341 matches
-
spre magazinul universal Bamberger’s, spre Parcul Militar, Primărie, Bell Telephone, Gara Penn, Autostrada Pulaski, hotelul Robert Treat, hotelul Father Divine’s Riviera și oricare cinematograf din centru. Știam cine locuiește „la grămadă“ în cartierul Ironbound și cine în casele dărăpănate ale mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune. Ea, însă, da. Știa cât se poate de bine unde e. Era în chiar inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
întâmplase și lui. Himenul sticlos îi fusese făcut țăndări de scula zdravănă a lui Alan. Un fel de Kristallnacht pe dos. În spatele Centrului Elvețian, Bull se opri și se uită la Spitalul de Dermatologie St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă lui Bull îi atrăseseră atenția ornamentele de mortar care se aflau în partea de sus a fațadei spitalului. Ce ironie perversă, se gândise el, să le oferi acestor bolnavi priveliștea unor decorațiuni care evocă propriile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Unchiul fu extrem de încântat să participe la așa o misiune și își puse, cu această ocazie, o pereche de ochelari cu lentile fumurii. Porniră dis-de-dimineață spre casa de lângă măcelărie unde locuiau domnul Badule și soția sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cureaua clasică din talie să fie purtată la gât. Era o idee trăsnită care nu-i dădea pace. Desenă mai multe modele și cu mapa sub braț se prezentă la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i-a dat 10 dolari și a urcat-o în mașină spunîndu-i că are să îi comunice ceva foarte important. A pornit mașina și a condus-o pe fiica sa spre cel mai sărac cartier al orașului. Totul era cenușiu și dărăpănat. Nu se putea vedea nici un petec de verdeață, pentru că totul era numai din beton prăfuit. Atunci, el a întrebat-o unde preferă să locuiască: aici sau în cartierul îmbietor în care locuia familia lor. El i-a explicat atunci că
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
multe voci, și un stol de ciori se ridică întunecat dintre crăcile unor salcâmi răzleți și încă fără frunze. Apoi Culae iuți pasul și o luă la fugă, în căutarea unui adăpost. Întâmplarea norocoasă îi scoase în cale un bordei dărăpănat și învelit cu stuf, răsărind stingher la o margine a drumului. Dar nu se repezi să intre, ca un om fără chibzuință, ci mai întâi cercetă bine cu privirea locul și trase îndelung cu urechea. Abia după aceea el împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-a împins cu patul puștii și m-a obligat să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cerșetoare muritoare de foame. Unde puteam să ne ducem în altă parte ? Aici erau totuși niște ruine care îmi aminteau de ai mei, de zilele bune trăite înainte de război. Mai era această casă pe care am găsit-o părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu multe coline", iar al doilea "bacșiș". Este, probabil, modul în care percep mulți occidentali locurile din numita zonă a Europei, la bulgi și hungri. Firește, în Molvania drumurile sunt proaste, hotelurile mizerabile, restaurantele împuțite, străzile murdare, traficul imposibil, casele dărăpănate, în schimb pretențiile mari. Molvania e un stat arierat, cu vane eforturi de modernizare, pitorescul ei nu interesează, turistul hipercivilizat vrea superconfort în căldarea vulcanului, pe creștetul valului, pe virgine zăpezi boreale, în savană sau pe brațele Amazonului. Molvania e
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
al lui Barbu, că afirmația acestuia despre origine ar putea fi adevărată: „Adolescent, [Tudor Vianu] îl însoțise pe Barbu la bunica lui, mama magistratului B arbilian, undeva, într-o mahala bucureșteană. Femeia, văduvă, trăia singură într-o casă scundă, cam dărăpănată, un fel de «han al Dracului». Avea toate aparențele unei țigănci bătrîne." Ni se mai spune și că Profesorul Vianu, deși se mai vedea în anii '50 la Nestor și la Capșa cu Ion Barbu „nu a putut pînă la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
de la copiii mai mari. Au stat o vreme pe stradă, fiind dați afară sistematic din fiecare locuința pe care o găseau deoarece nu reușeau să plătească chiria. Radu ieșea să facă rost de bani. Tot el a găsit o casă dărăpănata în care stau acum și și-a adus mama și pe cei doi frați mai mici. El este acum bărbatul familiei. Sunt multi oameni care îl cunosc și îi cumpăra de mâncare sau îl mai ajută cu bani și toți
Imaginea zilei și povestea din spatele ei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/68399_a_69724]
-
fîntîni și țigle, case în care nu știu cine locuiește, de pe la periferia orașului, în amurg, cînd grămezi de copii se învîrt ținîndu-se de mînă și intonează muzical frînturi de versuri absurde, pîndesc îndrăgostit pompe care picură la infinit pe pietrele lustruite, garduri dărăpănate, casa memoriala a lui George Topîrceanu, mașina lui Ursachi pusă pe un soclu la Casa Pogor, penitenciarul de maximă siguranță, unde am recitat poezii Tatianei Popovici, amanta și complicea unui ilustru pedofil american, straturile de lalele frînte de ploaie, strada
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
După un sfert de oră suntem deja în Tiraspol, ultima bucățică de Europă comunistă, după cum se spune, dar, văzut din mașină, Tiraspol nu se deosebește prea mult de orașele pe care le-am văzut în sudul Ucrainei: părăsite și ușor dărăpănate. Lena are un apartament de închiriat care, după cum scria în reclama de pe internet, are apă caldă douăzeci și patru de ore pe zi. Pe lângă acest apartament mai rezervasem și două camere de hotel. Din cauza poveștilor pe care le auzisem despre Transnistria mi
Arnon Grunberg - Transnistria () [Corola-journal/Journalistic/5323_a_6648]
-
O locuință cu două camere de cămin studențesc și curte. Nu avem electricitate, apă curentă, bucătărie, baie sau duș, dar cel puțin zidurile locuinței sunt din cărămizi. Una din puținele de fel din zonă. Ca aspect e doar puțin mai dărăpănată decît casa guvernatorului. Și doar de două ori mai mică. Trăim pe picior mare, aș putea completa, ca niște boieri. Seara începînd cu șapte și jumătate, beznă. Beznă, beznă, beznă. Cele cîteva magazine și baruri deschise își iau lumină de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
lăcașul unei vieți de luxură: un pritaneu extins la scara întregii agore, cu cetățeni rafinați în alegerea deliciilor, frămîntați doar de inițieri secrete și de controverse dialectice. În realitate, grosul grecilor trăiau într-o austeritate frizînd mizeria: străzi insalubre, case dărăpănate, igienă precară (nu se spălau niciodată pe dinți, scuipau pe jos, mureau pe capete de malarie și tuberculoză) și o cruzime francă față de infractori, mergînd pînă la execuții prin răstignire (apotympanismós), lapidare sau aruncare în prăpastie. Al doilea clișeu stă
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
porții. E de la sine înțeles că acest curaj nebunesc l-a costat pe temerar viața. Mărăcinii aduceau cu ei moartea. Umblând hai-hui cu Ilir prin cartierele de sus, acolo unde muntele mărginește orașul, ne-a surprins prezența mărăcinilor printre casele dărăpănate și părăsite cu ani în urmă. Păreau niște animale mici, viclene, stând la pândă în jurul orașului. Noaptea le auzeam urletele, niște urlete înfundate, greu de deslușit, ca niște suspine. Prin partea de nord a cartierului trecea drumul dinspre cetate, care
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
de tot ceea ce are de-a face cu forfota vieții, de tot ceea ce denotă confuzie, haos, dezordine, agitație. Mai mult decât Acropola, declară Miller, spre oroarea, probabil, a multor spirite înzestrate cu doxă, îi plac „locurile de la poalele cetății... colibele dărăpănate, harababura, eroziunea, caracterul anarhic al peisajului” (p. 40). Cuvintele anarhic/ anarhie, deopotrivă semnificat și semnificant, se pare că dețin o atracție specială pentru scriitor, de vreme ce le întâlnim destul de frecvent în limbajul cărții. De exemplu, o „anarhie feroce” („fiery anarchy”) ar
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
pentru generațiile următoare. Cu toate acestea, grupările pentru drepturile omului l-au acuzat de privare de libertate a populației într-un ghetou. Fotografiile realizate în inima mahalalei de către cei de la Daily Mail arată cum familiile de romi locuiesc în blocuri dărăpănate ce datează din perioada comunistă. Oameni într-o îngrozitoare sărăcie cu familiile lor, luptând din greu să supraviețuiască. Confruntându-se cu astfel de condiții, nu este deloc surprinzător faptul că mulți români spun că ar dori să se mute în
Tiganii români, pregătiți să ia cu asalt Marea Britanie, afirmă Daily Mail by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/56737_a_58062]
-
pentru care a da săracilor bani este o "obligație religioasă". În România, statul nu le poate oferi mai mult de 20 de lire pe lună. Femeile strâng acum bani pentru biletul de autobuz către Marea Britanie. "Dacă-mi dau cea mai dărăpănată casă acolo este bine. Pot să muncesc și să trimit bani copiilor. Pot să am grijă de bătrâni, să fac curățenie, să gătesc, să am grijă de copii. Chiar să lucrez că gunoier", spune Sonia. Și Ciprian Ferariu, 33 de
Cât câștigă un cerșetor român în Londra by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/55655_a_56980]
-
păr alb fără să comentăm. - Arătați foarte bine, le spuneam și apoi le lăsam să plece. Și când soții lor veneau seara acasă, ca de obicei, noi ne prefăceam că nu știm nimic. Una dintre ele locuia într-o vilă dărăpănată, sus, pe Nob Hill, în San Francisco, și nu mai ieșise din casă de doisprezece ani. Una dintre ele era o contesă din Dresda care nu ridicase niciodată un obiect mai greu decât o furculiță. Una dintre ele fugise din
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
de un magnet: în față i se deschidea perspectiva ispititoare a scormonirii unei vieți despre care avea prea puține cunoștințe, ceva ca o fisură în zid, prin care ar fi putut strecura mîna fără remușcări - pentru că zidul era de mult dărăpănat, iar fisura fusese făcută chiar de mătușa sa: prin acea fisură gîndul, dacă nu mîna, pătrundea cu ușurință - cu o asemenea ușurință încît libertatea de a se afla acolo, dincolo, neîngrădită de nici un obstacol, devenea brusc banală și oarecum inutilă
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
i-au făcut musulmanii lui Salman Rushdie va aduce și acestui caz o tristă celebritate. Uităm că ne pregătim să intrăm în Europa nu doar prin parlamentarii bine plătiți de la Strasbourg și prin programele ministeriale. Intrăm și cu satele noastre dărăpănate, primejduite de prima inundație și gata să fie rase de pe fața pământului de primul cutremur. Intrăm și cu lipsa noastră de civilizație, care face din orice oraș românesc un potențial focar de molime. Dar intrăm și cu această Biserică la
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
a te întoarce la New York, îi spusese Mira, și cum el avea o slăbiciune pentru ea, și pentru că Mira îl lua prin surprindere de fiecare dată, Ravicth a dat curs invitației. Apartamentul se afla la ultimul etaj al unei clădiri dărăpănate, arabe, din Jaffa. Au urcat trei etaje, apoi Mira a ciocănit de patru ori și a deschis ușa. Au intrat în sufragerie, unde se aflau lampadare de alamă cu becuri multicolore, sticle albastre din Hebron, împletituri beduine pe pereți, perne
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
primul supermarket al Clujului, din perioada comunistă, reprezentat de magazinul Central. Pe locul pe care azi se înalță magazinul, în urmă cu o jumătate de veac, în spatele zidurilor construcțiilor ce însoțeau strada Doja, se afla un grup circular de clădiri dărăpănate, asemeni unei insule, încadrate în perimetrul conturat de străzile Cotului, Cotită și Tipografiei. În 1977, peisajul străzii s-a modificat substanțial: strada Cotului a dispărut, iar pe locul vechilor căsuțe s-a ridicat clădirea impunătoare a magazinului. La momentul deschiderii
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
curioșilor să afle de ce tocmai acolo a-nchiriat o căsuță a unei cunoștințe din București. Gustul băuturii fără exces l-a făcut harnic-harnic. A fasonat căsuța, îngrijește prunii sădiți personal de când s-a așezat locului, a meșterit la un umbrar dărăpănat, ridicându-l în rang de chioșc sub care să poată degusta câte ceva cu cine se nimerește. Singur, nu-i priește, Doamne ferește! De-acolo vine la oficiul poștal deținător să-și ia pensia lunar. Singurul rămas în Capitală e Gabi. Pensia
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]