53 matches
-
ciocănitul muncitorilor de jos părea să fi devenit mai ritmic, mai distinct, mai rapid, mai stăruitor, asemenea răpăitului acelor huruitoare de lemn pe care japonezii le numesc hyoshigi, folosite pentru a crea un moment de suspense, sau pentru a prevesti damnațiunea în teatrul japonez, și de care am făcut și eu adeseori uz în propriile mele piese. Am pornit spre capătul galeriei și, în timp ce mergeam, mahmureala părea să mi se transforme într-o slăbiciune ca de leșin. Când am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
respiri. În treizeci de minute ai tirade neîntrerupte, iar muzical e foarte greu. Dirija Kent Nagano, iar Salomeea era Edda Moser. Pe Nagano nu îl sim țeam ca pe Ozawa. Pe Seiji l-am adorat, mai ales când am făcut Damnațiunea lui Faust în concert, la Palais des Congrès. Te ducea pe aripi! — Apoi Îngerul de foc, de Prokofiev. — Am cântat eu așa ceva? Da, cu Myung-Whun Chung. Am cântat eu vreodată cu el? — Îngerul de foc la Garnier. — Auzi, dar asta
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de la Strasbourg! Superbă operă, foarte apăsătoare! Nici un cântăreț român nu a apărut mai mult decât Viorica Cortez la Arena din Verona. Din 1972 până în 1988, publicul a adoptat-o ca pe unul dintre personajele favorite, în Aida, Carmen, Gioconda, Trubadurul, Damnațiunea lui Faust, multe concerte și i-a rezervat triumfuri greu de uitat. În reședința ei de pe malurile râului Adige, înconjurată la orice oră din zi și din noapte de admiratori ăunii dintre ei adoptați sui-generis în alaiul care însoțește... I
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
chiar o fericire pentru spectatori, care puteau să piardă și banii, și posibilitatea recuperării spectacolului. Tot Commendatore lua legătura cu aviația, pentru ca, în serile de spectacol, să se aleagă rute ocolitoare. Nu cântam eu D’amour l’ardente flamme din Damnațiunea lui Faust, cu Michel Plasson, la concurență cu un avion care bâzâia mai tare decât mine? — Era în versiune de concert, cu Evgheni Nesterenko. Am făcut-o și scenic, pe aici, pe undeva, pe la Saint Etienne, cu Paul Finel, și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
tragedie antică, personajul real istoric dispărând în fața unui "Che popstar" de consum,350 generalul de Gaulle, creatorul propriei sale mitologii suprasaturate simbolic 351, familia Kennedy, cu același destin tragic 352, sau lady Diana, întrupare a "mitului sacrificial dublat de tragedia damnațiunii"353), fie din sfera divertismentului (Elvis Presley, considerat "americanul cel mai reprezentativ al vremii sale"354, Marilyn Monroe, copilul martir care prin moarte a căpătat tinerețe veșnică și forță mitică inegalabilă,355 sau James Dean, simbolul tinerilor americani ai anilor
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Teribile mărturii despre odiseea celor deportați prin fel de fel de colțuri din România anilor '50-'60 sunt și cele cuprinse de Victor Aciocîrlănoaiei în "D.O. (Domiciliu obligatoriu)" (cuvînt înainte, Un roman al destinului, de George Țâra) ce continuă damnațiunile cuprinse în volumul anterior de memorii, amintiri și meditații despre propria-i viață înmănuncheate în "Dumnezeu a murit în Bărăgan" (Junimea, 2013), comentat de mine la vremea lui, cu aceeași strângere de inimă ca și volumul de față. Suntem o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simfonice O viață de erou, Moarte și transfigurație și Așa grait-a Zarathustra, de Richard Strauss etc. Mitologie/Legende: poemele simfonice Orpheus, Prometheus, de Franz Liszt, Roată Omphalei, de Saint Saens, poemul simfonic Don Juan, de Richard Strauss, legenda dramatică Damnațiunea lui Faust, de Hector Berlioz, simfonia Faust, de Franz Liszt etc. Artele plastice: suita pentru pian Tablouri dintr-o expoziție, de Modest Musorgski (orchestrata de Maurice Ravel). Folclor (basme, legende populare, practici populare): poemul simfonic Tamara, de Mili Balakirev, suita
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
fi așezate ierarhic Barbarul și Krum cuceritorul, ce anunță Cântecele stepei din Eternități... Alcătuit sub impulsul Centaurului lui Maurice de Guérin, pe care îl va și traduce, dar cu punctul de plecare într-un vis, ciclul Centaurii comunică sentimentul straniei damnațiuni de a fi „zeu și ființă deodată” cu o energie aproape argheziană, în viziuni inedite. În Barbarul poetul nu face decât să proiecteze aceeași stare de vitalitate torturantă, însă în expresie mai frustă, în alt decor, asiatic, pentru ca în Krum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
-și fi dat întâlnire în poezia lui K. (de aici ploaia de antiteze, invazia oximoronului), aflată mereu „între mugur și putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
opera fascinantă, dar deloc facilă a acestui scriitor. Ei nu se întâlnesc pentru prima oară cu abisurile bestialității umane, cu teribilele suferințe, înjosiri și simțăminte de vinovăție evocate aluziv, oblic - ceea ce le face și mai insuportabile - de către neînduplecatul prooroc al damnațiunii contemporane. Au putut să-și dea seama că autorul sud-african nu recondiționează formule uzitate anterior de alții, că el născocește numai situații și evoluții neîntâlnite anterior în ficțiune. De aceea, nu puteau să se aștepte ca formula literară inițială să
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
la rîndul său, însă cu atît mai demn de interes. Astfel despre Ioan Alexandru aflăm că "toate aceste excese nu țin de estetica urîtului (căci bubele nu sînt exaltate pentru voluptățile lor intrinseci), ci mai curînd de ideea fixă a damnațiunii (să nu uităm că Infernul discutabil se încheie în chip destul de explicit cu poemul Iov). Spun "idee fixă" pentru că ea nu izvorăște dintr-o reală trăire poetică, ci este rezultatul unui expozeu exterior, prolix, aluvionar, cu inserții naturaliste uneori. Programul
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
de momentele de absență a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi este proprie contradicția ca mod paradoxal al nostalgiei originilor. De fapt Miron Kiropol e un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
a divinității, echivalînd cu o absență de sine a ființei. Instabilității (dislocării) metafizice îi este proprie contradicția ca mod paradoxal al nostalgiei originilor. De fapt Miron Kiropol e un dizgrațiat care gustă ceea ce Rimbaud numea "voluptățile damnațiunii, cu specificarea că damnațiunea nu e, în poezie, o stare pură, o negație absolută, ci un amestec de satanism și idealitate, de neagră satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
un romance/ din viețile celorlalți" (postfață la noul manual de grădinărit) ,am învîrtit cheița de aur a ficțiunii" (la capătul frazelor curajoase) etc. Cel de-al doilea ciclu al volumului, ingeborg și paul, este net dominat de imagistica morții, a damnațiunii, dincolo de care se prefigurează palid zorii unei resurecții tainice. Pretextul liric este dat de proiecția în imaginar a poetei germane Ingeborg Bachmann, moartă într-un incendiu provocat de propria-i țigară aprinsă, prilej pentru autoare să însceneze dialoguri și situații
Autoportret la persoana a doua by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10758_a_12083]
-
Iar stelele-n înalt se-adună în convoi" (Singurătate Vie). Nu de puține ori poemele sunt broderii pe marginea unor precepte extrase din repertoriul diverselor culturi, cu precădere orientale, preluate însă ca portdrapeluri ale sinelui poetic solitar, pecetluit de o damnațiune pe măsura singularității sale: "Să pleci singur/ Să rămâi singur pe cale,/ Etern pelerin, să fii/ Raza lunii pe apa unui lac/ Nemișcat,/ Floare albă de cireș/ Liniștită și trecătoare./ Pe cale să fii, totul curge/ Lină cântare/ Nici învins și nici
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
a înțelege poezia și, prin poezie, viața. Două exemple: "ŤScrisorileť lui Pavese nu-l dezmint pe Pavese pe care-l știam. Nu trebuie să-l imitam, dar orice scriitor, în esență, trebuie să fie ca el. Nu să ne alegem damnațiunea și să credem că e o calitate, dar nici să alergăm după fericire că cei din jur, meschini, puturoși și superficiali. A fi scriitor e penibil. Dar a fi un om banal de obișnuit (Ťordinaireť) este îngrozitor. Mi-a placut
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
viață incandescentă, de experiment concret, înscris pe pielea nudă cu fierul încins la roșu. Intensitatea care e a durerii de a da tribut unei existențe defazate, dezamăgite: "ceea ce vedeam nu era ceea ce visam" (p. 23). Din această desincronizare vecină cu damnațiunea irumpe halucinantul peisaj al estului, ca topos al ratării, al asediului lăuntric, al minciunii oficializate, al răstălmăcirii, al pierderii inocenței. Rechizitoriul poetic al estului cuprinde o recuzită enormă de imagini, scenarii, sintagme, refrenuri. Sângele, vântul înșelător, brutalitatea și manipularea, poliția
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
o nimicnicie glorioasă, a unei vieți de trudă: "îmi privesc palmele cu-o nesfîrșită milă/ de parcă ar fi ale femeii truditoare/ căreia nimeni nu-i spune/ că trage după mine doar un cap de mort". Orizontul țintei se preface în damnațiune, pentru avatarii aceluiași protagonist, fie el ghid al unei expediții, "ființă ce mai trăiește/ doar cu preziceri în limba veche a focului" (Preziceri în limba veche a focului), preocupat să lege prezentul și trecutul, lumea aceasta și lumea cealaltă, fie
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
temporale SF (Ovidiu Bufnilă sau Mihail Gălățanu), în erotodemonie de tip claustral, în scenarii thriller. Nu lipsește autoterapia ironică, virilă, monologul semiserios, aproape detașat, aproape disperat ce motivează povestirea regretatului Mircea Nedelciu, "Alienum est", cu final amânat. Un picarro al damnațiunii postmoderne este personajul lui Răzvan Petrescu, ce n-are nici o reținere în al său monolog excesiv sardonic. Anxietatea benignă a cititorului complice la textul lui Mircea Horia Simionescu devine panică față cu textul lui Florin Șlapac. Exil și deambulațiune printr-
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
evanescență, de pământul natal, părinți, geniile tutelare, și să-i acredităm în primul rând spectacolul dicteului automat (mierea vizibilului pentru marele stup de aur al invizibilului), al delirului controlat, al multiplelor roluri de compoziție, inclusiv sporadicul teribilism epatant, eclatant, poza damnațiunii ("am rămas în casa mea neagră/să urc mereu o Golgotă plină de cruci/și foi de papirus"); surrealismul lui Daniel Corbu pus față-n față cu cel al maestrului incontestabil al tehnicii uluirii paroxistice este mai uman parcă, mai
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
Gîlceava zeilor. "Textele pentru teatru" ale lui Horia Gârbea sînt Euphorioni născuți in vitro, adică în bibliotecă. Ele țin mai mult de cultură decît de artă, mai exact reprezintă momentul de saturație cînd cultura tinde să devină artă. Intertextualismul reprezintă damnațiunea artistului din culturile bine instalate de a fi cărturar, deși ar vrea să rămînă artist. Horia Gârbea scrie ceva foarte ingenios care ține deopotrivă de dramaturgie și de literatura comparată. Deși predecesorul cel mai des invocat este Caragiale, precursorul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și chiar au compus o scriere curioasă, în care înșiră semnele după care oricine ar putea ajunge să-și găsească REM-ul, dacă știe să citească aceste semne. Dar care a adevărul, dacă este REM-ul o Mântuire sau o Damnațiune, numai tu ai să afli." Egor îmi vorbea cu o voce mai stinsă decât de obicei, fața lui urâtă de acromegalic semăna cu o mască emaciată. "Sînt cumplit de obosit. N-am dormit deloc noaptea trecută, iar azi am exagerat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bizară senzație că totul se află la mâna hazardului, dar că nimic nu e Întâmplător, ca de sub fiecare cuvânt te Înhață câte un paradox, dar că În loc să te sufoce, te săruta pe tâmpla și Îți șoptește „Bine ai venit!”. Indiscutabil, „Damnațiunea poetului” apare că „locomotivă” ideatica, ce transporta vagoanele-metaforă, Încărcate de sensuri, nuanțe, subtilități, toate ambalate Într-o „supă de fantasme”, mâncarea favorită a poetului ce spune realului un „Hai sictir” și Își vede de spectralele-i preocupări. De remarcat apoi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe el Însuși...” „Nici dacă Pământul se Învârte?” „Pământul se Învârte, Însă punctul nu se Învârte. Dacă-ți place, bine, dacă nu, iar bine. E clar?” „Treaba lui.” Nefericita. Avea deasupra capului unicul loc stabil al cosmosului, unica răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că-i treaba Lui, nu și a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
enorm. A fost contrariat și deprimat de Portretul artistului În tinerețe, interesat peste măsură de Joan și Peter și Focul nestins și destul de surprins de descoperirea - prin intermediul unui critic pe nume Mencken - a câtorva romane americane excelente: Vandover și bruta, Damnațiunea lui Theron Ware și Jennie Gerhardt. Pe lista sa de valori, Mackenzie, Chesterton, Galsworthy Bennett coborâseră de la poziția de genii sagace, saturate de viață, la cea de contemporani distractivi și atât. Atenția sa vrăjită nu mai era cucerită decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]