32 matches
-
musicae natura<footnote Liviu Dănceanu, De musicae natura (București: Editura Universității Naționale de Muzică, 2012). footnote>, ne amintește, de la bun început, de poemul didactic De rerum natura, în care poetul și filozoful Titus Lucretius Caro, pe parcursul a 7400 de hexametri dactilici, le explica romanilor filozofia epicureiană. În cartea sa, însă, Liviu Dănceanu, muzician și filozof al muzicii, expune, in nuce, secvențial, întreaga problematică a muzicii contemporane din perspectiva unei profunde și transdisciplinare cunoașteri a ei. Cu toate că titlul ales de autor este
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
și natura lor cu deplinătate. Deși e de dorit pentru actori o mai esactă cunoștință a ritmelor mai rare, totuși ar fi suficient pentru el cunoștința cu deosebire a ritmelor iambice și trohaice, iar dintre cele trisilabe a acelor anapestice, dactilice și oarecumva a celor cretice. Deși drama noastră se mărginește în cele trohaice și iambice, totuși trebuie ca, pentru cultivarea declamațiunei ritmice, actorul să se ocupe fundamental cu recitarea anapeștilor și cu deosebire a hexametrului, căci nimica nu e mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când arta aceluia, care [are] de-a reprezenta propriu declamațiunea ritmică nu se va mărgini decât numai în desteritatea cea săracă a unor simple iambe și trohee și se va purta ca un biet școlar la declamațiunea ritmelor anapestice sau dactilice sau anume la exametru. Nimica însă nu e mai apt de-a dezvolta în toate părțile simțul fin pentru dezvoltarea versului decât esercițiile în citirea exametrelor. Acest vers, care s-a născut ca printr -o internă necesitate naturală (ca) drept
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lăcrimând, / Pe culmi alergând, / Pe toți între bând / Și la toți zicând Rimele monosilabice sunt numite rime masculine (silabele finale sunt accentuate: ...dés /...iés), iar rimele bisilabice (penultima silabă accentuată: ...lúne /...súne), rime feminine. Rimele bogate sunt cele trisilabice (rima dactilică începe cu antepenultima silabă, care e accentuată: ... clípele/...arípele) sau tetrasilabice (rima hiperdactilică/peonică realizează identitatea fonetică a ultimelor patru silabe: ...málurile/...válurile). - Rima interioară (două cuvinte sau cele două emistihuri dintrun vers rimează: Linele, colinele / strâng de sus luminile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu accent pe prima silabă): apă, iapă, iarbă, cadă, barbă, apăr, capăt, ceapă, faimă, creastă, oală, coadă, broască, pleoapă; respectiv iambice (cu accent pe a doua silabă): amar, fierar, ghețar, olar, primar, răsar, bărbat, măsea, mărgea etc.; (c) cuvinte trisilabice: dactilice (cu accent pe antepenultima silabă) arie, albie, gratie, grație, sabie, lacrimă, flacără, marmură, papură, daună, gaură, arbore, margine, abure, fagure, foarfece, șoarece, aripă, arșiță; amfibrahe (cu accent pe penultima silabă) afară, aramă, această, atare, aproape, albastru, secară, bucată, fereastră, sprânceană
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și la poliritmie (dactilicul alternează cu trohaicul), la imagistica de o abundență extraordinară, șocând deseori prin noutate sau prin îndrăzneala autohtonizării. Mult mai substanțial este efortul de a fuziona tradiționalismul și modernismul în Pregătiri pentru călătoria din urmă. Năzuind să fie un îndreptar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
U / I. Iambul este un ritm suitor; prin nota lui gravă, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte În care poeții dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare, precum În elegie sau meditație. Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic. Ritmul amfinrahic presupune o Îmbinare dintre piciorul metric troheu și iamb, fiind o structură formată din patru silabe (/ U U /). Picioarele metrice trisilabice (anapestul U / U) sau peonul 1 (I U
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]