32 matches
-
la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors. Damblagește oamenii! “ Burtăncureanu aprobă, abătut, din cap. Nu mai dorea amănunte. „Dar mâine seară l-ați chemat aici“, îi aminti totuși generalului. „Așa mă gândeam. Dar m-am răzgândit. Am și eu dreptul ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să învețe la Viena, da nimeni nu se mai uita la ăia de făcea reclamații ce le făcuse Wintris, că făcea și Ceaușescu poate așa ceva, în alt chip, oricum lui Wintris ăl bătrân nu mai aveau ce să-i facă, damblagise, când a fost chestia din șaișopt nevastă-sa l-a lăsat, a plecat în Israel și el ajunsese de se ținea cu o fată tânără cu care trăia, pictoriță, și i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de la Drept, de la deschidere și până la închidere, și cu depănatul aceleiași unice povești de pregătire a unei crâncene răzbunări pe Mocofanu, căruia avea să-i scoată iluziile din testicule și-avea să le îngroape în părculețul bisericii Sf. Elefterie, „să damblagească popa“. Aceasta era tema pe care Teodora își povestea, cu o nemaipomenită risipă de fantezie, viața. Credea în reîncarnări, spunea cum trăise în Bizanț, cum trecuse prin secoli, născându-se și murind la aceeași vârstă, douăzeci și unu de ani, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
născându-se și murind la aceeași vârstă, douăzeci și unu de ani, cum nu o interesa nimic din destinul ei de peregrin prin timp, decât să-l prindă pe Mocofanu, bărbatul care mergea înaintea ei urmând-o, să-l jughinească și să damblagească popa de la Sf. Elefterie. Am încercat de câteva ori să o întreb ce era cu Mocofanul acela. Într-o seară ieșisem cu Ester de la Operă și intraserăm la „Tosca“. Veneam din când în când acolo spre a zăbovi îndelung în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care trec cu trasul, și oamenii de pelagră și de deochi, de care nu se vindecă decât descântați: "Gâlcile/ Motofălcile/ Plecară cu curcile/ Curcile s-au întors/ Gâlcile nu s-au mai întors." Stafiile, moroii vin la cișmele și-i damblagesc pe cei care vor să se răzbune, și-i lasă betejiți ca pe Grigore cel cu mâna moale. Refugiul în această lume este generat de căutarea purității pierdute. Neînvinsa nevoie de puritate explică și înfățișarea sărbătorească, strălucitoare a satului, la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de fată chiuind și cântând într-un câmpuleț. El s-a temut că e ceva dumnezeiesc (cum erau "sfintele care zboară" și "ursesc lumea și de rău și de bine") și s-a gândit cum să le binecuvânteze ("că mă damblagește, mă face, mă pocește, dacă mă vede acum și nu le zic de bine?") Văzându-le cum se jucau în poiană, "noaptea, pe lună", el le face următoarea urare: "Să vă crească, fete mari, hora cu trâmbițași, și cu lăutari
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
popoarele cele mai vestite: etiopienii, maurii, numizii, punii, getulii, garamanții, nasamonii și egiptenii”. Textul arată că nebunia iudaică nu o lua nimeni în seamă în secolul ll chiar dacă răcneau că este trimisă de Iahwe, autorul nu-i amintește pe ivriții damblagiți de atîtea revelații, considerîndu-i un popor nevrednic de ținut minte așa cum îi judeca și Caligula cu 100 de ani mai devreme, pentru că nu a adus culturii antice nimic în afară de ură și viclenie. Pe cînd neamuri vrednice de ținut minte sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]