467 matches
-
mizerabile sunt serviciile. Să vă povestesc: Acum o săptămână, un prieten care împlinea niște ani a făcut o rezervare pentru vreo 15 persoane. Cu două zile înainte de ziua întâlnirii cu amicii, a primit un telefon de la managerul restaurantului: - Bună ziua, de la Daimon sunt, voiam să vă întreb ceva în legătură cu rezervarea de poimâine: o să și mâncați? - Ăăă, da... O să și mâncăm. - Ați putea să ne spuneți ce? - Poftim? - Să ne spuneți ce o să mâncați. - Cum aș putea să vă spun de acum ce
Omul sfințește locul, omul îl distruge by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20148_a_21473]
-
platouri, ce aș putea să mai zic acum? - A, și încă ceva: să știți că, la noi, 10% din sumă e... știți... pentru servire... Am înțeles. Cu o zi înainte de întâlnire, prietenul meu a mai primit un telefon: - Bună ziua, de la Daimon sunt. Voiam să vă întreb dacă, în cazul în care plouă, vă păstrați rezervarea. - Deci v-o păstrați? - Da. Buun. Vine și ziua cu pricina. Ne adunăm toți cei 15 invitați și începe coșmarul. Sărbătoritul e, pe tot parcursul serii
Omul sfințește locul, omul îl distruge by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20148_a_21473]
-
mea de-acasă e o-ncâlceală de fire viscerale, ca o albină care-a-nțepat mă deșir în zare, păstrând necontenit legătura, prin movul serii, cu centrul apotropaic al durerii. Că mai sfântă de-atât n-am putut să fiu având în structură daimoni și lilieci și-un fel de-a fi prea zglobiu comparativ cu lucrurile seci. Și fuga mea-i o dezbrăcare nerușinată de contur căci vreau s-ajung în locul pur de unde se schimbă anotimpurile, de unde se răsucesc timpurile, unde se fac
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
Gilică și Gilică sau Urmare fără sfârșit transcrie dialogul absurdist despre tot și toate a doi bătrâni; de fapt, ei trăncănesc vrute și nevrute, pe marginea unor citate luate aiurea. E ca și cum Autorul generic s-a pulverizat în două euri informe, doi daimoni, care jonglează cu gratuități rupte din texte celebre. Firește că cititorul atent al primei părți, teoretice, despre imaturitate, înțelege că autorul-cititor execută acum gestul câștigării bufonului și filosofului, ca informități ale omului obișnuit. Sunt întoarceri ale artistului, conștient de jocul
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
poezii, se revendică de la străvechea Cîntare a cîntărilor, dar restul (nu doar trimiterea intertextuală la Umberto Saba) îl leagă pe autor de modernitate: ș...ț Am obosit/ să tot cînt mestecenii,/ să repet eterna rimă/simțire-iubire.// Poezia-i văpaie/ardoare, daimon.// Ca lovituri de ciocane pneumatice/simt în mine/deictice pavesiene/sinestezii, sunete, porniri/scrîșnind metalic/ metafore hazardate//trenuri în goană/deraind în noapte ș...ț (“Unei prietene”). Asemenea lui Catalfamo, mulți alți poeți italieni actuali oferă multe surprize, indiciu sigur
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
istorie a filozofiei europene, începând cu Platon, care efectuează prima lor sinteză. Câteva exemple. Heraclit afirmă că viața este o moarte vie, repetată de la clipă la clipă, astfel că "toți ne trăim propria moarte", că firea îi este omului propriul daimon, iar gândurile omului sunt doar jocuri de copii; de asemenea, că armonia invizibilă este superioară celei vizibile; Platon reia această idee și concepe lumea umană a formelor muritoare, ca fiind o copie a unor arhetipuri eterne din empireu. El inversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Avila dăduse capul pe spate, umflase buzele și se crăcise în fața unui înger cu lance aurită. Unii înnebunesc sau devin șa mani. Alții ajung la azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun cu noi și nici nu caută să fie... tre buie doar cules la timp, fără menajamente. Istoria șamanismului românescu Nenea Nebunelea a fost ăla cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ia mulțimea: audiența (am putea vorbi de o trecere de la popor la audiență). Să adăugăm la acest tablou ziariști ca judecători. Vedem astfel cum judecata de apoi are loc în fiecare zi. De unde ne vin ideile? Uneori simt că "cineva" (daimonul socratic?) ni le transmite. Într-o teorie a conștiinței ce este acest cineva? Răspunsul la această întrebare ar putea aduce o mai mare transparență a noastră pentru noi. Ceea ce scriem (asemenea existenței personale) va fi întâmpinat de diverse nivele de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mama a evocat momentul acesta cu multă dragoste și cu haz. Și îmi mai amintesc încă un dar: pomul de Crăciun pe care l-am avut cu un an înainte de moartea tatei. Era împodobit cu mașini de pompieri, lanterne, pistoale, daimoni; era cel mai mare brad pe care l-am avut vreodată, un brad cum n-am mai văzut, de o frumusețe ireală. Nu țin minte să fi găsit tricicleta în listele de inventar din Paltonul de vară... Nu era, pentru că
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității", întrucît "mlaștinile pierzaniei licăresc mai seducător decît argintul străvechi al cumpătării" (vorbele lui Dan Damaschin din Kaspar Hauser). Fascinația Răului poate isca o voluptate de natura masochismului și exhibiționismului: "darea în vileag a daimonului, numirea atîtor plăgi ale spiritului / nu cunoaște nimic din voluptatea ce o încearcă cineva înfățișîndu-și părțile rușinoase ale sufletului" (ibidem). Și nu se află în chestiune doar Răul meschin, cel de toate zilele, ușor identificabil și recuzabil, ci și Răul
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
am putea-o acuza nici de inflație, nici de demagogie, întrucît e vorba de un domeniu esențial al umanului. Aparența sa de nefixare, de varietate deconcertantă, de capriciu impenitent constituie tocmai măsura însemnătății sale. Elocvent, Platon atribuia paradoxurile iubirii unui daimon, id est unei zeități, lămurind patosul său prin imaginea androginului, dramă a diviziunii Unului, metaforă mitică a unei căutări insațiabile, a unei nestinse nostalgii. Ceea ce în Antichitate se desfășura pe un plan de explicație abstractă, simbolică, devine în epoca noastră
Despre pornografie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9965_a_11290]
-
nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere spiritual. Pentru că, organic vorbind, cu toții suntem unicate - dar și câinii, de altfel. * Dacă Divinul s-ar stinge, din același impuls obscur al ivirii sale, nimicul astfel exprimat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
arată în prefață - o bază electronică de texte, care a permis descoperirea unor atestări mai vechi, a unor sensuri neînregistrate pînă acum. Pe de altă parte, se observă cu ușurință multe citate noi, din presa și literatura ultimilor ani. Forma daimon, de pildă, inclusă sub cuvîntul-titlu demon (opțiune contestabilă în sine, dar corespunzînd principiilor de grupare etimologică ale dicționarului), e ilustrată cu citate din Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. La substantivul denominare găsim un citat din România liberă, din 2005, despre
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
în spiritul călinescian: Perfect conștient de sorgintea romantică a ideii de geniu, așa cum el însuși și-o formulează, Călinescu poate fi definit în această ipostază a sa drept o natură barocă (...) care râvnește spre o ordine clasică, dar având un daimon, mult mai puțin bine temperat decât acela al lui Goethe, un duh singular, intemperant și excesiv, care-l posedă și-l face receptiv la sugestiile romantice privind excepția excepțiilor umane, Geniul" (în De la Ion la Ioanide, Ed. Eminescu, 1974, p.
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
în care se vorbește o limbă indoeuropeană. Este cu atât mai trist că acum, la începutul mileniului al treilea, încărcat de optimiste utopii economice, sociale, politice, culturale, dar dominat, în această parte a lumii, de utopia unei Europe bântuite de daimonul unității, noi, europenii (ca și nord-americanii), nu reușim, dintr-un orgoliu nemăsurat sau din pură ignoranță, să învingem o altă utopie: mentalitatea că suntem „unici“, că, cel puțin din punct de vedere cultural, nu avem origini... Nu poți învinge rigorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vorba lui Louis Painchaud, el este „un erou de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda îi ține piept lui Isus, iar acesta îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul menționează aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geographic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
erou de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda îi ține piept lui Isus, iar acesta îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul menționează aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geographic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apostoli, numai Iuda îi ține piept lui Isus, iar acesta îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul menționează aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției National Geographic redau, iarăși tendențios, termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon în literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
termenul prin „spirit”, trimițând în nota de subsol la sensul platonician. „Daimon” ar fi, în ochii lui Kasser și Mayer, o entitate pozitivă, cu rol de intermediar între diferitele eoane sau sfere ale universului. Or, trebuie spus că noțiunea de daimon în literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, în contextul nostru, prin „spirit” constituie, dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îl taxează drept nebun (textul spune exact: „și-a ieșit din minți”). Marcu insistă pe opoziția Galileea versus Iudeea - mai precis, Galileea versus Ierusalim. Fariseii care-L acuză pe Isus de complicitate cu Beelzebul („îl are pe Beelzebul” și „scoate daimonii afară întru/prin mijlocirea arhontelui demonilor”) „coboară de la Ierusalim”. Întâlnim același raționament per absurdum ca și la Matei: Satana nu-l poate scoate afară pe Satana; dacă se divizează, înseamnă că împărăția lui nu mai stă în picioare, nu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
neam omenesc. Iuda devine astfel coautor al mântuirii, iar gestul său, un sacrificiu eroic. M.G.: Nici un verset din Evanghelia lui Iuda nu susține această interpretare, propusă oarecum sub presiunea modei actuale. C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
C.B.: Dimpotrivă, textul vorbește despre Iuda ca despre un daimon, cuvânt care are un sens strict negativ, de „demon”, ca în toate textele creștine, inclusiv gnostice, iar nu pozitiv, „platonician”, cum forțează nota comentatorii „de șoc”. Iuda este al treisprezecelea daimon, cel mai rătăcit dintre apostoli, tocmai pentru că el Îl va preda pe Isus preoților ca să fie sacrificat. Toate curentele gnostice refuză ideea sacrificiului trupesc al lui Isus și, implicit, ideea Învierii trupești. Pentru gnostici, sacrificiul și martiriul sunt rătăciri ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
club, cu DJ-ii Guy J și Scarlett Etienne. 200 de lei la masa (care vine cu alcool) sau 50 de lei intrarea. The end & the beginning, revelion în Frame cu bufet suedez și open bar, 200 de lei. Revelion la Daimon Club, distracție, mâncare (multă) și băutură - 249 de lei. Midnight Masquerade Ball, bal mascat în Silver Church, cu bufet suedez, open bar și DJ Marcus & DJ H., care vor pune muzică obișnuită de weekend - charts, classics, pop hits. Preț: 250
Ce petreceri avem de Revelion în Bucureşti. Vezi unde te poţi distra gratis () [Corola-journal/Journalistic/67627_a_68952]