poet iubit!/ Tu poți cu Dumnezeu să stai/ În poarta sfântă de la Rai;/ Că ai muncit și ai tot trudit ... Ca versului să-i dai mărire,/ Iar chipul mamei ai cioplit,/ Și-n aur fin, cuvântu-ai dăltuit,/ În inimi, pentru nemurire./ Prin armonii nepieritoare,/ Și-n ritmul muzicii cerești,/ I-ai pus arome pământești/ Și murmur dulce de izvoare./ În simfonii nemuritoare.../ Cadență timpului ai dat;/ Spre înălțimi le-ai ridicat/ Spre glorie nepieritoare! Scriitor-compozitor, Marin Voican-Ghioroiu
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
a lăsat hotarul La vechea soprană cu rochie pestriță Și cu voce blândă de mironosiță. Răsfoiesc altare, scutur nevăzutul Și întorc privirea să revăd căzutul Prins între obloane cu priviri uitate Între clipa morții și eternitate. Mă înalț la stele dăltuind speranțe Printre visul sorții scuturând distanțe Și te-aștept la poarta unde nemurirea Din esența vieții picură iubirea. Mai înalț trei stele într-un cer departe Unde îngeri cântă despre noi în carte Și te chem acasă netezind iubirea Ce
RISIPESC NEANTUL… de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384859_a_386188]
-
-mi aprinde Dulci amintiri ce nu mă lasă. Prin efemera lor prezență Îmi bucură din nou privirea. Mi-au subjugat o existență, În care n-am găsit iubirea. Fizic frumos ți-a dat natura, Dar cu suflet rău te-a dăltuit. Făr de căldură ți-e făptura, Ce a ta mamă a zămislit. Tu candela de-aprinzi iubirii, Nu-i poți menține pâlpâirea. Dorești doar clipele plăcerii, Iar de rănești,tu nu-ți pierzi firea. Trandafirul de vei atinge, Pe loc
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
rămâneau mereu treze. Părul lung de culoarea mierii și-l strânse într-un elastic în vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când deodată tresări, simțindu-se privită. Deschise ochii și la piciorul stâncii zări o siluetă bronzată dăltuită parcă în stâncă, asemenea statuii lui Apolo, însă era o statuie vie pe care șiroia încă apa sărată a mării, de unde posesorul ei se metamorfozase. Era Victor cel care o privea în tăcere admirativ cu ochii mari negrii, cu priviri
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Eroii Martiri, care le veghează amintirea, alături de îndureratele rude, se află permanent și primarul Elena Nandriș, grație căreia a și fost organizat, marțea precedentă, parastasul de pomenire al Eroilor Neamului ce s-au întors acasă doar prin numele de familie, dăltuite în piatra memoriei și înscrise cu sânge pe crucea simbolică din această parte a localității ce le înveșnicește neuitarea. „O mică rugăciune pentru jertfa cea mare pe Altarul Neamului tuturor Eroilor căzuți în numele Patriei-mamă”, după cum a mărturisit, a înălțat la
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
este mai degrabă minciuna aceea a simțirii pe care oamenii au numit-o geniu, care îmi răscolește sufletul mai abitir decât moartea... Teribil talent, și teribilă frumusețe a firii, și colosală forță cuprinsă în gesturi și vorbe, și superbe cuvinte dăltuind sensurile existenței, dându-le noi și nemaiauzite înțelesuri, prefăcându-le într-o arhitectură magnifică, capabilă să dăinuie veacurilor și să potrivească frumusețea simțirii în cuvinte... oare asta se întâmplă cu ființa între ale cărei ruine nu încetez să exist?... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ontologice - ; sau metafore revelatorii: „M-aș coborî, Doamne / să mă culc / în fântâna candelei... ”(Umbrele gândurilor) - prin dorința ce se cere relevată. O tristețe princiară învăluie străfulgerând paginile acestui volum elegant, în ediție trilingvă, cu versiuni în engleză și franceză, dăltuite în aură poetică, valsează „prin flacăra/ fulgului de lumină...” / „... par la flamme /du flocom de lumière...” În adevăr:„The soul cannot age / it flies through the flame / of lightening /it searches on ... /... in the heart of the Milky Way...” (În
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]