40 matches
-
era o berărie în Oltenița numită identic, fără să mai aibă vreo legătură cu Marcos, de mult oale și ulcele. Când s-a chivernisit bine, Marcos a lăsat crâșma în grija unui nepot dinspre nevastă (o româncă bălaie al cărei dagherotip ne-a rămas) și, în ciuda piciorului de lemn, a devenit un arendaș cât se poate de afurisit, dar și harnic. Cel mai mult a arendat unsprezece moșii deodată, pe care le dădea și altora în subarendă. A murit în 1906
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu "planete de tânăr"; o pereche de "cizme spaniole"; un aparat cu pompiță de colectat sputa; câteva fire de cenușă din cuibul păsării Phoenix; un maldăr de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni miraculoase; un relicvar conținând boabele Sfântului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pierde în negura oceanică a trecutului meu. Tata a murit când abia împlinisem șase ani și chipul lui mi s-a șters total din memorie, fiind substituit - șters poate - de imaginile artistice sau artificiale, cele din portrete; printre altele, un dagherotip de pe când era un copilandru, nu mai mult decât fiu el însuși la rându-i. Deși nu mi s-a șters orice imagine cu el, ci, confuz, într-o ceață oceanică, fără trăsături distincte, încă îl străvăd într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe strada mare unde teii dor sub pleoape promontorii reci de ploaie s-ar întrece să mă scape iar în vis nu mi-ar fi teamă să deschid metamorfoze te-aș căuta cât ține timpul florile de tuberoze iubire la dagherotip când febra estompează metafora din mine și-n decolteul zilei plutesc arar cocori când somnul priveghează cutia de comori atunci e ceasu-n care călătoresc spre tine precum o cavalcadă ieșită dintr o ramă c-un vis de bătălie și-același
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
respiră adânc și întinde-te, nu poate fi nimic grav, ai băut prea mult și ești obosit! În Iran, fiecare duce un secret diferit de al celorlalți. Puse laolaltă, aceste povești fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- un dagherotip. Pozarul își vâră fața îndărătul ramei acoperite cu pânză neagră și spune: „zâmbiți!“ alcătuind dintr-un singur flash tăcerea studiată a unei umanități pe jumătate înghețate: copiii și mamele la picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
niște nervuri prin tot corpul, ca un fulger În noapte. Am tușit discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
gîndești că viața Îi este dată omului doar o singură dată!” Profundă, groaznică constatare, la care ajungi mai ales dacă folosești prezervativul chinezesc. Avem apoi În Est-Vest un interviu cu Ilie Verdeț, cu poză, chiar poza lui, realizată după metoda dagherotipului, e tînăr, ca acum, Înflăcărat de ceva, cu părul dat cu briantină sau ulei, nu se mai știe ce-și turnau pe cap marii comuniști ca să le stea freza țeapănă ca paru’, are obrajii bucălați de pasiune și privirile Îndreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropia de pământ, îl lovea cu vârful picioarelor și se sălta iarăși. Visul era colorat, dar, într-un fel anume, bătea spre sepia. Nu putea spune cât a durat zborul, în vis timpul nu e orizontal. Le vedea pe argintul dagherotipului figurile încremenite și translucide, ca și cum deasupra fotografiilor ar fi curs o apă subțire. Tataia, pe jilțul lui, privind într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își acoperi obrajii cu mâinile. Visul rămase încremenit, coborî, în șirul celorlalte imagini, pe dagherotip. Și atunci Cosmina, înfundându-și mâna în punga cu firimituri, scoase câteva pentru a le arunca până la rădăcina copacului, ca să ademenească porumbelul rotat. Dar în locul acela, rezemat de trunchi, aștepta Iacob al lui Zevedei. — Nu, clătină din cap Cosmina. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e poate cea mai complexă și mai stranie dintre toate. Derivată direct din tradiția europeană a picturii funerare, încadrabilă unei vaste culturi vizuale cu rol memorial, expansiunea fotografiei post-mortem este de obicei asociată secolului al XIX-lea american. Deși primele dagherotipuri post-mortem au fost făcute în Franța, acest gen de fotografie a cunoscut cea mai mare popularitate în Statele Unite. Dezvoltarea tehnicii fotografice nu face decât să democratizeze o practică veche de trei secole, și ea concentrată în jurul "fețelor" morții. Portretistica mortuară
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fără bucurie, sarcina le revenea de obicei pictorilor de mâna a doua, care nu-și permiteau să refuze o comandă de altfel bine plătită. Realizarea tabloului era precedată fie de măsurători și schițe făcute în prezența mortului, fie, după apariția dagherotipului, de un studiu atent al unei fotografii a celui decedat. În unele cazuri, o rudă apropiată ca vârstă și înfățișare putea fi un bun punct de plecare în conturarea portretului. Motivația ce susține o astfel de "înghețare" a imaginii mortului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de la mecanisme ascunse ce prind, pe sub haine, corpul, fixându-l în poziție verticală, și până la blocuri de gheață, decoruri teatrale și picături de glicerină ce dau strălucire ochilor deschiși, privind în gol. Deși rivale în anii ce au urmat apariției dagherotipului, tabloul și fotografia post-mortem își aveau, fiecare, publicul predilect: familiile bogate au continuat să comande portrete postume pictorilor până la începutul secolului XX, în timp ce clasa de mijloc cu greu își permitea o singură (și ultimă) fotografie a celui decedat. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
definiție, o circulație limitată la spațiul familial, ea putea fi trimisă unor rude îndepărtate cărora li se oferea astfel șansa de a se implica în mod direct în procesul doliului. Galerii vaste cuprinzând astfel de imagini, numite și "memento mori"- dagherotipuri, ambrotipuri, tintipuri, cărți de vizită - păstrate în muzee și colecții private, exprimă discret, dar tulburător pentru privitorul de astăzi, efortul unei întregi epoci de estetiza, "îmblânzind", așa cum spune Ariès, moartea. "Fast asleep or wide awake. Give us a trial"... Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
dar fălcile i s-au încleștat înainte de a muri și a avut așa niște spasme, iar fața i s-a schimbat atât de mult încât nu mai părea naturală. Cam atât am timp să-ți spun". Adevărate obiecte de artă, dagherotipurile din jurul lui 1850, cu dimensiunile lor miniaturale (8x7cm), așezate în carcase prețioase, facilitau o intimitate intensă cu imaginea copilului pierdut, putând fi ținute în căușul palmei, de unde și rolul lor implicit în procesul doliului. În cartea sa despre fotografiile post-mortem
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Imediat sub titlul ziarului în grafica ingenuă a începuturilor, cu o bucolică țărăncuță, notînd probabil știri pe un corpolent carton e titrată, cum ar veni, tema numărul unu, scandaloasă desigur: Iadul casnic. Sub ea însă comic fotografia (cu aer de dagherotip) a Biroului Asociației Generale a Studenților din (țineți-vă respirația!) Montpellier, fiind trimiși (alt suspans) la pag. 3, pentru a afla numele celor șapte... din Montpellier. Un subiect grav, cu care nu aș încerca, nici în somn, să glumesc, atinge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]